Pe data de 5 decembrie a.c., redactorul-șef al ziarului conservator american The Wall Street Journal, Matt Murray, i-a luat un interviu secretarului de stat american, Antony J. Blinken. Vă reamintesc că această funcție echivalează cu cea de ministru de Externe, fiind una din cele mai importante din guvernul SUA. Discuțiile au fost axate pe cîteva teme: Ucraina, Rusia, Europa, China, Taiwan. Haideți să vedem împreună ce crede America despre situațiile pe care le traversează
aceste țări și care e poziția adoptată în raport cu acestea.
Primul subiect a fost cel referitor la Ucraina, redactorul-șef Matt Murrey întrebîndu-l pe Blinken ce părere are despre faptul că SUA a trimis rachete HIMARS modificate în țara atacată de Rusia, tocmai pentru a nu putea trage rachete care să atingă puncte din interiorul acesteia, contribuind astfel la escaladarea conflictului. Iată răspunsul: „Accentul nostru este să continuăm ceea ce am început, și anume să ne asigurăm că Ucraina are în mîinile sale tot ceea ce are nevoie pentru a se apăra, pentru a respinge agresiunea rusă, pentru a lua înapoi teritoriul care i-a fost confiscat din 24 februarie, pentru a ne asigura, de asemenea, că are sprijinul economic și umanitar pentru a rezista la ceea ce se întîmplă în țară în fiecare zi. Acesta este obiectivul nostru”.
Înțeleg de aici că Ucraina e ajutată să se apere și să-și recupereze teritoriile pierdute din 24 februarie încoace, nu să atace Rusia. Referitor la acest punct, iată ce declara același secretar de stat pe data de 23 august a.c.: „În observațiile mele la Summitul Platformei Crimeei, am îndemnat comunitatea inter­națională să crească în continuare costurile și presiunea asupra președintelui Putin și a susținătorilor săi pînă cînd toate trupele ruse părăsesc Ucraina. Crimeea este Ucraina. Aceasta a fost poziția noastră în 2014 și rămîne în 2022”. Cum adică? Între timp s-au răzgîndit cu privire la Crimeea? Rămîne rușilor? Bine de știut.
Bun. Dacă obiectivul SUA este acela de a ajuta Ucraina să recupereze Donbass și Lugansk, să vedem ce zice Blinken despre obiectivul ucrainean; în urmă cu ceva timp, declara că „un obiectiv al ucrainenilor era să obțină cît mai mult pămînt înainte de sosirea iernii pentru a încerca să-și maximizeze poziția pe cîmpul de luptă”. „Primul și cel mai important lucru – răspunde Blinken –, așa cum președintele a spus în mod constant, este acela că nu facem nimic pentru Ucraina, fără Ucraina. Asta înseamnă că, în principiu, ucrainenii iau decizii cu privire la unde vor să meargă, cînd vor să ajungă acolo și cum vor să facă asta, dar cu sprijinul nostru și al altor cîteva zeci de țări din lume. Pentru a răsturna întrebarea pentru o secundă, să ne uităm la ce a încercat Rusia să facă, deoarece asta vă va spune și unde încearcă să meargă Ucraina. În primul rînd, Rusia a încercat, de fapt, să șteargă identitatea Ucrainei ca țară independentă, pentru a o absorbi înapoi în Rusia. Acesta a fost obiectivul numărul unu, auto-descris, al lui Putin. A eșuat și nu va reuși. Apoi s-au angajat într-o acaparare de pămînt pentru a obține cît de mult pot în estul și sudul Ucrainei. Și asta eșuează acum”.
Blinken dovedește că nu a fost atent la declarația de război a președintelui Putin, care spunea următoarele: „Scopul acestei operațiuni este protecția concetățenilor care au fost, vreme de opt ani, victime ale abuzurilor și genocidului regimului șovin și neo-nazist de la Kiev. În acest scop, vom căuta să demilitarizăm și să denazificăm Ucraina, să-i aducem în fața justiției pe cei ce au comis numeroase crime sîngeroase contra civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse. Planurile noastre exclud ocuparea oricăror teritorii ucrainene. Nimănui nu vom impune ceva cu forța”.
Trag concluzia că Blinken dorește să arate opiniei publice mondiale că obiectivele lui Putin în Ucraina au eșuat și că președintele rus e aproape de a fi învins. Mie, în schimb, mi se pare că a făcut exact ceea ce și-a propus: a protejat rușii din Donbass și Lugansk și a dezmembrat Batalionul Azov. Cu ce scop? O să aflăm curînd.
În continuare jurnalistul M. Murray vrea să știe dacă angajamentul SUA de a sprijini Ucraina e unul nelimitat, iar secretarul de stat spune foarte clar că „angajamentul față de Ucraina, de a ajuta Ucraina să se apere, de a ajuta Ucraina să facă față agresiunii ruse, de a ajuta Ucraina să recupereze teritoriul care i-a fost confiscat, de a o susține pe o bază umanitară, de a o sprijini economic. – acest angajament este puternic, este robust!”. Așadar, nici vorbă de un ajutor în a ataca Rusia în vreun fel.
A urmat, desigur, subiectul Rusia, pe care Matt Murray îl deschide spunînd că rușii au eșuat pe cîmpul de luptă, „iar acum abordarea principală a Rusiei este să se îndrepte către civili, zonele civile, în speranța de a eroda războiul”. Replica lui A. Blinken a fost una foarte profundă: „Ei bine, rețineți: cîmpul de luptă este încă acolo”, lăsînd să se înțeleagă că multe se mai pot întîmpla, cu toate că evaluarea sa privind armata rusă e aceea că „au primit forțe care sînt abia antrenate, prost echipate, aruncate în acest amestec. Și este groaznic, dar nici ele nu sînt, în general, unități deosebit de eficiente. Chiar dacă s-au mobilizat 300.000 de oameni, există o altă latură a poveștii. Din 24 februarie, peste un milion de ruși și-au părăsit țara – unii pentru a scăpa de potențiale mobilizări, alții pentru că, în general, nu vor să trăiască cu asta. Este groaznic pentru Rusia și pentru viitorul ei. Aceștia tind să fie printre cei mai educați și cei mai contributivi membri ai societății, în special la economia lor. S-au dus. Acest lucru va avea un impact devastator asupra Rusiei în viitor”. Chiar crede că cei mai educați și mai contributivi membri ai societății au plecat? Mă îndoiesc, fiindcă de obicei pleacă oportuniștii și oamenii fără spirit patriotic.
O altă întrebare a vizat speranțele de pace și o eventuală ieșire din povestea asta. Secretarul de Stat american răspunde că, în opinia lui, rușii ar dori să înghețe conflictul și apoi, după ce-și refac forțele, să reia atacurile. Ca și pînă acum, nu-și asumă o soluție de pace și spune că totul depinde de ucraineni, de ceea ce vor ei și de dorința Rusiei de a demonstra că e deschisă la discuții.
Un efect al războiului, spune ziaristul american, este relația SUA – Europa, una deteriorată de recenta lege care „reprezintă cel mai mare angajament de a face față în mod eficient schimbărilor climatice pe care l-am văzut vreodată, care promovează de fapt un obiectiv comun, deoarece atît Statele Unite, cît și Uniunea Europeană doresc să se miște în acea direcție și trebuie să avem resursele pentru a o face. În al doilea rînd, cred într-o recunoaștere a faptului că există beneficii imense care decurg din aceasta pentru toată lumea, indiferent de care parte a Atlanticului vă aflați. Acestea fiind spuse, știm că europenii sînt îngrijorați cu privire la aspectele specifice ale IRA. Aceste preocupări au fost ridicate cînd a devenit lege pentru prima dată. Am înființat aproape imediat un grup operativ între Statele Unite și Uniunea Europeană pentru a rezolva aceste preocupări. Cînd președintele Macron a fost aici, el și președintele Biden le-au discutat. «Vom lucra pentru a răspunde prin intermediul acestui grup de lucru preocupărilor pe care le aveți, pentru a vedea unde putem interveni  în mod eficient», a declarat președintele american”.
