Omul care a refuzat toată viața înscrierea în C.A.P.: „Am trăit ani de groază” (4)
  • 30-06-2021
  • 0 Comentarii
  • 280
  • 0

Umilirea

După trei ani, văzînd că situația rămîne neschimbată, s-a hotărît să desțelenească pămîntul. Într-o noapte, cu un tractor dintr-un sat învecinat, a arat locul. A cultivat vie și porumb, ca la început, numai că, de data aceasta, via nu era nobilă, ci din cea obișnuită. După doi-trei ani, cînd ea a ajuns la rod, l-au chemat din nou la tribunal, pe motiv că nu a respectat hotărîrea judecătorească, obligîndu-l să dea pămîntul înapoi, Un nou „echipaj” a venit să culeagă porumbul. În ziua aceea a încercat să se opună. Șeful de post de atunci, plt. mj. Gheorghe Măhărea, l-a chemat și, după cum mărturisește, „mi-a tras o chelfăneală în mijlocul porumbului, apoi m-au urcat desculț într-un ARO și m-au dus la Miliția din Buzău, unde am mai primit o porție de reeducare”. După cîteva zile, i s-a imputat producția, punîndu-i-se în vedere să restituie o sumă de bani, reprezentînd contravaloarea acesteia! Se obișnuise. Fiindcă, spune el, „mai tot timpul aveam poprire pe salariu, conform hotărîrii tovarășilor”. Ceva mai înainte, i se imputase un cazan pentru făcut țuică ce-i aparținea, dar, pentru a-l salva, a plătit cinci mii de lei. Rămîne cu jumătate din cei 4.500 m.p. În fiecare an, însă, îi crește cuantumul popririi pe salariu astfel că ,,în 1990-1991 urmau să-mi ipotecheze și casa”. Între timp, ing. Ion Dona, devenind președinte al CAP, dispune să i se caute cererea și să fie trimisă la procuratură. Capotă a fost din nou chemat, dar a cerut o expertiză grafologică. De data aceasta, era o copie scrisă de mînă, după o cerere-tip. Dar în locul semnăturii spațiul era gol. Cei de la procuratură au zis că, în această situație, nu e nimic de făcut, Nicolae Capotă solicită o dovadă din care să rezulte că cererea respectivă nu are valoare. Nu i se dă, ci i se deschide ușa, spunîndu-i-se că e liber, Este totuși condamnat opt luni cu suspendare, pe motiv că e bătrîn, dar cu amenințarea „vom mai vedea noi”.

Șovăiala și trezirea

În 1982 i se pune iarăși în vedere că trebuie să rămînă cu 250 m.p. de teren. A fost chemat la primărie, dar nu a vrut să se mai ducă. A trimis vorbă prin soție și băiat să fie lăsat să-și facă un bordei la marginea șoselei sau să i se îngăduie să plece în străinătate dacă aici, la el acasă, i se aduce la cunoștință că trebuie să înapoieze pămîntul din propria-i ogradă și că mai are de achitat și suma de 21.456 de lei! A plătit pînă la Revoluție. Ba, o rată, chiar și după aceea!

Evenimentele postdecembriste au însemnat pentru Nicolae Capotă o adevărată revelație. După desmeticire, muncește în gospodăria sa ca-n prima tinerețe. A avut tăria să treacă peste toate șicanele și nenorocirile puse la cale de semeni ai săi. În finalul discuției pe care am purtat-o, a ținut să sublinieze: „Am trăit ani de groază și, deși sînt bătrîn, privesc cu încredere viitorul. Asta nu înseamnă că putem uita ceva”.

Sfîrșit

IOAN STOICA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite