Trecutul rãmîne legenda în care este sculptatã amintirea lui. A fost odatã… COMUNISMUL, care şi-a întins tentaculele ca o caracatiţã, acaparînd întreaga putere politicã şi economicã. La 19 noiembrie 1946,  cînd au fost organizate primele alegeri postbelice, forţele democrate  au obţinut o mare victorie electoralã. Adunarea deputaţilor  a votat legea privind înfiinţarea oficiilor industriale, în scopul supravegherii şi controlului activitãţii economice. La 9 iulie 1947, România a intrat în O.N.U. La 30 iulie 1947, Partidul Naţional Ţãrãnesc (Maniu) este dizolvat. La 30 noiembrie 1947, are loc procesul intentat conducãtorilor fostului Partid Naţional Ţãrãnesc, şi astfel reprezentanţii partidelor „burgheze“ sînt înlãturaţi şi condamnaţi. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I abdicã şi pãrãseşte ţara. Este proclamatã Republica Popularã Românã. În instituţiile de învãţãmînt superior încep sã se predea cursuri de filozofie marxistã. Între 21 – 23 februarie 1948, se desfãşura Congresul de unificare a P.C.R. cu P.S.D. şi de creare, pe baza  învãţãturii marxism-leniniste, a Partidului Muncitoresc Român, partid unic al clasei muncitoare. În aceastã perioadã, încep lucrãrile pe şantierele naţionale ale tineretului de la Bumbeşti – Livezeni, Salva Vişeu şi Lunca Prutului. Uzina de strunguri Arad îşi începe producţia. Prin muncã voluntarã, se construieşte Fabrica de confecţii din Bucureşti. În 1949, sînt înfiinţate uzinele „ELECTROPUTERE“, din Craiova,  Uzina „SEMÃNÃTOAREA”, din Bucureşti, Institutul de arheologie, din Cluj, Institutul de Istorie a Artei, Bucureşti, Muzeul de Artã al R.P.R. În Studioul „Bucureşti”, recent înfiinţat, se realizeazã filmul de lung metraj RÃSUNÃ VALEA, dedicat muncii brigadierilor. Se înfiinţeazã orchestra „Barbu Lãutaru“; Pe o suprafaţã de 30 ha. se construiesc Centrul Cinematografic BUFTEA; Studioul cinematografic „Al. SAHIA”; Institutul de arte plastice „N.Grigorescu“; UNIUNEA ARTIŞTILOR PLASTICI ş.a. Scriitori de mare valoare au scris şi publicat cãrţi, cum ar fi: CONSTANTIN NOICA „Echilibrul spiritual“; Profesorul NICOLAE PAULESCU „Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie“; MIRCEA HANDOCA „Convorbiri cu, şi despre MIRCEA ELIADE“; VLADIMIR PETERCA „Regele Solomon în Biblia ebraica şi în cea Greacã“; ZAHARIA STANCU „Desculţ“; MIHAIL SADOVEANU „Mitrea Cocor“; CAMIL PETRESCU: „Bãlcescu şi Cei ce plãtesc cu viaţa“. 1950 – 1955 – se construieşte CASA SCÎNTEII; 1952 – construirea oraşului ONEŞTI; 1953 – Uzina „AUTOBUZUL“ şi TEATRUL DE OPERÃ ŞI BALET; 1954 – Uzinele „Steagul RoŞu“ din Braşov; 1955 – Hidrocentrala Sadu începe sã producã energie electricã; 1960 – este terminatã construcţia SÃLII PALATULUI. În aceastã perioadã, mereu ne-am lovit de „nesimţiţii autentici“. Activiştii de partid – un fel de „bãgãtori de seamã“, care nu fãceau nimic, „tãiau frunze la cîini“, dar ei erau, peste tot, stãpîni. La Plenara C.C. al P.M.R., din 22.III.1965, în funcţia de prim-secretar al C.C. al P.M.R. a fost ales NICOLAE CEAUŞESCU care, în scurt timp, a pus capãt epocii staliniste, vinovatã de toate atrocitãţile comise în ţara noastrã (arestãri abuzive etc, etc, etc.) Ceauşescu a elaborat o nouã Constituţie şi a întreprins unele acţiuni în vederea îmbunãtãţirii relaţiilor de bunã vecinãtate între statele europene aparţinînd unor sisteme social-politice diferite. Se fac vizite oficiale în ţãri socialiste şi capitaliste, TOVARAŞUL fiind plimbat chiar în caleaşca Reginei Angliei. România, în acea perioadã, a fost vizitatã de numeroşi şefi de state socialiste şi capitaliste, printre care şi „stãpînul lumii“ – preşedintele Statelor Unite Richard Nixon. S-au construit cartiere întregi de locuinţe, staţiunile de pe litoralul românesc au înflorit, costul unui bilet pe litoral fiind accesibil pentru orice buzunar. Metroul, o altã mare realizare a generaţiei mele, pentru cã ea le-a fãcut, nu comunismul şi, cea mai importantã construcţie, CASA POPORULUI, pentru care s-au fãcut sacrificii enorme, de care acum beneficiazã BANUL, nu SÃRACUL.

(va urma) LILIANA TETELEA