Adică au făcut un grup de lucru, ca sovieticii pe vremuri, deci e clar ce soluții vor găsi. De spus ceva despre faptul că economia europeană e praf, că se mută companiile la ei în State sau despre faptul că ne vînd GPL cu niște prețuri uriașe – Blinken nu zice nimic. Zice în schimb ceva foarte important despre China: „Am văzut impactul dramatic pe care încetinirea economiei Chinei, ca urmare a restricțiilor COVID, îl are în întreaga lume. Asta nu este în interesul nimănui. Așadar, speranța noastră este că ei vor găsi o modalitate de a merge mai departe”.
Referindu-se la planul general al relațiilor cu marele stat asiatic, secretarul de stat ne spune că „sîntem hotărîți să susținem foarte clar și ferm propriile interese și valori. Nu există nici o surpriză. În același timp, este important pentru noi să vedem dacă putem găsi modalități de a coopera în problemele care ne afectează ambele țări, dar care afectează și țări din întreaga lume, fie că este vorba despre climă, sănătatea globală, macroeconomie”.
Spusele lui Blinken trădează poziția bățoasă a țării sale în relația cu China și vedem la ce a dus aceasta în cazul Ucrainei, ca să nu mai vorbesc despre faptul că bățoșenia enervează pe cei din jur și e posibil ca într-o zi americanii să o regrete.
Vorbind despre China, firește că discuția s-a îndreptat spre Taiwan, ocazie cu care secretarul de stat ne explică foarte clar de ce țara sa este atît de interesată în a proteja independența micii insule. „Uite, ceea ce se întîmplă cu Taiwan, cel puțin după părerea mea și în opinia noastră, este următorul lucru: am dori să vedem status quo-ul păstrat. Și prin status quo vreau să spun asta: timp de decenii, Statele Unite și China au gestionat în mod responsabil provocarea Taiwanului și am gestionat-o prin politica «o singură China», cele trei comunicate, cele șase asigurări. Și în centrul acestui lucru este înțelegerea faptului că diferențele dintre Taiwan și Beijing vor fi rezolvate pașnic și că avem o miză puternică în securitate și stabilitate în strîmtoarea Taiwan. (...) Această miză pentru pace și stabilitate peste strîmtoarea Taiwan nu este doar o problemă profundă. Interesul nostru în aproape fiecare țară din întreaga lume. De ce? Cincizeci la sută din traficul de containere din lume trece prin strîmtoare în fiecare zi. Dacă vă uitați, desigur, la microcipuri și semiconductori, marea majoritate a acestor cipuri sînt produse chiar acum în Taiwan. Dacă ar fi o criză – care este, desigur, chiar ceea ce vrem să evităm – impactul asupra țărilor din întreaga lume, impactul asupra economiei mondiale ar putea fi devastator”.
Am înțeles cu toții, da? E vorba tot despre un interes economic, adică de foarte mulți bani pentru oamenii ultra-super-mega-putred de bogați din SUA și mai știu eu de unde. Pentru asta, oameni nevinovați ar putea să moară într-un război americano-chinez, așa cum se moare acum la nord de țara noastră.
Concluzionînd, obiectivele americane sînt aceleași ca întotdeauna: americanii controlează și gestionează singuri problemele actuale, mînați fiind de mari interese economice și, prin urmare, îi vor ajuta pe ucraineni să se bată cu rușii, pînă vor face o înțelegere de pace care să le convină în primul rînd lor. Pe europeni o să-i trateze de acum ca pe ruda săracă și mai slabă de minte. Cît despre chinezi, vor să negocieze problema Taiwan conștienți de cît au de pierdut economic cu toții, dacă se face război.
Comportamentul hrăpăreț al americanilor ajunge să confirme un articol publicat în revista „Flacăra” din luna august 1962, intitulat „International Scaraoțchi Company”, care vorbea exact despre această poftă
de înavuțire a corporațiilor din SUA și despre lipsa lor de scrupule.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA