Oltenii cu cobilița
  • 09-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 189
  • 1

* Cum a fugit nevasta Iui Feldman cu un hăndrălău american * A reapărut pușcăriaşul Lucian Mătăchescu * Adio, generale Nițu! * Mortul care rîde * Fantoma lui Marghiloman sau a lui Brucan? * Oltenii cu cobilița

 PARTEA A II-A

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 30 iunie 1995)

* Mai mulţi scriitori au reclamat la noi apucăturile unor transfugi de a-şi tipări în România maculatura. E cazul cuplului comic-fantezist Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, două rablagituri de oameni care şi-au strîns toate zdrenţele de pe la „Europa Liberă“, mai rău ca nişte cerşetori, şi le-au publicat pe hîrtia şi pe banii românilor la Editura Humanitas, furată de Liiceanu şi de nişte mafioţi francezi. La fel, Paul Efimovici Goma a publicat 9 cărți (?!) în România post-decembristă. Una mai proastă ca alta, fiindcă gugumanul n-a avut în viaţa lui nici un strop de talent. De pildă, într-un așa-zis roman, intitulat „Sabina“, el povesteşte cum, pe cînd avea 15 ani, a asistat la violarea propriei sale mame de către nişte securişti, scenă insuportabilă, care provoacă voma cititorilor. Dar, iată ce ne-a declarat o vînzătoare de la Librăria Editurii Militare, de lîngă C.C.A.: „Neinspirată idee a avut Gabriel Liiceanu, de a pune o banderolă de hîrtie pe unele cărți, de diferiţi autori, pe care scrie ROMANE INTERZISE. Dacă nu era prostia asta, noi am fi vîndut cărţile. Aşa însă, nu le-a mai cumpărat nimeni, fiindcă lumea e sătulă pînă peste cap de impostorii ăştia şi nu poate uita că marile romane au apărut pe timpul comuniştilor, cînd se făceau cozi de mii de persoane. Mă gîndesc la «Cronica de familie» de Petru Dumitriu, la «Bietul Ioanide» şi «Scrinul Negru» de George Călinescu, la «Moromeții», «Cedrul» şi «Cel mai iubit dintre pămînteni» de Marin Preda, la «Groapa», «Princepele» şi «Săptămîna Nebunilor» de Eugen Barbu, la «Îngerul a strigat» de Fănuş Neagu, la «Arta Conversaţiei» de Ileana Vulpescu, la «Niște ţărani» de Dinu Săraru ş.a.m.d.“. * Felicitări Televiziunii Române pentru documentarul istoric difuzat duminică dimineaţa și închinat bisericilor ortodoxe din Transilvania (realizatoare Maria Preduţ). * A apărut nr. 173 al revistei „Politica“, săptămînal al Partidului România Mare. Repro­ducem cîteva titluri din sumarul bogat şi spectaculos al acestui număr: „Tratatele cu Ungaria şi Ucraina“ (Corneliu Vadim Tudor); „Dacă spaniolii au semnat Pactul de la Montcloa, de ce n-ar fi semnat şi românii Pactul de la Snagov?“; „Pădurile României iau calea... Ungariei!“, „Uciderea Pruncilor“; „Reforma răsuceşte logica şi sărăceşte populaţia ţării“ (prof. dr. Ion Chirculescu); „Cimpanzeul Gugui, de la «Barikada», va fi împăiat de Mişcarea Ecologistă“ (Al.I. Mănescu); „Cine fură de la Armată – ne-au vizitat la sediul central al partidului nişte femei necăjite“; „Ticăloasele lichele“ (Gheorghe Constantin-Anin); „Justiţia mînă-n mînă cu corupţia“; „Consiliul Europei, amestec de fetişism, legendă şi realitate“ (Sever Meşca); „Crime, tîlhării, violuri” (pagină realizată cu sprijinul I.G.P.); „Joe Lando, atră­gătorul Sully din filmul «Dr. Quinn», este noul personaj romantic al televiziunii americane“ (traducere de Beatrice Olteanu); „La răscrucea solstiţiului de vară a mai murit un geniu al românilor: Emil Cioran“; „Secretele P.N.T.C.D., un partid legionaro-bolşevic“ (prof. Ion Nania): „Pretenţiile aberante ale ungurilor enervează lumea civilizată“; Programul Televiziunii Naţionale pe săptămîna 26 iunie – 2 iulie; Ultima oră; Umor; Cuvinte încrucişate; Sport (Dan Ioan Mirescu); „Republica de la Ploieşti – sau cum era să ofere cadou Moş Crăciunescu Cupa României la Fotbal“ (C.V.T.). Din păcate, indus în eroare de Televiziune, autorul cronicii meciului a crezut că tuşierul mincinos, care s-a făcut că plouă la uriaşul ofsaid din care au egalat rapidiştii, se numeşte Nicolae Grigorescu – în realitate, numele lui e Zoltan Erdely, un mai vechi client al ziariştilor cinstiţi, infractor dovedit. Repro­ducem din pamfletul consacrat lui Moş Crăciunescu de 1a „Samsung“, firmă care sponsorizează... Rapidul: „Era limpede că 4 jucători aflaţi în spatele apărării adverse nu pot anula o flagrantă poziţie de ofsaid, indiferent cine ar fi «şters» balonul în acea înghesuială (...). Îmi pare rău de Rapid. Dar asta e o lecţie dură a vieţii, din care va trebui să înveţe ceva. Felicitări ploieștenilor, au luptat exemplar, ca nişte bravi urmaşi ai acelora care, pe la 1870, au proclamatără Republica, împotriva lui Carol I“.
* Noi nu vrem să ne exterminăm adversarii, ci numai să-i ajutăm să apuce pe calea cea bună - aşa că vom lăuda fără rezerve articolul de sport publicat de Cristian Tudor Popescu pe pagina I a ziarului „Adevărul“, intitulat „Echipa Puterii marchează un autogol electoral“. * Se aude că RODIPET-ul are un contract ilegal de asociere cu ziarul Guvernului, Vocea României“. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că jumătate din pierderile înregistrate de respectiva publicație sînt acoperite de RODIPET. De unde? De la celelalte publicaţii, inclusiv de la „România Mare“. Ce facem, domnilor Adrian Turicu şi Şerban Rădulescu? * Şi cînd te gîndești că Poliția nu-și îndeplineşte datoria elementară de a păzi sediile partidelor parlamentare! Vineri, 23 iunie, la sediul central al P.R.M., iar n-a călcat un picior de poliţist, deşi era nevoie, pentru că vinerea se ţine tradiționala Conferință de Presă. Din păcate, întîlnirea conducerii P.R.M. cu presa era să fie stricată din nou de un zăpăcit pe nume Rizoaica Dumitru, care pretinde că e inginer pe la Uzinele Faur şi care nu înţelege că n-are nimeni timp de elucubraţiile lui. În tensiunea creată (speculată imediat de un maimuţoi de la „Adevărul“) a fost chemată Poliția, să-l evacueze pe turbulentul care perturbă conferinţa unui partid parlamentar, și creează, sistematic, provocări. Dar, ia Poliţia de unde nu-i! Au fost căutați atunci generalii Dănescu, Pitulescu şi Nițu, dar nici ei n-au putut fi găsiți, ei erau în week-end, deh, mai uşor se vorbeşte cu primul-ministru sau cu preşedintele țării decît cu ei. Avînd în vedere că situaţii de genul acesta s-au tot repetat (colonelul Vasile Popa de la Capitală ştie de reclamațiile conducerii P.R.M.) şi temîndu-ne noi ca, în curînd, să nu se producă scene şi mai grave, îl rugăm pe tînărul ministru de Interne să se implice şi să ne spună: are dreptul un partid parlamentar să-şi desfăşoare în linişte şi siguranţă Conferinţele de Presă?; cît de mare crede generalul-locotenent Niculae Nițu că a ajuns, de cînd i-a mai crescut o stea pe umăr (şi cu ajutorul nostru), de nu mai catadicseşte să răspundă la nici un telefon?; oare trebuie să fim căldărari ca să ne bage în seamă? * Citim cu sufletul cernit un titlu din ziarul unguresc de limba română: „«România literară» în pericol“, de Nicolae Prelipceanu. Aflăm că nici Ion Rațiu, nici György Sörös nu mai pompează bani în leşinata publicaţie unde Nicolae Manolescu are senzaţia că e director, dar, de fapt, hățurile le trag nişte puşlamale pe nume Gabriel Dimiseanu, Alex. Ştefănescu, Rodica Zafiu, Mircea Mihăeş, Cristian Teodorescu. Concluzia prelipcenească e de rîsul lumii: „Poate că editurile, ale căror cărți sînt recenzate sistematic în paginile revistei, ar putea contribui cu sume proporţionale (?!) cu beneficiile fiecăreia, pentru a împiedica un dezastru ce s-ar răsfrînge aproape direct şi asupra lor“. Mai pe româneşte, asta e cerşetorie în toată regula! Adică, daţi-ne de pomană, ca să vă prezentăm cărțile! Iată ce ne spune un fost redactor al revistei cu pricina: „Am întîlnit oameni, atît în Capitală, cît şi în provincie, care plîng de ciudă şi de neputinţă că fosta lor gazetă de suflet a ajuns în halul ăsta de ticăloasă, de antiromânească. Ei încă o mai cumpără, simt nevoia unei reviste de cultură, tot trag nădejdea să se schimbe ceva şi să se abandoneze politica asta cîinoasă, dar slabă speranţă“. * O așa-zisă şi auto-intitulată Şcoală Superioară de Jurnalistică a realizat recent un sondaj de opinie privind cititorii bucureşteni ai presei. Să mori de rîs, nu alta! Iată primele 12 locuri ale preferinţei cetăţenilor din Capitală: 1) „România liberă“2) „Eve­nimentul zilei“; 3) „Jurnalul Național”4) „Ziua“; 5) „Adevărul“; 6) „Cotidianul“7) „Liber­tatea“; 8) „Curierul Naţional“; 9) „Cro­nica Română“; 10) „Tineretul liber“; 11) „Academia Caţavencu“; 12) „România Mare“. E clar că avem de-a face cu un fals, dar nu orice fel de fals, ci unul făcut de oameni proşti. În realitate, în asemenea cazuri, nu trebuie nici un fel de sondaj de opinie, cel mai bun indicator este TIRAJUL. Dacă avem în vedere TIRAJUL real, de 70.000 de exemplare (fără nici un retur!) al revistei noastre, şi adevărul că fiecare exemplar e citit de 7-8 oameni, publicaţia noastră fiind devorată şi de simpatizanţi, şi de adversari, în egală măsură - atunci este limpede că „România Mare“ se află pe primul loc. Să mai pomenim oare de miile de colecţii ale revistei noastre, legate cu panglică Tricoloră, atît în ţară, cît şi peste hotare, în vreme ce nimeni nu poate dovedi că vreun cetăţean are colecţia fiţuicilor „Evenimentul zilei“ sau „Ziua“? Ce minte sănătoasă poate crede că publicaţii cu tiraje variind între 4.000 şi 20.000 de exemplare („Ziua“, „Cotidianul“, „Libertatea“, „Tineretul liber“) se pot situa înaintea unei reviste cu 70.000 de exemplare, care a creat un partid şi un fenomen de masă? Tot aşa, a fost tras de păr Violatorul de Găini, pentru a fi scos „ziaristul cu cea mai mare influenţă în viaţa publică“. Asta visează Ardei Umplut, dar nu păcăleşte pe nimeni. Toate previziunile lui (paralizarea ţării de greve, căderea Guvernului, ridicarea imunităţii unor parlamentari patrioți, tot felul de coaliţii etc.) nu s-au îndeplinit, ba chiar s-au întors şi s-au spart în dovleacul lui. Pînă una-alta, nu ridicolul pitic cu gura la ceafă i-a schimbat pe procurorul general Robu, pe ministrul Apărării, Spiroiu, pe generalul-infractor Florică, pe prefectul de Argeş, pe prefectul de Caraş-Severin, ba chiar şi pe Petre Roman, pe fondul mineriadei din septembrie 1991 - ci Corneliu Vadim Tudor. Ce influenţă are caricatura de Cristoiu? Asupra murăturilor? Asupra şoferilor de taxi care plescăie de plăcere cînd citesc despre chinezii gata tranşaţi, în frigărui, prin geamantane? El n-are influență, nenorocitul, nici în propria lui redacţie, de unde au fugit, mîncînd pămîntul, peste 50 de oameni în 4 ani. Să mai consemnăm numai că dubioasa Şcoală de Jurnalistică a perceput suma de 500.000 de lei de la fiecare ziar care a vrut să publice minciuna cu pricina. * Dar, Monstrul din Găgeşti a făcut ce a făcut şi iar şi-a plimbat moaca aia scofîlcită, de ocnaş bolnav de SIDA, pe la televizor. Toată lumea s-a uitat sîmbătă seara la el ca la o arătare din filmele de groază: cu ochii duşi în fundul capului, cu limba dusă în fundul lui Victor Ionescu, cu zgîrciuri de praştie la gît, ca nişte curele de transmisie zbîrcite, în locul celor 3 guşi topite cu sodă caustică, cu un rictus de hoţ prins la furat, arborînd nişte pulpe de scroafă în blugi, care n-au putut fi afectate de regimul de slăbire, ceea ce crea o disproporţie hidoasă între ele şi trupul pipernicit (jumătate Cristoiu Nou, jumătate Cristoiu Vechi!) - huliganul presei române a stîrnit mila tuturor. Parcă era Fărămiţă Lambru dezgropat după 10 ani. Am aflat că, prin fața Magazinului Gepa Electro Center, unde sînt în vitrină nişte televizoare, pietonii treceau, se opreau, îşi lipeau nasul de geam, apoi se întorceau cu fața spre biserica de peste drum, îşi scuipau în sîn, îşi făceau 3 cruci şi rosteau înfriguraţi: „Doamne apără şi miluieşte, a fătat vaca lui Popa Tatu, ia uite ce vițel bătrîn, mai şi vorbeşte, pocitania, ăsta e sfîrşitul lumii!“.

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 30 iunie 1995)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite