James Rickards despre „Înșelăciunea oficială și știința rea”

„Pandemia” parțial exacerbată a servit ca o acoperire PR pentru declinul producției industriale care a început în 2019, ca urmare a agravării crizei sistemului capitalist mondial. În luna decembrie a acelui an, producția industrială globală a scăzut cu 0,53% pentru prima dată din octombrie 2009. În Statele Unite, producția industrială scădea pentru a treia lună consecutivă. Situația din Germania a fost și mai gravă: acolo s-a observat scăderea producției industriale timp de 12 luni consecutive.

După cum menționează portalul economic german Quest-Trendmagazine, o altă criză ciclică globală a început în 2019, criză care a afectat țările industrializate. În ultimele decenii, durata ciclurilor de criză a scăzut, crizele au devenit mai profunde și mai prelungite. În plus, în loc de „tendința ascendentă a afacerilor”, comună tuturor țărilor industrializate, există „depășirea inegală a crizei cu coexistența creșterii, stagnării și declinului producției industriale, dînd naștere unei tendințe generale stagnante”. După cum scrie Quest-Trendmagazine, „pandemia a exacerbat brusc această dezvoltare, dar nu a provocat-o”.

În octombrie 2019, directoarea Fondului Monetar Internațional Kristalina Georgieva a anunțat o încetinire record a creșterii economice mondiale. „Acum doi ani, economia mondială se afla într-o fază de redresare sincronizată. Astăzi, mare parte din economia globală se dezvoltă sincronizat, dar, din păcate, de această dată a scăzut la cel mai mic nivel de la începutul deceniului. Dacă există o recesiune gravă, datoria corporativă, care prezintă riscul de neplată, va crește la 19 trilioane de dolari, sau aproape 40% din datoria totală a celor opt economii de frunte”, a spus Georgieva.

Unul dintre factorii din spatele declinului producției industriale a fost scăderea cererii de hidrocarburi, din cauza blocajelor „pandemice”, cînd majoritatea țărilor lumii au început să-și închidă granițele și să oprească întregi sectoare de producție. Financial Times scria: „Rata reală a șomajului, care include americanii care doresc să lucreze, dar au renunțat la încercarea de a găsi de lucru, a crescut la 22,8% în aprilie 2020, ceea ce este aproape de situația din anii 1930” (în timpul Marii Depresii).

Renumitul avocat și economist american James Rickards consideră că principalul motiv al declinului industrial din 2020 este reprezentat de „carantinele inutile și ineficiente bazate pe înșelăciunea oficială și pe știința rea”; în timp, potrivit lui Rickards, aceste carantine vor fi privite ca „una dintre cele mai mari greșeli din istorie”. Criza mondială a afectat cel mai puțin Rusia și China. În 2019, producția industrială din Rusia a crescut cu 2,4% și, deși creșterea sa a încetinit față de 2018 (2,9%), s-a dovedit a fi ușor mai bună decît prognoza oficială a Ministerului Dezvoltării Economice (2,3%). În industria de prelucrare, creșterea producției a fost asigurată în principal de industria alimentară, industria chimică și metalurgie.

Cu toate acestea, în 2020 această tendință s-a schimbat: industria rusă a redus producția cu aproape 3%, declinul fiind înregistrat pentru prima dată din 2009; principalele afectate au fost petrolul și gazul rusesc, pe fondul acordului OPEC+, care a redus producția cu peste 10%. Producția de petrol în Rusia la sfîrșitul anului 2020 a scăzut cu 8,6%, la 512,7 milioane de tone, ceea ce corespunde nivelului din 2011. Acest lucru este corelat și cu scăderea generală a producției industriale din Federația Rusă în 2020. „În mai 2020, producția industrială a scăzut cu 9,6%, depășind așteptările și atingînd cel mai înalt nivel din octombrie 2009. Principala cauză a recesiunii din ce în ce mai puternice a fost producția limitată de petrol în cadrul acordului OPEC+ pe fondul lipsei pieței globale”, se arată în presa rusă.

„Scăderea producției industriale în Rusia, la vîrful restricțiilor cauzate de carantină, s-a dovedit a fi semnificativ mai mică decît în ​​alte țări; cu toate acestea, nu ar trebui așteptată o redresare atît de rapidă ca în China și chiar Brazilia și India”, spune Evgeny, șef adjunct al Departamentului de Cercetare al Complexului de Combustibili și Energie de la Institutul Monopolurilor Naturale Rudakov. Motivul: complexul de combustibili și energie are o influență decisivă asupra dinamicii întregii industrii, producția din toate sectoarele cărora nu se poate trece încă la faza de creștere din cauza cererii mondiale scăzute de resurse energetice și a acordurilor existente pentru a limita producția în sectorul petrolier.

În China, industria prelucrătoare este locomotiva întregii economii. Autoritățile chineze urmăresc o politică industrială consecventă orientată spre export, oferind preferințe fiscale, de credit, vamale și de altă natură industriilor și întreprinderilor care vizează piețele externe. Astfel, creșterea industrială în 2019 s-a realizat în RPC datorită faptului că Ministerul Industriei din această țară a făcut „eforturi intense” pentru a menține creșterea industrială în contextul protecționismului comercial al SUA.

În ciuda redresării treptate a industriei rusești în prima jumătate a anului 2021, repetarea unor carantine „inutile și ineficiente”, spune James Rickards, va avea consecințe nedorite.

N.K.