Regimul horthyst (6)

Castelele dacilor În regatul munţilor, fiecare brad era un castel de dac, prin rădăcinile sale pulsînd Istoria acestui pămînt, tainic clopot sfînt care va bate şi va aduce pace, pîine, libertate. Am fost mereu contemporani cu Dumnezeu, albind munţii de oi păzite de feciori cu nume de ION şi în Europa ne-am aflat din îndepărtatul veac, ducînd mai departe crucea sfîntă la care se închină Cerul şi Pămîntul. Cînd frunzele de aramă aduceau sfîrşitul de toamnă, oile de pe munte coborau în sat pentru iernat, oierii fiind încîntaţi că a sosit timpul să scoată din ladă datinile de zăpadă. Din fluier curgeau izvoare de păduri nemuritoare. Dar Timpul, rînd pe rînd, îţi ia tot ce ţi-a dăruit cîndva. Acum, Porţile Libertăţii s-au deschis, pe ele au intrat cei care au defrişat pădurile, doar cioturile au rămas, iar păstorul spune că îl cheamă ION FĂRĂ DE ŢARĂ. Fluierînd a pagubă, cu traista-n băţ, pentru o bucată de pîine, a plecat pe meleaguri străine, să culeagă căpşune. Pentru a vă aminti că noi, românii, sîntem în Europa de cînd ne ştim, cu roata Istoriei am să fac o incursiune în timp, la strămoşii noştri, pe care avem obligaţia să nu-i uităm şi să-i cinstim, să ne gîndim că dacă nu am fi avut un trecut, nu aveam nici viitor. Toate perioadele istorice fac parte din fiinţa Poporului Român, cu bunele şi relele sale. Noi coborîm din Istorie, dar ne-am cam rătăcit în nepăsare şi ne „ruşinăm“ că sîntem români şi patrioţi, deoarece comunismul făcea mult caz de acest lucru. Din trecutul îndepărtat al Istoriei, Regiunea carpato-dunăreană a oferit condiţiile necesare dezvoltării societăţii omeneşti prin diferitele sale forme de relief: munţi, coline, platouri, cîmpii, lunci şi litoral. Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră definesc individualitatea teritoriilor româneşti. Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul ţarii noastre atestă faptul că ne aflăm aici încă din epoci străvechi. Perioada clasică a civilizaţiei geto-dacice datează din anul l06 î.Chr., cînd s-a trecut la societatea împărţită în clase sociale: nobili, oameni liberi şi sclavi. Sub conducerea lui BUREBISTA se pun bazele statului centralizat dac, introducînd un sistem de legi cu „supunere faţă de porunci“, făcîndu-se şi o reformă religioasă. După moartea lui BUREBISTA, regele dac DECEBAL (87 – l06 d.Chr.) a realizat unificarea statului geto-dac şi s-a războit cu Imperiul Roman. Formarea limbii române ca limbă romanică şi, implicit, formarea Poporului Român cu fiinţa sa etnică proprie presupune fenomenul romanizării. Limba română nu a derivat din limba dacică: majoritatea fondului lexical principal şi structura ei gramaticală sînt de origine latină, cu o împletire a celor două civilizaţii – dacă şi romană. Satul meu este înconjurat de 4 dealuri, a căror înălţime reprezintă, de fapt, vatra satului – întocmai ca nişte coloane de templu antic – de nişte masivi muntoşi, dinspre cele 4 puncte cardinale. Din liniştea verde, în ecoul ultimului oftat, ciocîrlia a cîntat, spre pacea pădurii, colindul nemuririi. Ciocîrlia a cîntat… dar astăzi a devenit vînat pentru mesele celor îmbuibaţi din Occident… Dar, să revin la prezent. 6 decembrie 20l5. De Sfîntul NICOLAE, domnul MIHAI GÎDEA (Antena 3) la „Sinteza zilei“, prin profesionalismul său de excepţie şi lupta pentru a scoate la suprafaţă adevărul, ne-a făcut „cadou“ imaginile dezolante ale unei coloane de 25 de camioane, coborînd din munte şi îndreptîndu-se spre Viena, părînd un cortegiu mortuar, şi chiar era, pentru că în camioane se cărau brazii seculari, castele de daci, transformaţi în buşteni. În urma convoiului, priveliştea era macabră. Munţi golaşi – doar cioturile au rămas. Acum chiar cred că Samael WEOR a avut dreptate cînd a spus că omul are doar impresia că este treaz, cînd, de fapt, el are conştiinţa adormită şi, dacă s-ar trezi, s-ar ruşina de sine însuşi. Cum să nu te ruşinezi, cînd stai pasiv în timp ce ţara ta e jumulită ca o găină căreia i s-au smuls toate penele şi i-au mai rămas cîteva tuleie? În buzunarul unui austriac au încăput 4.000 mp. de pădure, pe care a defrişat-o, fără milă, sub privirile blînde ale autorităţilor române. Castelele de daci, acum buşteni, au plecat spre nicăieri… Ce tristeţe! Privind „cortegiul“, am simţit că mi se face rău, deşi, personal, nu mă mai poate afecta. A trebuit să beau putină apă şi, în timp ce înghiţeam, părea că -mi „înghit“ patria. (va urma)

LILIANA TETELEA