Pacea – un obiectiv greu de atins
  • 26-12-2022
  • 1 Comentariu
  • 378
  • 2

Am găsit în ziarul elvețian Neue Zürcher Zeitung (Noul Ziar din Zürich), care apare încă din anul 1780, o hartă interactivă a evoluției situației din Ucraina, pe care o puteți consulta aici https://www.nzz.ch/english/interactive-map-how-the-ukraine-war-is-developing-day-by-day-ld.1688087. Conform acestei hărți, invazia rusă din 24 februarie a cuprins toată Ucraina, trupele Armatei Roșii avansînd către Kiev. Între 17-23 martie însă, are loc ocuparea zonelor Donețk și Lugansk, pe care Rusia le-a și anexat în urmă cu ceva timp. La trei zile după acest moment, începe retragerea unităților de luptă din zonele ocupate pe lîngă Kiev, iar peste o săptămînă, între 3 și 5 martie, se retrag complet din zonele ocupate, întărindu-și pozițiile din estul Ucrainei.
Asistăm la un război de uzură pînă în perioada 9-11 septembrie, cînd rușii se retrag din nou din Kupiansk și se repliază lîngă Harkov, pentru ca peste 20 de zile, pe 21 septembrie, armata Ucrainei să recupereze toată acea zonă îndreptîndu-se spre Izium. Între 1 și 3 octombrie, rușii se retrag și din orașul Lyman pentru ca Ucraina să recupereze în zilele următoare mai multe localități în apropiere de Herson. Cîteva zile mai tîrziu, în perioada 8-9 octombrie, are loc atentatul de pe podul Kerci din Crimeea. Iar rușii, ca răspuns, declanșează un mare atac cu rachete asupra teritoriului Ucrainei. Din acel moment și pînă în prezent, armata rusă a distrus aproximativ trei sferturi din sistemul energetic ucrainean, provocînd numeroase alte pagube materiale fără a se mai înregistra schimbări de poziție. Din toată această evoluție și la cum îi știm pe ruși din istorie, înțelegem că, momentan, și-au atins scopul. Spun asta bazîndu-mă pe declarațiile lui Vladimir Putin de la începutul războiului: „În conformitate cu Tratatele de prietenie și de asistență mutuală cu Republicile Populare Donețk și Lugansk, tratate ratificate de Adunarea Federală, la 22 februarie curent, am luat decizia de a efectua o operațiune militară specială, imediată. Scopul acestei operații este protecția concetățenilor care au fost, vreme de opt ani, victime ale abuzurilor și genocidului regimului șovin și neo-nazist de la Kiev. În acest scop, vom căuta să demilitarizăm și să denazificăm Ucraina, să-i aducem în fața justiției pe cei ce au comis numeroase crime sîngeroase contra civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse. Planurile noastre exclud ocuparea oricăror teritorii ucrainene”.
Cum vedeți, au început războiul atacînd Kiev pentru a-i determina pe ucraineni să-și mute trupele din Donețk și Lugansk, unde se băteau cu separatiștii pro-ruși, în apărarea capitalei, ca să le poată ocupa cu pierderi cît mai mici. Cînd au realizat aceasta, s-au retras de bunăvoie din zonele ocupate pentru a-și întări pozițiile care-i interesau, ba mai mult, le-au integrat în teritoriul Federației Ruse. Atunci, de ce mai continuă războiul? Fiindcă se pregătesc de negocieri și același lucru îl fac și ucrainenii, după cum declară și Jens Stoltenberg, secretar general al NATO, pentru ziarul elvețian citat mai sus: „Accentul nostru principal acum este pe ajutorul acordat Ucrainei. Cele mai multe războaie se termină la masa negocierilor și cel mai probabil se va întîmpla și acesta. Dar mai știm că orice negociere este inseparabilă de situația militară. Dacă vrem ca Ucraina să prevaleze, trebuie să o susținem militar. Tocmai aceasta este ceea ce va crește probabilitatea ca, prin negocieri, să se ajungă la o soluție pașnică. Dar numai Ucraina însăși poate decide în privința asta. Cel mai bun mod de a susține pacea este sprijinirea Ucrainei”.
Adevărul spus de Jens Stoltenberg, anume că „orice negociere este inseparabilă de situația militară”, îl cunosc, desigur, și rușii, motiv pentru care așteaptă negocierile de pe poziții de forță, pisînd structura energetică a inamicului, integrîndu-i teritoriile între propriile granițe și făcînd tot ce se poate pentru a se prezenta la negocieri de pe o poziție care să le permită să păstreze tot ceea ce au cîștigat. Toate „narativele” – ca să folosesc un termen modern despre victoriile Ucrainei și pierderile rușilor – sînt, în opinia mea, povești menite să justifice cetățenilor plătitori de impozite și taxe din Occident ajutorul în bani și echipament de luptă dat armatei președintelui Zelenski.
În cadrul aceluiași interviu, oficialul NATO declară că „Nimeni nu știe cît va dura acest război. Războaiele sînt în mod inerent imprevizibile. Dar trebuie să ne pregătim pentru o perioadă lungă de timp. Rusia a lansat un război de agresiune împotriva unei națiuni independente și suverane și ar fi o tragedie pentru Ucraina dacă președintele Putin ar triumfa. De asemenea, ar fi periculos pentru fiecare țară din Europa, pentru că atunci Putin ar ști că își poate atinge obiectivele cu o forță militară brutală. Este în interesul nostru de securitate să ne asigurăm că Ucraina prevalează și Putin nu cîștigă. De aceea, vom fi alături de Kiev atîta timp cît va fi necesar”.
Sigur că Stoltenberg reiterează din nou povestea conform căreia Putin dorește să ocupe statele europene independente, de parcă ar fi nebun sau ar avea forța necesară să o facă. Din ce se vede pînă acum, tehnica și tacticile NATO i-au dat mare bătaie de cap pînă în prezent și el știe că, dacă ar începe un război convențional cu NATO, acela ar fi ultimul război al Rusiei; prin urmare, nu cred că va provoca o asemenea confruntare. Problema lui este acum modalitatea de a  face pace rămînînd cu teritoriile pe care și le-a dorit, fiindcă va fi greu să prostească opinia publică în așa fel încît să accepte înțelegerile cu americanii.
Din acest motiv, cred că războiul din țara vecină se va mai prelungi ceva timp, fiindcă pregătirea opiniei publice pentru o pace aranjată se poate face doar după îndelungi negocieri secrete, care să ofere publicului occidental în primul rînd senzația că Ucraina a cîștigat și că sacrificiul lor nu a fost zadarnic. Rămîne de urmărit cu atenție felul în care presa occidentală va reflecta intențiile mai-marilor lumii pentru a ne da seama ce urmează să se întîmple. Pînă atunci, vă doresc tuturor un An Nou mai bun, sănătate, pace și împlinirea tuturor dorințelor, împreună cu tradiționalul „La Mulți Ani!”.
NICU MARIUS MARIN, antreprenor Horeca

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite