Un nou aspect, nesesizat încă: mi se pare imoral ca acolo unde se dovedește că locuințele aparțin unor proprietari, ele să fie vîndute de către stat chiriașilor, indiferent cît au investit aceștia. Ideal ar fi ca aceste imobile, pînă li se precizează statutul, să rămînă statului. Nu poți vinde proprietatea cuiva, în maniera asta! Am primit foarte multe scrisori, și aici este avantajul de a conduce niște publicații, în contrapondere cu dezavantajele de rigoare. În aceste scrisori mi se cere să se anuleze hotărîrile judecătorești abuzive. Există multe reclamații. În numeroase orașe, în alte așezări ale Țării, unii judecători, avocați, magistrați nici nu mai lucrează pe lei. Lucrează direct în valută. Ei sînt direct capitaliști, au ars etapele. Ei stau călare pe șarpele monetar și taie și spînzură în această Țară!

Noi sîntem de acord cu o formulare care, poate, a devenit loc comun. Dar, tocmai pentru că este loc comun, înseamnă că este girată de bun-simț. Această formulare spune că nu poți repara o nedreptate printr-o suită mult mai mare de alte nedreptăți. Așa ceva ar crea premisele unui seism de gradul 9 pe scara societății românești. Rog pe toată lumea din această sală să nu existe nici măcar o umbră de bănuială că cineva ar dori să transforme în capital politic o chestiune care ține de sufletul omului, de siguranța vieții lui, de memoria părinților lui, de viitorul copiilor lui. Aici nici nu ar trebui să existe o intenționalitate politică. Aici, noi trebuie să ne suflecăm mînecile, să analizăm și cazurile concrete, și principiile, și să vedem, ca buni gospodari și oameni cu capul pe umeri: fraților, cum să facem să nu împărțim societatea românească în două tabere?! Firește, va fi greu. Pentru că nu există boli, există bolnavi. Am spus-o și cu alte ocazii, o spun și acum, păstrînd proporțiile, „mutatis mutandis”: această lege – pe undeva – are aspectul pe care îl avea Iugoslavia în urmă cu 3 ani: blană de leopard. Există atîtea zeci de mii de cazuri, atîtea zeci de mii de particularități, încît este foarte greu să vină cineva cu o soluție globală. Așa cum a venit, bunăoară, Vodă Brâncoveanu, la sfîrșitul veacului XVII, care de la Curtea lui Domnească (unde e acum Tribunalul Mare) a tras și a înnădit o sfoară lungă, pînă la Palatul Mogoșoaia, și tot ce era în cale a dărîmat și a făcut Podul Mogoșoaiei, devenit ulterior Calea Victoriei. El putea să-și permită așa ceva. Putem noi trage o asemenea brazdă? Putem trage o asemenea sfoară, să nu ne mai uităm nici în stînga, nici în dreapta și să aplicăm o lege cu otozbirul?

Eu mă pronunț pentru o prioritate legală acordată chiriașilor. Ei nu sînt vinovați de uraganele sociale care s-au produs. Nu sînt vinovați nici proprietarii. Dar, cît de departe, înapoi în timp, trebuie să mergem noi să vedem ale cui au fost proprietățile? În Cartea de Telefon a Bucureștilor există mai mulți abonați cu numele Melic, o faimoasă familie de armeni. Casa Melic este unul dintre cele mai vechi edificii din București, datată 1760. Face parte din Patrimoniul Național, este monument arhitectonic. Dacă apar cîțiva cu acte de moștenire, sau prin cutumele perpetuării acestui nume important, în Evul Mediu tîrziu românesc, și vor cere casa?! Dacă vin urmași colaterali ai lui Manuc Bey și vor cere Hanul lui Manuc, pe care eu bucuros l-aș da, pentru că acolo s-a semnat tragedia românească de la 1812, cînd ne-a fost răpită Basarabia?

Acestea fiind spuse, invit pe toată lumea la rațiune, să se stingă orice patimă politică, să fim cu adevărat români și, măcar pentru cîteva zile, să uităm din ce partide facem parte. Noi facem parte din marele Partid al legiuitorilor, care se numește Parlamentul României.

