Motto: ,,Mă rog pentru voi, în vremuri infernale,/ Prizonieri ai Noii Ordini Mondiale...” (Corneliu Vadim Tudor).

În codrii din România nu mai cîntă ciocîrlia. Pădurile, altădată comori adevărate, acum sînt ciopîrțite, defrișate. Cîntă, în schimb, cucuveaua, care, pînă de curînd, a însoțit în drumul spre cimitire șiruri întregi de sicrie care așteptau să fie depuse în gropile săpate cu buldozere. Așa s-a întîmplat cu numărul mare de morți din spitale. Jale mare! Dar nenorocirea nu a luat sfîrșit, încă mai sînt bolnavi care suferă pe patul de spital. Pentru ei, ne rugăm și noi, ca poetul Vadim:
,,Mă rog pntu cei din spitale:
Dă-le, Doamne, puterile Tale!
Ia-le, Tu, boala cu mîna
Fă-le ușoare ca fulgul ziua și săptămîna.
Ajută-i, Tu, Doamne, pe cei internați
Mai dă-le o șansă, să fie salvați.
Să-nceapă o viață frumoasă și nouă
Precum curcubeul în soare, cînd plouă...”.
După frigul din suflet, azi, TIMPUL și TIMPURILE ne-au adus frigul și în case. Nepăsător, s-a instalat în sufragerie, în bucătărie și în dormitor. Stăm în pat înfofoliți, fiindcă în casă e frig ca afară. Nu apă caldă, nu căldură, poate Domnul se îndură să ne dea putere pentru a nu piere. În schimb, la Piramide e cald și bine. În ,,Oglinda Libertății” uită-te bine! Cei ,,mari și tari” de noi n-au habar. De trei decenii, țevile ruginite n-au fost înlocuite, doar peticite. Rezultatul: apă caldă și căldură – IOC, iar tu, îmbrăcat în cojoc, bolnav, înfrigurat, de febră scuturat, aștepți să se țină de cuvînt edilul care-a promis căldură.
A început și sezonul sărbătorilor de iarnă. După ce, anul trecut, bucureștenii n-au avut parte de tîrgul tradițional de sezon, din cauza pandemiei, cu toții ne-am așteptat ca, în acest an, să ne putem bucura, atît cît se poate, de atmosfera de sărbătoare. Doar că primarul Capitalei – ales de cei care-i preamăreau niște merite niciodată dovedite - confirmă, prin tot ceea ce face și, mai ales prin ceea ce nu face, zicala ,,La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Așa că le-a oferit bucureștenilor un ,,Tîrg de Crăciun” după chipul și asemănarea sa. Ca să arate că el face lucrurile cu totul diferit de fosta administrație (PSD) a orașului, a ales, ca loc destinat acestui tîrg, un spațiu mult mai mic decît cel tradițional, din Piața Constituției, mai precis, în Piața Universității, unde, și din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Covid, au acces mai puține persoane (neapărat, toate, vaccinate) în același interval de timp. Prin urmare, părinți și copii, dornici să se bucure de eveniment, trebuie să aștepte ore în șir să intre în ,,tărîmul magic”. În plus, ei trebuie să plătească și taxă de intrare – idee fără precedent în lume – destul de substanțială: 7 lei de persoană! Și acolo, ce găsesc? Un jalnic pom de iarnă, cică ecologic, făcut din niște stinghii de lemn asamblate haotic. Adică s-au tăiat mai mulți copaci ca, din ei, să se obțină plăcile alea inestetice, peste care s-au presărat cîteva luminițe, recuperate, și ele, din stocul vechi aflat prin magaziile Primăriei. La fel de sărăcăcios arată întregul oraș, luminat doar în centru, ici și colo, de niște biete ghirlande agățate de stîlpi. Triste sărbători!
Lucrurile nu se vor schimba prea curînd. Pînă atunci, ni se spune să avem RĂBDARE. Aceasta este poate unul din miturile fundamentale românești: ,,Pasivitatea contemplativă și fatalitatea mioritică”.
LILIANA TETELEA
Motto: ,,Mă rog pentru voi, în vremuri infernale,/ Prizonieri ai Noii Ordini Mondiale...” (Corneliu Vadim Tudor).

În codrii din România nu mai cîntă ciocîrlia. Pădurile, altădată comori adevărate, acum sînt ciopîrțite, defrișate. Cîntă, în schimb, cucuveaua, care, pînă de curînd, a însoțit în drumul spre cimitire șiruri întregi de sicrie care așteptau să fie depuse în gropile săpate cu buldozere. Așa s-a întîmplat cu numărul mare de morți din spitale. Jale mare! Dar nenorocirea nu a luat sfîrșit, încă mai sînt bolnavi care suferă pe patul de spital. Pentru ei, ne rugăm și noi, ca poetul Vadim:
,,Mă rog pntu cei din spitale:
Dă-le, Doamne, puterile Tale!
Ia-le, Tu, boala cu mîna
Fă-le ușoare ca fulgul ziua și săptămîna.
Ajută-i, Tu, Doamne, pe cei internați
Mai dă-le o șansă, să fie salvați.
Să-nceapă o viață frumoasă și nouă
Precum curcubeul în soare, cînd plouă...”.
După frigul din suflet, azi, TIMPUL și TIMPURILE ne-au adus frigul și în case. Nepăsător, s-a instalat în sufragerie, în bucătărie și în dormitor. Stăm în pat înfofoliți, fiindcă în casă e frig ca afară. Nu apă caldă, nu căldură, poate Domnul se îndură să ne dea putere pentru a nu piere. În schimb, la Piramide e cald și bine. În ,,Oglinda Libertății” uită-te bine! Cei ,,mari și tari” de noi n-au habar. De trei decenii, țevile ruginite n-au fost înlocuite, doar peticite. Rezultatul: apă caldă și căldură – IOC, iar tu, îmbrăcat în cojoc, bolnav, înfrigurat, de febră scuturat, aștepți să se țină de cuvînt edilul care-a promis căldură.
A început și sezonul sărbătorilor de iarnă. După ce, anul trecut, bucureștenii n-au avut parte de tîrgul tradițional de sezon, din cauza pandemiei, cu toții ne-am așteptat ca, în acest an, să ne putem bucura, atît cît se poate, de atmosfera de sărbătoare. Doar că primarul Capitalei – ales de cei care-i preamăreau niște merite niciodată dovedite - confirmă, prin tot ceea ce face și, mai ales prin ceea ce nu face, zicala ,,La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Așa că le-a oferit bucureștenilor un ,,Tîrg de Crăciun” după chipul și asemănarea sa. Ca să arate că el face lucrurile cu totul diferit de fosta administrație (PSD) a orașului, a ales, ca loc destinat acestui tîrg, un spațiu mult mai mic decît cel tradițional, din Piața Constituției, mai precis, în Piața Universității, unde, și din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Covid, au acces mai puține persoane (neapărat, toate, vaccinate) în același interval de timp. Prin urmare, părinți și copii, dornici să se bucure de eveniment, trebuie să aștepte ore în șir să intre în ,,tărîmul magic”. În plus, ei trebuie să plătească și taxă de intrare – idee fără precedent în lume – destul de substanțială: 7 lei de persoană! Și acolo, ce găsesc? Un jalnic pom de iarnă, cică ecologic, făcut din niște stinghii de lemn asamblate haotic. Adică s-au tăiat mai mulți copaci ca, din ei, să se obțină plăcile alea inestetice, peste care s-au presărat cîteva luminițe, recuperate, și ele, din stocul vechi aflat prin magaziile Primăriei. La fel de sărăcăcios arată întregul oraș, luminat doar în centru, ici și colo, de niște biete ghirlande agățate de stîlpi. Triste sărbători!
Lucrurile nu s vor schimba prea curînd. Pînă atunci, ni se spune să avem RĂBDARE. Aceasta este poate unul din miturile fundamentale românești: ,,Pasivitatea contemplativă și fatalitatea mioritică”.
LILIANA TETELEA