
- 08-09-2021
- 0 Comentarii
- 312
- 1
Motto: ,,Lăsați un picuț friptura,
Tangoul și menuetul,
Și preț de cîteva strofe,
Ascultați acum poetul!
Cînd e vara pe sfîrșite și se-ndepărtează-n șoapte
Chemînd toamna printre struguri sub un
cer de funigei,
Stăm la mese, în hotarul dintre zi și dintre noapte
Și privim la mirii tineri, cu iubire pentru ei;
Pentru noi e-o vară aievea cu ce-a fost
și va mai fi
Sub același soare iute, și cu sulițe de
foc,
Oameni mari și serioși, parc-am fost
cîndva copii,
Și-am fost tineri, cu emoții, cînd
nunta a avut loc;
Astăzi, însă, ei sînt mirii, ei sînt regi ne-ncoronați
Ai acestui drag spectacol de datini și de lumini,
Ei, actorii care joacă într-o piesă, nemachiați,
Sînt doi tineri puri la suflet, înfrățiți cu heruvimi;
Fericiți au fost la casa părintească, fiecare,
Bucurîndu-se de stimă și iubire ca-n poveste,
Doi copii crescuți nu-n glastră, cu percepție de floare,
Ci prin cultul muncii drepte, cum ne place – românește;
Educați la școala muncii și la școala propriu-zisă,
Legănați de Dor de Țară ca-ntr-un ciclu ancestral,
Au făcut din Legea vieții, învățată sau nescrisă,
Țelul tinereții sfinte, ridicate pe nou val;
În privirea lor curată, ca-n oglinda unui vis,
Poți citi din depărtare cartea cu povești de dor;
Dincolo de gîndul minții și culoarea din iris,
Cucerit vei fi, pe dată, de sinceritatea lor;
Cînd deruta printre tineri își impune legea ei
Prin comportament haotic, ce vrea sufletul schilod,
Și cînd tinerețea pură e vîndută pe doi lei
Și-aruncată sub copite, în crepuscul și în glod,
Cînd mirajul de vedetă îi atrage tot mai des
Pe-acei tineri fără minte, dar cu gîndul de măriri,
Închizîndu-și tinerețea într-un chip de ne-nțeles,
Căzînd pradă nemiloasă propriei închipuiri,
Iată că mai sînt pe lume tineri, și frumoși, și buni
Chiar dacă nu vor să apară aidoma unor sfinți,
N-au descoperit clepsidra cea
vrăjită, cu minuni,
Dar și-au respectat cuvîntul
moștenit de la părinți;
Îi avem aici, în față, puternici și
sănătoși,
Doi copii dintr-o bucată, mîndri de
isprava lor.
Iată-i mirii noștri-mbujorați, cu
emoții, dar frumoși
Să-i privim, deci, cu mîndrie, doamnelor și domnilor!
Și să le urăm din suflet, cum era pe
vechea vatră:
Să trăiască-n armonie, într-o viață
fără nor,
Le dorim de la-nceput să aibă casă de
piatră,
Iar în ,,zidul” ei să pună doar Iubire și mult
Dor!
Fericiți că sînteți tineri, și destine v-ați unit,
Să vă amintiți întruna de această noapte sfîntă,
S-o aveți mereu în inimi – ca o vrajă, ca un mit –
O perpetuă lumină să vă fie această nuntă!
Și, cîndva, la bătrînețe, cînd nu de orice te miri,
Să citiți aceste versuri sub o boltă de castani,
Și-n oglinda mișcătoare, să vă credeți ca azi, miri,
Păstrînd tinerețea-n suflet și în cuget...
LA MULȚI ANI!
GEO CIOLCAN
-1.5 C