Preasfințitul Părinte Episcop Galaction Stângă nu este, pentru mine, o amintire, ci o prezență luminoasă în spiritul și în condeiul meu. Printr-o întîmplare care a avut loc cînd i-am sărutat prima dată mîna, am înțeles că Dumnezeu mi l-a scos în cale și l-a statornicit ca sprijin al credinței strămoșești și al acumulărilor mele intelectuale. De mult voiam să merg la Mînăstirea Crasna și, cum conducerea propriei mașini devenise pricepere, chiar iscusință, în dimineața zilei de vineri, 23 Aprilie (cu A pentru că e sărbătoarea Sfîntului Gheorghe) 1982, am pornit spre Ploiești, Văleni și, la Homorâciu, am luat-o la stînga spre Schiulești, am tot urcat pe drum de țară, spre dreapta, evitînd băltoacele. În dreapta era prăpastie, în stînga muntele puțin tăiat, să se lărgească drumul. Roțile mașinii se îngreuiaseră de noroi și mergeam cu grijă, ținînd stînga spre peretele muntelui. La un moment dat, în aceea pustietate, văd sus, pe o sîrmă, deasupra drumului, Mînăstirea Crasna. Am pus imediat o frînă și mașina a intrat cu roata din față stînga într-un șanț destul de adînc. Degeaba am încercat s-o scot, am intrat cu picioarele pînă la genunchi în mocirlă (noroc că pantofii aveau bretele, altfel ieșeau din picior și rămîneam în șosete). Ce era să fac? Am lăsat mașina acolo, cu ușa de la șofer descuiată și cu toate alimentele, pungile cu mălai, cu orez etc., la geamul din spate. La doi pași, în dreapta, cobora un drum spre pîrîu. Am intrat în apa rece, mi-am dat noroiul jos, am trecut puntea și am urcat tîrîș-grăpiș pînă la Mînăstire. Se auzeau voci, am intrat într-o sală mare unde oamenii erau la masă, slujba fiind terminată. Mi-a ieșit în față un părinte, i-am spus în cîteva cuvinte pățania și, cum eram udă și era frig, m-a dus la bucătărie și m-a dat în primire la maicile care preparau bucatele. M-am șters cu niște pînze țesute în casă, mi-au pus o măsuță lîngă
sobă și mi-au pus farfuriile pline în față. Mi-am revenit. Curioasă, le-am întrebat cine e călugărul care m-a dus acolo.
– Vai, doamnă, e Părintele Stareț Galaction!
– Cum, a primit numele Galaction, ca părintele scriitor despre care eu am scris un studiu, ajutată de scrierile lui Vârgolici?
– Da, doamnă, și e foarte evlavios.
La sfîrșitul mesei, Părintele Galaction, însoțit de trei tineri monahi, a mers cu mine pe drumul lat, pe care puteau merge și mașini, am trecut pîrîul pe un pod și, de jos, ne-am uitat la drumul de sus și, pe marginea dinspre noi, am văzut mașina mea albă. Surprinși, am urcat repede și am constatat că fusese scoasă din mocirlă și parcată pe partea dreaptă. Cum am aflat ce s-a întîmplat? Pe bordul mașinii lipisem un carton pe care scrisesem mai de mult: ,,Omenia nu se vinde, nici nu se cumpără. Dacă nu ai găsit un om de omenie, caută-l, dacă nu, nu uita: Omenia nu se vinde, nici nu se cumpără”. Cartonul era desprins și pe dos era scris: ,,Nu am luat nimic din mașină. Am scos-o și am pus-o pe partea dreaptă, să trec cu basculanta”. Și scria numărul camionului respectiv. Întoarsă la București, l-am sunat pe Petre Mihai Băcanu de la România liberă, spunîndu-i despre ce e vorba și i-am dat numărul de înmatriculare al basculantei. După vreo săptămînă a apărut în ziar un text unde amintea de Crasna (fără să specifice că este mînăstire), de întîmplare, specificînd și numele șoferului cinstit și omenos: Munteanu din Mîneciu Pămînteni. M-am dus în comună, am întrebat de el, am coborît pe un drumeag la stînga și i-am dus cîte ceva drept mulțumire. Aici, altă surpriză: dintre cei trei copii ai lui, primii doi se numeau Marius și Mădălina – ca cei ai celor mai buni prieteni ai mei care mă însoțeau, copiii pe care i-am crescut și eu cu lecții particulare la limba română și franceză. I-am dat articolul din ziar pe care i l-am trimis și Părintelui Galaction, la mînăstire. Apoi, altă coincidență: numele de familie al Părintelui Galaction e Stângă, același cu al familiei mele paterne. De atunci, Mînăstirea Crasna și acest Sfînt Părinte au devenit repere ale sufletului meu.
