Am scris nu doar o dată despre români. Și am scris pe măsura faptelor lor, raportîndu-ne la epoca tehnologizării planetei și la fenomenul globalizării care și-a întins tentaculele peste tot, cu repeziciune, în încercarea de a distruge obiceiuri, datini, culturi, religii etc. Cu toate acestea, românii, urmași ai ctitorilor de istorie Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, au știut, dintotdeauna, să treacă peste vitregiile vieții, cum s-a întîmplat cu pandemia de Covid, în urmă cu ceva timp... Dar ei știu nu doar a munci cu dăruire, ci și să petreacă, fiecare, alături de cei dragi, familie, prieteni, bucurîndu-se, în egală măsură, de orice moment frumos din viața lor... O dovadă, în acest sens, este nunta de argint care a avut loc în urmă cu cîteva zile, în localitatea Cernișoara, la o distanță apreciablă de Rîmnicu Vîlcea (unde, în parcul Zăvoi, la 29 iulie 1848, s-a cîntat, prima dată, imnul revoluționar ,,Deșteaptă-te, române!”, pe versurile lui Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann), eveniment important din viața soților, parteneri de o viață: Mariana și Dragoș Frâncu. Locul ales pentru momentul festiv fiind nu doar o alegere inspirată, ci și o binecuvîntare de la Dumnezeu, unde, în mijlocul naturii, invitații au avut ocazia să respire un aer curat, ozonat de pădurea de pe dealul ce se înălța pînă spre culmile cerului. În acest peisaj mirific au fost așezate mesele încărcate cu bucate alese, specifice tradiției noastre, oferindu-le, în același timp, celor prezenți bucuria de a se întîlni cu marea poezie a naturii, venită din adîncuri strămoșești... Permisă ne fie comparația, pentru că, după felul cum erau toate aranjate, aveai impresia că te afli nu la o nuntă de argint tradițională a unei familii de români de-ai noștri, ci într-un cadru bine organizat, dirijat de un regizor cu mari calități artistice, în care operatorii, cu camerele de filmat pregătite, așteptau intrarea actorilor principali, Mariana și Dragoș Frâncu, protagoniștii fericitului eveniment, pentru a primi încuviințarea divină. Realitatea era alta decît ce pe care ne-o închipuiam noi, aflînd că, de fapt, regizorul era mirele... Slujba de Tedeum a fost oficiată de preotul din localitate, Dumitru Andronescu, în prezența nașilor aleși simbolic: Cristian Mocanu Prejma și soția acestuia, Carmen. Pe chipul mirilor îmbrăcați în costume populare tradiționale, ca, de altfel, marea majoritate a mesenilor, voalat, se putea citi emoția unor oameni mîndri de realizările lor de pînă acum, pătrunși de aceleași sentimente de iubire, ca la începutul vieții lor împreună, și de aceeași căldură cu care s-au sprijinit unul pe celălalt în strădania de a-și împlini o frumoasă viață de cuplu. Un lucru extraordinar, demn de a fi urmat și de alte cupluri ajunse în pragul vîrstei eroilor noștri, soții Frâncu, care au avut, astfel, și prilejul minunat de a se regăsi alături de oameni dragi inimii lor: copii, familie, rude, prieteni, colegi de serviciu, dornici să le fie alături și să împărtășească momentele emoționante din atmosfera nunții lor de argint. Am remarcat printre invitați și grupul de profesoare de la Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncuși” din București – Silvia Ionescu, Rodica Diaconu, soții Elena și Nicolae Scarlat, Daniela Duță, Liliana Dumitru, colege de catedră cu doamna Mariana Frâncu, însoțite de directoarea liceului, Gabriela Machidon.
Iată că doi oameni frumoși, Mariana și Dragoș Frâncu, cu chipul ca pomul în floare, dăltuit în marmura timpului prezent, după o viață împlinită, au ajuns să-și sărbătorească nunta de argint într-un cadru patriarhal deosebit, vibrînd în ritmul unei nunți poetice în toată regula. Ne uitam la ei cu duioșie, admirîndu-le ținuta, momentele de tandrețe din timpul dansului și, privindu-i, simțeai bucuria celor doi soți, făcuți parcă unul pentru celălalt, întru fericire și viață veșnică... Așadar, oamenii știu nu doar să muncească, ci și să petreacă împreună, să sărbătorească evenimentele frumoase din viața personală, alături de cei apropiați lor. Nunta de argint a familiei Mariana și Dragoș Frâncu ne-a oferit, pe de o parte, prilejul de a cunoaște frumusețea tradițiilor noastre, la care e bine să luăm aminte și să nu renunțăm vreodată la ele, iar pe de altă parte, ea a constituit o lecție de viață pentru cei ce doresc să-și întemeieze o familie, dîndu-le astfel de înțeles că elementul de bază de care trebuie să țină cont în formarea unui cuplu trainic este dragostea... Fără dragoste, mai devreme sau mai tîrziu, totul se va destrăma.
Versurile noastre, din poezia ,,Urare”, pe care o dedicăm Marianei și lui Dragoș Frâncu, dorim a fi darul nostru pentru ei, cu prilejul frumoasei lor nunți de argint, care să-i regăsească pătrunși de aceeași febră a bucuriei pe care au trăit-o cu ceva timp în urmă:
E ziua voastră cum observ,
e zi de mare bucurie pentru voi,
că tu mireasă, iar el mire,
v-ați îmbrăcat în straie țărănești

mulți ani să trăiți în fericire
și binecuvîntați să fiți în toate
așa, de-a pururi, să rămîneți,
în amintirea nunții voastre de argint

spre alți nunți vă poarte Domnul,
pe drum de flori și de belșug
iar Oltul să vă ducă-n toată zarea
cinstita voastră nuntă de acum

mă uit la voi, citind la fiecare
iubirea ce legați vă ține –
ca spicele de grîu în snop,
spre-a merge mai departe –

pe-același drum, ca parteneri de viață,
purtați de soarta care vă e dată
uniți să fiți, la bine și la greu,
slujindu-vă pe voi, iubind pe Dumnezeu

și vouă mă închin, cu plecăciune,
cu toate doinele din buni-străbuni –
tu să rămîi Maria, vrednică soție,
iar el, Dragoș, bărbatul tău cel bun

la mulți ani, îi meritați din plin
la nunta voastră de argint
cu soarele surîzător pe cer
în veci să fiți exemplu tuturor!

Soții Mariana și Dragoș Frâncu, trăind în armonie unul lîngă celălalt, au reușit în viață pe toate planurile, iar fericitul eveniment din viața lor de azi, să fie o portiță de lumină larg deschisă spre nunta lor de aur, ce cronologic urmează. Drumul pînă la înfăptuirea acestui strălucit eveniment din viața unei familii să le fie presărat cu flori de lumină, iar destinul să-i țină în dor continuu unul față de celălalt.
...După miezul nopții, unul cîte unul, nuntașii au început să se retragă pentru a se odihni, întrucît, a doua zi, fiecare urma să plece la treburile sale. Odată cu plecarea invitaților, liniștea se așternu din nou peste toată valea Cernișoarei, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Iar la ivirea zorilor, nu se mai zărea picior de om pe aici, doar cîntecul păsărilor se auzea din copacii de pe culmile din împrejurimi, acompaniat de murmurul cristalin al apei care curgea alene între malurile de pămînt îmburuienite, străjuind de-o parte și de alta pîrîiașul Cernișoara.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”