
- 01-04-2021
- 0 Comentarii
- 225
- 0
Opera bucureșteană a
sărbătorit la 1 aprilie un moment important din istoria sa: chiar dacă
existența unei Companii de Operă găzduite de Teatrul Național de pe Calea Victoriei
datează încă din 1885, la 1 aprilie 1921 are loc instituționalizarea acesteia
sub titulatura Opera Română din București, printr-un decret guvernamental care
îl avea printre semnatari pe Ministrul Culturii din acea vreme, poetul Octavian
Goga. Gestul autorităților era unul cît se poate de potrivit, România
aflîndu-se, la mai puțin de trei ani de la încheierea marelui război, într-o
perioadă de plin avînt din punct de vedere economic și social.
Tradiţia teatrului liric
românesc numără mai mult de două secole. Încă din 1772, la Bucureşti era
semnalată prezenţa unei trupe de operă. În 1836, concertul de sfîrşit de an,
dat de elevii Şcolii de Muzică şi Declamaţie, atragea atenţia nu doar asupra
frumuseţii muzicii de operă, ci şi a unor tinere talente precum Eufrosina
Vlasto, care avea să facă o carieră internaţională. În cea de a doua jumătate a
Secolului al XIX-lea mulţi alţi interpreţi români şi-au cîştigat celebritatea
pe renumite scene ale lumii. Faima unor interpreţi ca Elena Teodorini,
Haricleea Darclée, Margareta Iamandi-Nuovina, Grigore Gabrielescu, Dimitrie
Popovici Bayreuth s-a creat într-un spaţiu cultural care a inclus Scala din
Milano, Opera din Paris, Metropolitan-House sau Opera din Petersburg.
Prima companie românească de
operă se datorează însă lui George Stephănescu. Începînd din 1885, ea a
funcţionat ca o secţie a Teatrului Naţional. Din păcate, lipsită fiind de un
sprijin material oficial, această companie şi-a încetat activitatea în 1902.
Companii particulare înfiinţate de elevi ai lui George Stephănescu, dar şi
cîntăreți de renume, români şi străini, stagiune după stagiune, au întreţinut
însă pasiunea publicului pentru artă lirică. Prezenţa spectacolelor de operă s-a impus de la sine, ca o necesitate
culturală. Înfiinţarea, în 1919, a „Societăţii lirice” care, doi ani mai
tîrziu, trecînd sub oblăduirea statală, a devenit Opera Română, marca sfîrşitul
unei etape frămîntate şi, totodată, începutul unei activităţi stabile.
Spectacolul inaugural al noii instituţii a fost, el însuşi, un eveniment
deosebit, la 20 deecembrie 1921 cu opera „Lohengrin” de Wagner, sub bagheta lui
George Enescu. Jean Athanasiu, George Folescu, George Niculescu-Băsu, Emilia
Gutzianu, Florica Cristoforeanu, Traian Grozăvescu, Viorica Ursuleac, Margareta
Metaxa, Marta Cebotari, Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei sînt doar cîţiva
dintre cei care au conferit strălucire spectacolelor româneşti.
De 100 de ani încoace, prima
scenă lirică a ţării a cunoscut o activitate intensă. Repertoriul a cuprins mai
mult de 150 de titluri de opere şi de balet, de o mare varietate, însumînd
marele repertoriu universal. O atenţie deosebită a fost acordată şi creaţiei
româneşti, care a cunoscut o remarcabilă dezvoltare datorită creaţiei unor
compozitori precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Zeno
Vancea, Mircea Kiriac, Cornel Trăilescu, Laurenţiu Profeta ș.a.
Noul
local al Operei Române, ridicat în 1953, a oferit un cadru mai somptuos unei
activităţi deja existente şi deosebit de bogate. Pentru prima oară însă, Opera
devenea o instituţie în sine, desprinsă de spectacolele de operetă sau de
teatru, împreună cu care funcţionase pînă atunci. Continuînd acele frumoase şi
îndelungate tradiţii la care ne refeream, an de an, generaţie după generaţie,
atît pe scenele româneşti cît şi pe acelea străine, cîntăreţi ca Petre
Ştefănescu-Goangă, Zenaida Pally, Nicolae Herlea, Arta Florescu, Elena Cernei,
Octav Enigărescu, Magda Ianculescu, Valentin Teodorian, Mihail Arnăutu, David
Ohanesian, Nicolae Florei, Garbis Zobian, Cornel Stavru, Dan Iordăchescu,
Teodora Lucaciu, Lella Cincu, Iulia Buciuceanu sau balerini ca Irinel Liciu,
Gabriel Popescu, Valentina Massini, Gh. Cotovelea, Alexa Mezincescu, Ileana
Iliescu, Magdalena Popa, Gelu Barbu, Eugen Marcui, Ioan Tugearu au dus departe
în lume renumele talentelor româneşti.
Participarea la mari
concursuri internaţionale cum sînt acelea de la Geneva, Toulouse, Vercelli,
Verviers, Sofia, Moscova sau Salzburg, ca şi numeroase turnee peste hotare, au
configurat rezultate cu totul deosebite. Numeroşi artişti de mare talent şi
faimă îşi desfăşoară activitatea în cadrul Operei Române care, de cîţiva ani
încoace, a devenit o instituţie de rang naţional. Numărul lor este deosebit de
mare şi nu putem. în spaţiul acestor rînduri, să-i menţionăm pe toţi. Ei
asigură, însă, seară de seară, continuitatea unei strălucite tradiţii.
În cei 100 de ani de
activitate, Opera Națională București a
devenit o componentă fundamentală a culturii și vieții muzicale și dă măsura
unui nivel general al receptării artei, aceasta cu atît mai mult cu cît finalul
Secolului XX și începutul Secolului XXI înlesnesc accesul publicului nu numai
la spectacolul propriu-zis, ci și la înregistrările sonore și la transmisiile
online ale marilor evenimente lirice.
RRM
3.0 C