* * *

Opoziția a propus să i se dea o listă a situației locative a senatorilor. Iar dvs. ați și votat! Eu cred că nu este bine să adoptăm decizii importante imediat cum începe ședința, după pauza de prînz, pentru că lumea mai vine de la hotel, de la restaurant, încă este în fază de siestă și are o atenție distributivă cam slabă. Pe nebăgare de seamă și pe iuțeală de mînă, cineva din Opoziție ne acuză pe noi de incorectitudine. În orice caz, este vorba de o prezumție de vinovăție și eu refuz măcar să se discute, darămite să se voteze, că noi, ca senatori aleși, am putea să înclinăm balanța justiției și a moralității în funcție de propriile noastre interese. Cui i-a trecut prin cap așa ceva înseamnă că nu ne cunoaște. Poate ar fi bine să se ducă la domnul Ion Rațiu și să ni se spună de ce locuiește în casa savantului Dimitrie Gusti, de pe Str. Armindeni nr. 4. Marele nostru muzeograf și creator al Muzeului Satului, Gheorghe Focșa, care are 93 de ani, m-a implorat, în urmă cu 1 an, să facem demersuri pentru a întemeia Muzeul „Dimitrie Gusti” în casa unde locuiește un membru marcant al Opoziției, domnul Ion Rațiu. Domnilor, aici nu este vorba să împărțim Senatul României după cum este împărțită strada, în două tabere – în chiriași și proprietari. Noi, aici, nu sîntem chiriași, nu sîntem proprietari, nu sîntem locuitori la hotel. Noi, aici, sîntem titularii unor fotolii și portofolii. Lăsați-ne în pace, să judecăm cum ne dictează cugetul și inima! Unde să locuim, domnule țărănist Tiberiu Vladislav, în timp ce votăm această lege? Noi reprezentăm segmentul de electorat, bun sau rău, care ne-a trimis aici. Deci și proprietari, și chiriași. Poate ar trebui să votăm această lege in vitro! S-o votăm sub un clopot de sticlă! În Emisferele de Magdeburg! Să nu ne atingă deloc realitățile sociale! Locuim și noi în niște case. Eu locuiesc într-o casă cu chirie la I.C.R.A.L., de 4 camere. Pot să plec și mîine de-acolo. Nu se moare din asta. Dar de ce să mă bănuiți dvs. că eu aș vota pentru chiriași, numai pentru că eu însumi sînt chiriaș? E normal așa ceva? Cred că în felul acesta unii colegi din Opoziție alimentează o stare tensională creată în mod deliberat și de niște falși ziariști din presa scrisă, și de la Televiziune, care au început să alerge cu mașinile cu girofaruri și goniometre, să ne pozeze casele, care pe unde stăm. În urmă cu două luni, m-am pomenit cu un anume George Borcescu de la Televiziune, care îmi poza casa din toate pozițiile. Am vrut să-l invit să intre în casă, civilizat, să-l servesc cu o cafea. N-am nimic de ascuns. Probabil, unii din Opoziție sau unii de la Televiziune doresc ca senatorii din arcul guvernamental să doarmă sub podurile Dîmboviței sau la gura Metroului!? Vreți să ajungem și acolo? Ne-am pomenit dați pe post, după trei zile: „Ia uite, noua nomenclatură”! De ce eram noua nomenclatură? Dar de ce noua nomenclatură nu este și domnul Ion Rațiu? De ce nu este și domnul Octavian Paler, care locuiește în Cotroceni, într-o vilă dată de Gospodăria C.C. al P.C.R.?! De ce nu este și domnul Crin Halaicu, care acum a făcut o afacere profitabilă în Șoseaua Kiseleff, ca orice liberal care se respectă, și și-a luat o casă cu vreo 12 camere și cu sute de metri pătrați de curte? Dacă noi nu stabilim de la bun început de pe ce poziții vom vota această lege și cu ce fel de convingeri vom porni la abordarea fiecărui articol, înseamnă că sîntem niște posibili delincvenți de opinie, pentru că sîntem suspectați de necinste. La încheierea ședinței precedente, înainte de pauză, l-am rugat, împreună cu colegul Emil Tocaci, pe acest titan al gîndirii artistice din Iași, domnul Ioan Solcanu (Amuzament în sală) să ne dea și nouă un Drept la Replică. Nu ne-a dat Dreptul la Replică, pentru că lumea se grăbea. (Domnul Ioan Solcanu: Eu credeam că titanii sînt numai în București.) Da, mai ales aceia care locuiesc în cartierul Titan. Domnilor colegi, de undeva, din sală, un domn, nu-l cunosc, dar se pare că este serios și, în orice caz, este credibil, pentru că îmi confirmă informațiile pe care eu însumi le am, mi-a trimis un bilet din care reiese următoarea chestiune: valorosul nostru actor George Constantin a murit de inimă rea, pentru că numai cu puține zile înainte, soția unui primar din Opoziție, soția primarului Popovăț, a venit în inspecție, în vîjîială, prin casa acestui om, care a adus glorie scenei românești, și a spus că-i dă afară pe toți. Și așa de bine l-a dat afară, că, de fapt, l-a dat înăuntru. A intrat în pămînt, a murit. Acesta este un aspect. Al doilea aspect: domnul Crin Halaicu se lăuda, la o recentă Conferință de Presă, că a semnat cu mîna lui 466 de Ordine de restituire a unor imobile. Bine că nu a zis 666, chiar aveam de-a face cu cifra fiarei apocaliptice, cu Antichristul. De cînd dă domnul primar Crin Halaicu asemenea dispoziții, în absența legii? Vă rog să considerați că s-a abuzat de neatenția noastră. Să se mai voteze o dată, pentru că nu e bine să ne puneți în fața faptului împlinit. Vreți să iasă adevărul la iveală? De ce vă e teamă de un vot cinstit? (Aplauze)

Sfîrșit

CORNELIU VADIM TUDOR

(8 iunie 1994, plenul Senatului României)