Motto: „Este un guvern din altă parte… Au fost (ei, tehnocraţii – n.n.) paraşutaţi aici“.

Aşa l-am auzit grăind, puţin jenat, vrînd parcă să-i scuze pe unii miniştri, care n-au ce căuta nu doar într-un cabinet de tehnocraţi, ci în nici un guvern normal de pe mapamondul lumii, pe stimatul acad. Răzvan Theodorescu, prin telefon, la o emisiune TV, din după-amiaza zilei de vineri, 5 februarie 2016. Da, domnule profesor, cu toată stima, vorba lui Bogdan Chireac, da’ de ce? Cu ce sîntem noi, ăştilalţi, vinovaţi? De ce sîntem noi, românii, obligaţi să-i suportăm pe tehnocraţi? Cine i-a dorit – să se spele cu ei pe cap, cum spune o vorbă înţeleaptă din popor. Nu cumva a fost un plan/proiect bine gîndit de nişte minţi luminate, din exterior, dar şi din interior? Şi, cînd zicem din interior, nu putem să ne ducem cu gîndul la domnul preşedinte Klaus Iohannis, căruia-i place lucrul bine făcut? Că ideea asta salvatoare, extrem de genială, i-au sugerat-o alţii, Serviciile, ori sfetnici patrioţi precum obositul domn Dan Mihalache, asta este altă mîncare de peşte. Da’ tot saramură proastă se cheamă. Păi, dacă a fost nevoie să moară oameni ca să cadă Guvernul Ponta şi să fim binecuvîntaţi cu personalităţi competente, frumoase la trup, la suflet şi la nume, ca Prună, Tobă, Curaj, sau precum doamna de la Muncă şi cea de la Finanţe – cărora, pardon, scuzaţi, bonsoir!, le-am cam uitat numele din deficit de memorie -, mai bine lipsă, musiu. Sau cineva chiar a vrut – nu-i imposibil – să-şi bată joc de bobor şi să-i aducă pe luminaţii tehnocraţi ca să se facă de rîsul curcilor? Întrebăm şi noi, nu dăm cu parul. De cînd au fost instalaţi la guvernare, indivizii aceştia aroganţi, care cred că sîntem un neam de handicapaţi, leneşi şi demni de dispreţul lor (deh, ei vin de la Bruxelles!), n-au realizat absolut nimic bun. Au tot dat cu oiştea-n gard. Pardon, ceva tot au reuşit: să stopeze lucrurile bune făcute de guvernul anterior, adică să nu promulge Legea Salarizării, să reia legăturile înrobitoare cu FMI, să urce preţurile etc. De-aia a fost nevoie să moară oameni, domnule Iohannis? Dar, mai neobişnuit este faptul că tehnocraţii ăştia au reuşit să-i enerveze pînă şi pe domnii liberali, care credeau că le-a pus Dumnezeu mîna-n cap cînd a venit Dacian Cioloş cu ai lui. Zadarnic a răguşit distinsa co-preşedintă a PNL, Alina Gorghiu-Dej, strigînd neobosită „Jos Ponta!“. În loc să fie suiţi ai ei la guvernare, au fost ,,paraşutaţi”, vorba domnului academician, tehnocraţii. Apoi, nici măcar doleanţa cu votul în două tururi nu le-a fost acceptată. Ce lucru mare era ca Dacian Cioloş să dea, colea, o amărîtă şi dreaptă ordonanţă de urgenţă? Era o nimica toată! Ce dacă se cam încălca legea, de vreme ce aşa au decurs lucrurile ori de cîte a vrut-o (sic!) muşchii lor, ai celor de la putere, n’aşa? – vorba lui nea Silvică Brucan. Şi-apoi, ca să pună, într-un fel, bomboana pe colivă, a mai venit şi drăguţa ministreasă Prună să-i persecute pe cinstiţii puşcăriaşi. Păi ce-a făcut stimabila cucoană, catapultată (sic!), în locul inegalabilei doamne Guseth, la Justiţie? A suspendat dreptul la munca intelectuală după gratii, spre a stopa treaba cu lucrările ştiinţifice scoase pe bandă rulantă de nişte neaveniţi. Ce se face Giovani Becali, cum vor mai răbda şi alţii ca el chinurile şi umilinţa de la sfînta pîrnaie, măi tataie? Ei, săracii, au dreptate. Cît au trudit, cît şi-au zdrobit ei creierii, ca să scrie capodopere mai dihai decît celebrul tom „Pas cu pas“, al domnului preşedinte. Doamna Prună, chiar ai dat-o-n bară. Cînd l-ai debarcat pe procurorul general şi ai făcut posibilă trimiterea în instanţă a lui Gabriel Oprea, mare conducător de doctorate furate, a fost foarte bine. Acum, însă, îţi baţi joc de munca intelectuală. Ce, numai să dai cu sapa sau cu tîrnăcopul e muncă? S-ar părea că da, în opinia dvs. Cel mai bine e să sapi, să sapi, să sapi pe alţii. N-am vrea, însă, să cădeţi cîndva în groapa plină de mizerie, nu de limpede apă.

GEORGE MILITARU