„Păpuşi“ de cîrpă
  • 28-09-2021
  • 0 Comentarii
  • 177
  • 0

Copilăria mea a fost marcată în zorii zilei în care în țară n-a mai fluturat Tricolorul roșu, galben, albastru. Eram uimiți, nevenindu-ne a crede că el a devenit roșu, alb, verde... Au fost ani care au înglobat istorie pentru un veac și care m-au afectat personal, schimbînd destinul meu și al familiei mele, dar și soarta întregii țări. Fiind doar o copilă, nimic nu mi-a părut greu, chiar dacă noapte de noapte avioanele aduceau moarte și, în zgomotul lor de sus, din cer, marș funebru, îl trezeau pe Chopin din tenebre. De frică, strîngeam în brațe păpușa mea de cîrpă, făcută de mama, din rochia ei de catifea, ochii fiind două mărgele ce străluceau ca niște stele. Erau frumoase păpușile mele și mă mîndream cu ele. Pe atunci, nu știam cum arată o păpușă adevărată.

Prima păpușă din porțelan, am luat-o dintr-un tren marfar, plin cu pradă de război și bombardat în sat la noi. Oamenii au scotocit și au luat tot ce-au găsit, iar eu m-am ,,pricopsit” și cu un coșuleț împletit, din porțelan fin. Îl am și azi în vitrină, amintindu-mi că am fost cîndva copilă, el fiind martor de necontestat al timpului ce a înglobat istoria unui veac.

Jucăria mea preferată era, însă, mingea, confecționată din părul calului țesălat, care, umezit și rotunjit cu palmele, se întărea, iar mingea ,,bătută” sărea la țintă.

Pace și război, război și pace... dar oare Pace a fost vreodată? În prezent, războiul e în interiorul partidelor și în Parlament. În apriga luptă pentru putere, speranța de mai bine piere, iar noi, neglijați și abandonați, asistăm pasivi și ne ducem mai departe traiul de doi bani. În beția libertății a plouat cu promisiuni, dar ne-am ales cu trei Românii: cea a bogaților, a săracilor și a emigranților. În timp ce unii o duc regește, ceilalți n-au bani nici de-o pîine.

A venit toamna, au început școlile. La țară, aceleași clădiri dărăpănate, cu toalete în curte și fără apă. Copiii, tot mai triști, fără părinții lor, plecați la muncă în străinătate, sînt crescuți de bunici. Mulți se culcă frămînzi, sperînd că ,,România educată” le va fi ,,mamă și tată”.

LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite