
- 23-10-2018
- 0 Comentarii
- 153
- 0
Noul staroste în PNL este de acum Vasile Blaga, căruia inima-i dă brînci după liberalism ca lui Băsescu după literatură. Retras, strategic, o vreme, din vîrtejul vieţii politice, dar mai ales al dosarelor care-i stau în cîrcă, recent, Blaga a sunat adunarea ,,liberalilor” portocalii, nu se ştie dacă din proprie iniţiativă, pentru a-l spriji brusc pe Iohannis la alegerile prezidenţiale. Oare de ce o fi recurs Blaga la o asemenea mutare? Nu cumva ca să-l scoată cît mai repede pe Orban din jocul prezidenţialelor? Se pare că preşedintele Iohannis are mai multă încredere în calităţile organizatorice ale lui Blaga, decît în spectacolele teatrale ieftine ale lui Orban. Crede oare Klaus Iohannis în calităţile de bun organizator ale lui Blaga, sau mai degrabă în competenţa lui de fraude la urne, cum îl acuza nu de mult Băsescu? Cît de eficientă ar fi fost contribuţia lui Blaga la cîştigarea celui de al doilea mandat prezidenţial de către Traian Băsescu, fără strategia pusă la cale, în sufrageria lui Oprea, de SRI, DNA, Parchetul general şi alte forţe ostile democraţiei? Crede Blaga că se mai bucură de cine ştie ce încredere din partea cetăţenilor, după ce l-a ajutat atîta vreme pe Traian Băsescu să-şi bată joc de ţară şi de oamenii ei? Nu se prea ştie pentru care merite, politice sau de altă natură, a fost uns George Maior în fruntea SRI. Recunoscător, Maior l-a sprijinit cu deplin devotament pe binefăcătorul Băsescu. Încă o dată s-a dovedit că garda social-democraţilor de la Cluj (Rus, Maior, Dîncu) este condusă de Iude. PSD n-a reacţionat în faţa unei asemenea trădări. Dimpotrivă, consimte şi azi ca Maior să ocupe cel mai important post în diplomaţia românească. În activitatea sa de subminare a actualei puteri politice, George Maior a fost sprijinit îndeaproape de prim-adjunctul Florian Coldea, un personaj cenuşiu, ajuns şi el într-o asemenea funcţie prin iresponsabila iniţiativă a aceluiaşi Traian Băsescu, cel care i-a presărat în neştire stele de general pe umeri. Pentru activitatea lui criminală în organizarea statului paralel, Florian Coldea a fost demis din înalta funcţie şi din SRI, dar sancţiunea a fost un fel de mîngîiere pe creştetul capului. Nimeni nu i-a cerut să răspundă pentru faptele reprobabile săvîrşite în cadrul SRI. La rîndul său, Gabriel Oprea, general cu maximum de stele, obţinute pe frontul evidenţei şi apărării cămăşilor şi izmenelor din dotarea Armiei române, cum îl caracteriza Corneliu Vadim Tudor, este şi el un politician de ocazie, fără mesaj şi fără pricepere, iar pe deasupra, apăsat de dosare care ar putea să-l coste libertatea. În ultimele luni, a tras oblonul şi n-a mai claxonat în viaţa politică. N-a înţeles însă că ar trebui să se retragă cu totul din politică, domeniu în care a mărşăluit pînă acum, cînd cu stîngul, cînd cu dreptul înainte. De curînd, a reapărut ca o fantomă, rechemîndu-şi la unitate trupeţii nereformaţi încă, pe care se străduieşte să-i instruiască pentru viitoarele bătălii electorale. Nu ştiu dacă generalul Oprea ar putea să cadă pe cîmpul de luptă, într-un război adevărat. Doamne fereşte de aşa ceva. În mod sigur va fi învins pe frontul bătăliilor electorale, spre deziluzia sa şi a mareşalului de la Cotroceni. Cu toate ticăloşiile de ordin juridic, pe care le-a iniţiat şi le-a patronat din postura de piua-ntîi la DNA, despre Laura Codruţa Kövesi nu se poate vorbi decît de bine. Ca despre morţi, aşa cum vorbeşte procurorul general Augustin Lazăr, care a doua zi după ,,decesul” de la DNA a reanimat-o pe Kövesi la Parchetul general