Națiunea română este în plină hibernare, poporul doarme în papuci, așteptînd un Greuceanu care să-l salveze. Vede trădarea, îi aplaudă sau, după caz, îi înjură pe trădători, dar viața merge mai departe. Viața așa cum e ea, cu furtul, minciuna, trădarea și ignoranța ei de zi cu zi. În fond, fiecare român are dreptul de a fi ignorant, așa cum are dreptul de a fi laș. Fiecare român are dreptate să spună că nu merită făcut nimic pentru țară, pentru că nici țara nu a făcut nimic pentru el. Nimic bun pentru majoritatea, pentru că minoritatea trădătorilor o duce foarte bine.

Românii au multe drepturi, inclusiv dreptul de a nu gîndi, de a nu-și folosi creierul, așa cum mulți, foarte mulți procedează. Lăsînd slobod doar instinctul primar de supraviețuire, combinat cu cel al conservării și terminînd cu bîrfa și cu bășcălia zilnică, românul nu prea mai are multe ocazii să dovedească faptul că, totuși, e ceva putred în lume. Practic, toți, majoritatea, așteaptă să treacă timpul, așteaptă să moară. Nimic nu îi mînă în luptă pe urmașii vitejilor Ștefan, Țepeș sau Mihai, ai lui Avram Iancu sau doar ai Corvinului lui Iancu de Hunedoara.

Românul are tot dreptul să mănînce, să bea, să trăiască, să meargă în Vest să își găsească bogăția sau doar o viață mai bună, și tot românul are dreptul de a muri în patul său fără să lase nimic în urmă, decît poate o liotă de copii, datorii sau doar multă tăcere. Acesta este românul majoritar, cel care absoarbe cuvintele mincinoase, rahatul din TV, seară de seară la știri, cel care vine și își exprimă păreri idioate pe Facebook, pentru ca, după aia, să meargă la somn, sau la viața lui anostă, după caz. Românul are acest drept, să fie ignorant, egoist, închis între niște canoane pe care el le consideră normale și eficiente atunci cînd e vorba de el, de comunitatea în care trăiește, de zona lui de interes.

Dacă te numeri printre cei despre care am scris, nu te obosi să citești mai departe, lasă-i pe cei care simt altfel să o facă, iar tu, române plin de drepturi, întoarce-te la modul tău fad de a-ți trăi viața pe care Dumnezeu ți-a oferit-o în dar. Ai dreptul să trăiești și să însemni ceva, așa cum ai dreptul să fii prost. Nimic din ce am enumerat mai sus nu reprezintă o obligație, pentru tine, române ignorant și plin de drepturi.

Dacă însă ești diferit, mai puțin ignorant, mai mult responsabil, citește mai departe, pentru că este posibil ca tot ce spun aici să îți prindă bine și să te facă să simți că, în pofida a ceea ce zic alții, ești o parte importantă a schimbării ce va să vină. O schimbare nu înseamnă că o să revină comunismul pe aceste plaiuri, așa cum unii încă mai speră. O schimbare înseamnă, în primul rînd, revenirea României la nivelul de stat național, așa cum scrie în Constituție, o modificare a paradigmei, în care politicienii fac ce trebuie pentru poporul român, fără să mai reprezinte interesele altor state sau entități statale. O schimbare a modului în care românul este privit în țară și în străinătate, în care resursele țării nu mai sînt cedate altora, ele participînd la bunăstarea și la prosperitatea locuitorilor acestei țări. Pentru că acele resurse nu sînt ale lui Iohannis, Dragnea, ale lui Tăriceanu sau ale mele. Nu! Acele resurse sînt ale țării, ale poporului, iar acesta trebuie să beneficieze cumva de ele. Uitați-vă la Norvegia, cum își distribuie acest stat, către locuitorii săi, valoarea obținută din resurse. Uitați-vă chiar la Arabia Saudită, chiar dacă pot spune că acesta este un exemplu puțin forțat. O schimbare prin care România chiar să fie un stat de drept, cu o justiție independentă, nu așa cum este acum, cînd Justiția este folosită în interesul distrugerii țării, în favoarea altor state, fie că vorbim de parteneri europeni sau doar strategici.

O schimbare în care românii să fie tratați cu drepturi egale în propria țară, nu să fie puși la zid de minorități, prin legi care îi  poziționează în inferioritate. O schimbare, dragă române, la care tu poți să participi activ, pentru ca România să devină un stat demn, prosper, liber și democrat, așa cum ne place nouă să fim.

Avem dreptul să fim ignoranți, așa cum putem să fim proști. Avem multe drepturi cînd e vorba de a nu face nimic și de a trata cu superficialitate însăși viața noastră. Am convingerea însă, că există aici, în această țară, și români care simt că au obligația de a schimba România în bine. Simt că există sămînța care, odată sădită, peste ani și ani poate să nască schimbarea despre care vă vorbesc. Indiferent cînd are să fie momentul, indiferent cînd viața românilor are să se schimbe în bine, cîndva, de undeva, există un început. Momentul schimbării poate să fie peste un an, peste 10 sau peste 100 de ani. Pentru ca ea să se producă este important ca cineva, de undeva, să înceapă.

Acum nu prea mai avem nimic de pierdut. Justiția este a lor, a celor care ne-au luat pe degeaba. Resursele sînt tot ale lor. Economia la fel. Noi avem dreptul să trăim aici, să muncim aici pentru ei și să le fim slugi. Avem acest drept încă, dar e posibil să fie și ăsta condiționat curînd, pentru că cizma celor care distrug viitorul copiilor noștri va apăsa din ce în ce mai tare, ne va stoarce din ce în ce mai mult, pentru că ei au văzut că tu, române, preferi să fugi sau să pleci capul în loc să lupți.

Schimbarea aia despre care am scris se poate produce, și fiecare român responsabil cu sine și cu viitorul lui, al copiilor lui, o poartă în el. Nu prin violență schimbăm și nici prin înjurături postate pe Facebook. Nici măcar prin vot, pentru că și votul e tot al lor. Schimbarea poate să vină prin atitudinea celor care o doresc cu adevărat, prin modul demn prin care aleg să își trăiască viața, chiar dacă acum, în 2019, demnitatea este un cuvînt falimentar. Poate că nu ne putem alege cînd și cum să murim. Dar putem alege cum să trăim. Noi, cei cu sufletul bun, cu inima curată și cu respect față de strămoșii și de urmașii noștri. E simplu doar să trăiești, dar este foarte greu să alegi să o faci demn, mai ales într-o țară plină de lași, proști, egoiști și de neamuri proaste.

E greu să fii împotriva curentului, așa cum Vadim a fost, dar, spre deosebire de alții, cei care aleg să trăiască așa rămîn cu adevărat în conștiința colectivă. Dacă tu ești altfel, dacă simți că nebunia asta trebuie să înceteze cumva, alege să nu mai fii manipulat pe Facebook, alege să nu mai urmărești emisiunile de știri în care te mint, te învrăjbesc, și coboară în stradă, pașnic și fără nici o remușcare. Poate că azi o să fii singur acolo, și poate și mîine. Poate mulți te vor privi zîmbind sau doar cu înțelegere. Proștii vor rîde de tine, iar imbecilii te vor înjura. Dar tu coboară în acel loc din centrul orașului tău, în fiecare seară. Și curînd nu o să mai fii singur, pentru că lîngă tine vor mai veni și alții. Cu cît ești mai decis să ieși zilnic, simplu, pașnic și determinat, forța ta va sta în ceea ce simți, în ceea ce îți dorești pentru această țară.

Tu nu ești un comunist, cum unii vor spune. Tu nu ești un prorus sau un proamerican. Nu ești un trădător și nici un imbecil, precum mulți sînt. Tu ești acolo pentru că ești proromân, pentru că ești responsabil, iar gîndurile tale se îndreaptă spre strămoșii și spre urmașii tăi, ai românilor. Nu întoarce celălalt obraz cînd ești jignit, pentru că Dumnezeu ne îndeamnă să fim buni, nu blegi, și crede în obiectivul tău. Și, pe măsură ce timpul va trece, vei vedea că alături de tine vor veni și alții. Unii din bună credință, alții pentru că gîndesc la fel ca tine, alții doar oportuniști care o fac pentru că ,,poate iese ceva”, iar unii vor fi doar acoperiții care au de raportat către șefi ce faci tu acolo. Perseverența ta îi va motiva pe alții, iar puterea ta de azi va duce la schimbarea de mîine. O altfel de schimbare, o altfel de abordare. Important este, însă, ca zilnic să se iasă în stradă, seara, ca un semn de protest împotriva celor care au distrus România dar, cel mai important, ca un semn al viitoarei schimbări.

Schimbarea acestei țări nu stă în puterea unui singur om, a unui ,,ales”, puterea de a schimba stă în toți cei care au lăsat deoparte dreptul lor la ignoranță și prostie, și au ales să fie responsabili față de comunitate, față de români, față de viitorul acestei națiuni.

Indiferent cît va dura, indiferent cînd se va întîmpla, tu nu uita că orice schimbare are un început, un moment zero, are un moment în care oameni ca tine, ca mine, ca ei, încep acest proces. Avem obligația de a trăi demn și dreptul de a muri cu stil.

TANO