I. Pădurea mea de brad, pădure sfîntă

Nu mă mai satur de lumina ta

Primește-mă cînd toată slava cîntă

Și rîde iar copilăria mea.

II. Îmi este dor de vremea fermecată

Cînd fără nici o grijă hoinăream

Îmi este dor de-o mamă și de-un tată

Pe care astăzi, Doamne, nu-i mai am.

Refren: Pădure sfîntă, ce frumos era

             Sub streașina de arbori seculari

             Cînd zmeura în crînguri înflorea

             Și-o stea de aur blînd călăuzea

             Sălbăticiuni de vis, cu ochii mari

             Acolo este toată viața mea!

III. Aici mi-a fost natura mamă bună

Și-o fată tot aici am îndrăgit.

Cît de puternici sîntem împreună

Eu doar în templul tău sînt fericit.

IV. Pădurea mea cu ghiocei la poale

Mă înfrățesc cu tine în destin

Ce bine-i la răcoarea vrajei tale

Mă-mbată parcă cel mai dulce vin.

CORNELIU VADIM TUDOR

(poem extras din volumul ,,Cîntece de dragoste”)