pentru un venit lunar de 30.000 de lei. Pentru aşa ceva, cred că oricine şi-ar dori să fie revocat în fiecare lună. Şi cînd te gîndeşti că după cei cîţiva ani în care s-a aflat în fruntea DNA corupţia n-a scăzut nici măcar cu o jumătate de kilogram! Era şi firesc, din moment ce Kövesi nu s-a ocupat de stîrpirea acestui flagel, ci de reînvierea luptei de clasă. Este de neînţeles cum au ajuns în fruntea înaltelor instanţe ale Justiţiei doar judecători şi procurori legaţi trup şi suflet de o Opoziţie inconştientă şi recalcitrantă, gata să dea foc ţării pentru a prelua puterea, pe care urnele i-o refuză cu obstinaţie. Laura Codruţa Kövesi, mare luptătoare împotriva corupţiei, a comis unele ilegalităţi grave în beneficiul său. A solicitat şi a primit în două rînduri locuinţă de la stat, cu toate că nu beneficia de acest drept, avînd propriul apartament în Bucureşti, iar pe de altă parte, acuzată de plagiat pentru o parte a tezei de doctorat, n-a ezitat să încaseze lunar 900 de lei pentru titlul de doctor. Cu toată împotrivirea preşedintelui Iohannis, care a ignorat mai bine de o lună decizia Curţii Constituţionale, recurgînd la tertipuri ieftine, cu toate mîrîielile unor ambasade străine, care o decoraseră cu înalte distincţii pentru serviciile aduse unor firme din ţările lor, în pofida reacţiilor zgomotoase şi mizerabile ale PNL şi ale altor partide care se bat pentru menţinerea legilor Justiţiei, promovate de bolşevica Macovei, Laura Codruţa Kövesi a zburat de la DNA.
Un alt personaj al cărui nume este vehiculat în cele mai controversate moduri, nu numai în Justiţie, ci şi în viaţa politică, este procurorul general Augustin Lazăr. Cînd mă gîndesc la iluştrii mei profesori – Istrate Micescu, ascultat cu enorm interes nu numai în aula facultăţii, ci şi de colegii liberali, atunci cînd se afla la microfonul PNL, Vintilă Dongoroz, unul din cei mai mari penalişti, care atunci cînd îşi rostea dizertaţiile parcă-i ieşeau perle din gură, Traian Ionaşcu, profesor de drept civil la Bucureşti şi vicepreşedinte al Facultăţii de drept comparat din Strasbourg, Tudor Popescu, profesor de drept internaţional, şi îl aud astăzi pe Augustin Lazăr glăsuind despre activitatea Ministerului Public, pe care îl patronează, parcă aş fi coborît dintr-un înalt mediu academic, direct în Piaţa de zarzavat de la Obor. Mai totdeauna grăbit, aruncă din mers sferturi de răspuns la întrebările ziarişilor, pe care îi trimite de fiecare dată la Biroul de presă. Graţie lui Traian Băsescu şi Monicăi Macovei, două pieze staliniste pe capul românilor, cît şi unor judecători şi procurori căutînd mai întotdeauna dreptatea în talgerul din ,,dreapta” al balanţei, Justiţia noastră se complace de ani buni în postura celeia din vremea partidului unic şi atotştiutor, adeseori dictînd sentinţe prin oameni lipsiţi de cunoştinţe juridice, ca asesorul popular care, prin puţine şi bicisnice cuvinte rostite la proces, în urmă cu 50 de ani, dă peste cap o strălucită pledoarie a apărării, spunînd: ,,Tovarăşi, dacă partidul a spus că inculpatul e vinovat, musai e vinovat. Ce ne mai învîrtim de atîta vreme după plop?”. Augustin Lazăr a reacţionat vehement şi nefiresc împotriva deciziei Curţii Constituţionale de revocare a Laurei Codruţa Kövesi, dar n-a scos o vorbă despre modul criminal în care procurorii din subordinea revocatei întocmeau dosare pe baza unor declaraţii mincinoase ori recurgînd la martori fictivi. În asemenea situaţii stai şi te întrebi: oare cine ar trebui condamnaţi mai întîi, infractorii, sau procurorii şi judecătorii?
(va urma)
NICOLAE DĂSCĂLESCU
3.0 C