Prin intermediul micului-ecran am fost și eu ,,invitată” la nunta unui ,,potentat” al ultimilor ani, care a avut loc, recent, în Palatul de aur din Abu-Dhabi. Decorul ,,fermecat” m-a dus cu gîndul în Rai... Am văzut veritabile grădini de trandafiri și cum, dintre petalele florilor, apărea un șoim care, cu zborul lui grațios și țipetele ascuțite, făcea deliciul invitaților. Se întorcea apoi de unde a venit, pentru a reapărea după un timp, răspîndind în jurul său mirare și încîntare. În sala poleită cu aur și argint, printre mesele încărcate cu alese bucate, tronau buchete mari de flori din cele mai exotice, iar grupuri de balerine grațioase păreau, în dansul lor, lebede albe în zbor.
Apoi, brațele lui ,,MINUNE” ridică ,,elegant” o Stea – nimeni alta, decît Loredana – care, deși e propulsată, căzînd în ,,trufie măreață”, pare a spune: ,,Iată, am ajuns statuie!”.
Mireasa, în rochie albă cu diamante încrustată, se crede, pentru o clipă, regină. Și chiar este, avînd o nuntă ca-n poveste. În cupele de aur se toarnă cu voluptate ,,sîngele Domnului”, pentru cei care au ,,har” de aur în buzunar, în timp ce, cam în aceleași momente, în altă parte a lumii, poate doar o picătură se vărsa pentru românul care, aflat în dificultate, și-a pus capăt zilelor, de frica facturilor și a bucății de pîine pentru ziua de mîine... Pe plicul în care primise factura, bietul om scrisese: ,,Nu am bani”, apoi a plecat sărac pe tărîmul celălalt. Dacă de pe niște mese cu bucate alese ar fi primit și el un colț de pîine, mai apuca ziua de mîine.
Nu există o ilustrare mai clară a discrepanței dintre viața bogaților și cea a săracilor care, din păcate, sînt o majoritate, decît nunta din Palatul de aur și ,,testamentul” celui care nu mai avea nimic de dat și nimic pentru care să trăiască.
Întunericul se amestecă cu Lumina. Zorile așteaptă, cu răbdare, asfințitul. Și el vine, mai devreme ori mai tîrziu, pentru fiecare.
Fericit omul bun, și frumos, și curat
Isus Christos și pentru el s-a rugat
Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.
Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreață.
Dar nu și credința în Domnul Isus
Care pe toți ne iubește nespus.
Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.
Fericiți sînt cei care dau la sărmani
Un blid de mîncare, o haină sau bani...
Fericit cel ce în zori de zi se trezește
Și păsările Cerului, cu mîna lui, le hrănește.
Își împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpînului îngrașă vita.
Apărați vietățile firii de rele
Poata Raiului or să vi-o deschidă și ele...”
(Corneliu Vadim Tudor - ,,Fericirile”)
LILIANA TETELEA