Orice cititor va înțelege că mi-e greu să exprim, în cuvinte, prețuirea, cu plecăciune, față de acest înalt Prelat al Bisericii noastre Ortodoxe. Cu unele pauze, am păstrat legătura cu Preasfinția Sa, de fapt, simțeam această nevoie. În a doua zi a Mineriadei am plecat, împreună cu două doamne mai în vîrstă, spre Mînăstirea Crasna. Una dintre ele voia să se asigure că, timp de șapte ani, soțului său decedat i se vor face slujbele de pomenire, după rînduială. În Piața Victoriei, mașina ne-a fost oprită de mineri, care au răscolit printre lucruri, dînd peste cap pungile cu alimente din portbagaj. Unul dintre ei era tuns ca la carte și a dat cu bîta într-o aripă a mașinii, adîncind-o puțin. La Mînăstirea Crasna ne-am mai liniștit, și seara, Bucureștiul era mai liber. Mi-am amintit că despre această Mînăstire și despre Părintele care slujea acolo pomenea în cuvîntările sale de la Biserica Sfîntul Vasile, Părintele Constantin Galeriu, unul dintre cei mai mari predicatori ai Bisericii noastre. De altfel, în 2009, cînd slujea la Biserica Sfîntul Silvestru din București, a publicat lucrarea Rugăciunea Tatăl nostru, apărută cu binecuvîntarea Preasfințitului Părinte Episcop Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, la Editura ASA. Autorul tîlcuiește fiecare rînd al rugăciunii, lămurind sensurile, adîncindu-le pe înțelesul tuturor. Redăm din introducere: ,,În acest univers imens, amețitor, ale cărui margini abia le putem gîndi, este Cineva care îl cuprinde, îl poartă în Sine, îi poartă destinul și pe Care îl poți numi și chema Tată, Care niciodată, nicăieri, oricît ai fi de alții lepădat, nu te părăsește și nu te lasă singur”.
Părintelui Galaction, născut la 17 mai 1953 în localitatea Constantin Brâncoveanu, deci la șes, i-a fost dat să se statornicească, mai tîrziu, tot în Cîmpia Dunării. La 1 septembrie 1996, devine primul episcop al noii Episcopii a Alexandriei și Teleormanului. Neobosit, și-a extins sfera activității; a înțeles că una e politica și alta viața spirituală care ne dă puterea de a nu ne despărți de Mîntuitorul Iisus Hristos. A înființat Editura Cartea Ortodoxă din Alexandria, a întemeiat o revistă a eparhiei, a sprijinit funcționarea Seminarului Teologic Sfîntul Calinic și a fost vicepreședinte al Societății Numismatice Române.
Preasfințitul Părinte Episcop Galaction constituie un model de slujitor al Bisericii noastre Ortodoxe. Este plin de omenie, de înțelegere față de oameni. Orice întîlnire cu Preasfinția Sa produce o bucurie a sufletului pentru că transmite acea lumină care vine de la Duhul Sfînt. Pătrunde în gîndirea credinciosului care se confesează mai mult decît își închipuie acesta, care, astfel, nu mai are nici o reținere în destăinuiri.
Am primit, la toate marile sărbători creștine, felicitare și Pastorala dată din Reședința eparhială din Alexandria. Redau aceste cuvinte: ,,Din această Sfîntă și de Dumnezeu păzită Episcopie, har, pace, sănătate și alese bucurii duhovnicești de la Dumnezeu, iar de la Noi părintească îmbrățișare și arhierească binecuvîntare!”.
Puntea dintre mine și Dumnezeu, cu care, cred, m-am născut din părinți creștini, a fost întărită de botezul în apă sfințită în care m-a afundat de trei ori în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfîntului Duh neuitatul Părinte Boris Macovschi, venit din Basarabia și stabilit în Valea Călugărească, cînd mi s-a dat de Dumnezeu Îngerul Păzitor pe care îl simt mereu, mai ales cînd îi cer sprijinul. Această PUNTE s-a întărit de-a lungul timpului, pe măsură ce mi-a crescut gîndirea, cu adîncire în domeniul culturii generale, în special al filologiei, fiind mereu conștientă că singurul meu stăpîn și apărător e Dumnezeu. Credința mea ortodoxă îmi dă posibilitatea ca, prin rugăciune, să mă adresez direct lui Dumnezeu, să stau de vorbă direct cu El. Și această PUNTE a fost întărită de Preasfințitul Părinte Episcop Galaction, iar o apreciere adusă de Preasfinția Sa, privind cărțile pe care le-am scris, mi-a înălțat sufletul și mi-a dat îndemnul să nu las condeiul din mînă.
Vă mulțumesc, Preasfinția Voastră, pentru încu­rajări, pentru atenția pe care mi-ați acordat-o, pentru răspunsurile prompte primite la fiecare corespondență a mea, pentru Pastoralele în care se simte vibrația sufletului de creștin dreptmăritor pe care ni le transmiteți ca-ntr-un dialog tainic. Preasfinția Voastră sînteți un model de slujitor al Bisericii noastre Ortodoxe, un model și pentru preoții tineri derutați de globalizare și de calculator. Ca și Părintele Galeriu, transmiteți ideea că, adesea, pornim în căutarea Luminii, că ea trebuie să existe, să fie undeva, altminteri nu am tînji după ea, sîntem făcuți pentru ea. E Lumina Duhului Sfînt trimisă de Dumnezeu.
Cu ocazia împlinirii a 70 de ani, Vă sărutăm dreapta și, așa cum Preasfinția Voastră sînteți ,,al nostru de tot binele doritor”, Vă urăm sănătate, zile îndelungate, multă Lumină să Vă înconjoare și harul Sfîntului Duh să se reverse asupra Preasfinției Voastre, să Vă dăruiască putere întru și mai rodnică arhipăstorire!
Profesor ELIS RÂPEANU
Doctor în Filologie