Deși SUA avansează cu planul președintelui Donald Trump de a retrage aproape 12.000 de militari din Germania, semnele unei neînțelegeri voite, sau măcar dovedind naivitate, încep să apară. În planul politicii interne americane, decizia în sine a atras opoziția dură din partea democraților din Congresul american, de data aceasta alăturîndu-se și vocile multor republicani serioși. Pe plan extern, aliați cheie ai SUA din cadrul NATO au considerat mișcarea ca o lovitură pentru tratatul nord-atlantic și un cadou pentru Rusia.

Moscova deja a reacționat declarînd că reducerea trupelor pe teritoriul european este un semn de stabilizare a continentului. Centrele de comandă ale SUA vor fi, de asemenea, repoziționate ca parte a mișcării. Șeful comandamentului european al SUA și Comandantul Suprem Aliat al NATO au declarat că SUA vor muta sediul EUCOM din Germania în Belgia, ca parte a efortului de co-localizare a comenzii strategice, fiind unit cu sediul comandamentului militar al NATO care deja există la acea locație. Sediul comandamentului Africa ar putea să se mute într-o locație care să fie, de asemenea, stabilită. Practic, are loc redesenarea hărții prezenței militare americane în Europa, cu dramatice consecințe de securitate pentru estul european și pentru țările aflate pe granița directă a NATO cu Rusia. În plus, SUA au anunțat că o escadrilă de luptă F-16 va fi mutată din Germania în Italia și că anticipează mutarea a două batalioane din Germania în Italia.

Pe fondul corului de proteste interne și externe, Donald Trump și-a apărat decizia spunînd că retragerea trupelor are loc pentru că Berlinul nu cheltuie 2% din PIB-ul său pentru Apărare și pentru că această țară profită de avantajul prezenței militare americane pe teritoriul său. Mai ales că războiul său ideologic cu Merkel este, încă de la începutul administrației sale, extrem de virulent. Promovînd misoginismul funciar în care s-a format în copilărie și adolescență, Trump nu suportă femeile șef de stat, mai ales cele care sînt cu un cap deasupra lui din punct de vedere intelectual, dintre acestea Angela Merkel fiind ținta preferată a insultelor sale. Însă, în afară de acest aspect de profil pur, problema deciziei lui Trump ține și de logică.

Ceea ce pare foarte interesant, și este exact contrariul a ceea ce susținea Trump cu gura plină, este faptul că transferul a jumătate din cei 12.000 de soldați va avea loc spre țări occientale care contribuie la bugetul NATO cu mai puțin de 1% din PIB-ul lor . De aceea, pare complet lipsită de logică mutarea soldaților americani în țări care, ignorînd cererile repetate ale luI Trump de a mări efortul financiar, plătesc chiar mai puțin decît cea mai incriminată țară – Germania. O falie a logicii care provoacă doar o simplă întrebare: ce vor, în realitate, SUA de se mută într-un sat din Belgia și trimit cîteva avioane în Italia și de ce Polonia, manipulînd grosier această lipsă de logică, a devenit așa de importantă?

Dintre toți europenii, cea mai vocală și cea mai beligerantă reacție la anunțul făcut de SUA a fost cea a Poloniei. Mai ales că în aceeași săptămînă a anunțului cu retragerea militară americană din Germania, pură coincidență (dacă cineva este naiv să creadă că există așa ceva în lumea politicii mondiale), Varșovia tocmai semnase, după doi ani de negocieri, noul cadru de transfer permanent al unui număr destul de mare de soldați americani pe teritoriul său. Ca să înțelegem mecanismul fundamental legal și constituțional al unui astfel de transfer militar american, trebuie să explicăm faptul că trupele americane nu se așază pe nici un teritoriu străin dacă nu au imunitate completă. Așa numita imunitate generală nu o au nici ambasadorii, dar ca un soldat venit din preeriile sau Stîncoșii Americii, care nu prea știe bine unde este situată capitala SUA, să se bucură în orice condiții, indiferend de infracțiunea pe care a făcut-o în țara unde este deplasat, de imunitate, obligă la imense cedări de suveranitate din partea statului gazdă. Ca atare, acțiunile oricărui soldat american se bucură de imunitate, deci nimeni nu îl poate trage la răspundere. Dacă în SUA soldățelul ar primi pedeapsa meritată cu pușcăria pentru conducerea unui mașini sub influență, odată aflat în misiune în altă țară, același soldățel nu ar păți absolut nimic.

În acest sens, pentru Polonia, semnarea noului cadru de realocare a militarilor americani pe teritoriul său reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decît cedarea suveranității sale judiciare – de aplicare a legii – precum și politice în fața armatei SUA. Pentru ca o țară europeană, membră a UE, parte a NATO și rebelul catolic permanent încurajat de către SUA, cum este Polonia, să accepte asemenea cedare masivă de suverinatate către un terț înseamnă doar două posibilități. Ori Polonia nu se mai simte în siguranță în Europa (semnalele de acest tip au fost date permanent în ultimul deceniu de către elita politică naționalistă și religioasă de la Varșovia), ori are un joc suveran de securitate națională, de rupere a structurii europene de alianțe pentru a-și promova agresiv interesele sale individuale. Altfel, nu există nici o altă explicație pentru tonul războinic pe care propaganda poloneză l-a promovat în săptămîna care tocmai s-a încheiat. Acest ton, care a fos pe alocuri anti german pînă la isterie, și anti-european pînă la ridicol prin trumpianismul de slabă factură pe care l-a exarcerbat, a împăunat sensul naționalist de dreapta și negaționist al elitelor poloneze. Fapt extrem de grav, dacă ne reamintim de antisemitismul absolut al statului polonez suveran dezlănțuit înainte de apariția lui Hitler și a Germaniei naziste, sau de politicile de discrimare rasială la adresa oricărui locuitor nepolonez. Politicile poloneze de astăzi – de a refuza asumarea ororile naționalismului statal și instituțional polonez din secolul trecut – sînt deja mari semne de întrebare cu privire la obiectivul real și contemporan al acestei cedări de suveranitate în fața SUA. Polonia naționalistă, arogantă și plină de ea, așa cum se prezintă astăzi, nu ar fi făcut-o niciodată dacă nu avea în gînd altceva decît armonia europeană și echilibru de securitate în flancul est-european. De aceea, decizia lui Trump pare a fi nu numai anti europeană de-a dreptul, cu grave efecte asupra mecanismului intern de securitate european, dar dă aripi unui neo-polonism strategic care va provoca mari probleme estului european.

Per total, retragerea americană din Germania, va costa, conform declarațiilor secretarului de stat pentru Apărare, Esper, peste 10 miliarde de dolari, transferul soldaților către alte țări europene devenind un proiect întins peste ani. Cu toate aceste informații clare și la obiect, care sînt publice, ambasadorul SUA din România dădea drumul la mașina de propagandă conform căreia țara noastră va beneficia de acest transfer. În realitate, dacă se va întîmpla ceea ce susține ambasadorul american, vor fi doar rotațiile europene ale soldațiilor americani de care va beneficia România, proces deja cunoscut de către noi de ani de zile. Nici vorbă de transfer permanent de soldați. Conform transcriptului conferinței de presă a secretarului Esper, numele României nici măcar nu a fost menționat printre cele ale țărilor care vor beneficia de prezența permanentă a trupelor americane dislocate din Germania. Imposibil de înțeles cum acest ambasador omite să spună poporului român că procesul de transfer va avea loc în ani de zile, și că, în spațiul european, se află doar la stadiul de concept, așa cum a declarat generalul Tod Wolters, adjunctul de șef de stat major reunit american, la aceeași conferință de presă.

Fără a pune în discuție vrodată numele României ca potențială țară gazdă, Pentagonul anunță doar ceva ce ar avea loc în viitorul îndepărtat, doar în cazul în care Senatul nu va fi preluat de către democrați în noiembrie și exclusiv doar cu aprobarea Congresului, căci masivele fonduri tocmai de democrații antitrump trebuie aprobate.

Pentru a se înțelege problema severă de securitate inter-europeană, pe care administrația actuală de la Casa Albă a provocat-o, în cazul în care alegerile sînt cîștigate de către Donald Trump, dar Senatul și Congresul devin majoritar democrate (așa cum analizele sociologice o arată), nimeni nu va aproba un dolar pentru reducerea efectivelor militare americane din Germania. Cu toată voința lui Trump, nu vor exista fondurile necesare acestui transfer militar. Mai mult, democrații consideră că prin întărirea Poloniei se dezechilibrează dialogul cu estul Europei, favorizînd o Franță care dorește detronarea SUA din spațiul de securitate european, spre propriul său beneficiu. Un astfel de joc politic, care să permită Rusiei să se folosească de prietenii săi tradiționali de la Paris pentru a reduce puterea flancului estic al NATO, este efectiv de neconceput pentru strategii democrați specializați în securitate europeană.

Căci fortificarea militară a unei țări eurosceptice precum Polonia, într-un spațiu est european care are ca exemplu implozia statului ukrainean, prin mărirea prezenței militare americane, în defavoarea centrului European, oferă Rusiei un motiv nesperat de divizare a Uniunii Europene. Simțindu-se apărată de SUA (sentiment fals, trebuie să subliniem), Polonia va deveni nu numai mai infantilă în rusofobia sa deja cunoscută și virulentă, dar va provoca și alte țări est europene să acționeze la fel. Cine își imaginează cumva că țările baltice au capacitatea de a se război cu Rusia pentru că se cred apărate de o putere regională emergentă ca Polonia, înseamnă că nu înțelege cu adevărat geo-strategie. Trump nu a luat această decizie pentru a face bine Europei. Din contră, a ordonat această măsură pentru a insulta Uniunea Europeană și mai ales centrul său, reprezentat de către Germania și Liga Hanseatică.

Mai mult, această mișcare devine periculoasă pentru că are ca pivot nașterea unei noi axe militare europene, cea franco-poloneză, care nu a fost niciodată, istoric sau geo-strategic, favoribilă țărilor din estul Europei. O asemena axă, care a mai existat în Europa secolelor trecute, nu a fost niciodată capabilă să oprească emergența puterii militare germane sau să echilibreze centrul-est european, demonstrînd inutilitatea unui astfel de demers. Franța, incapabilă să conducă economia europeană, dar asumîndu-si, fără un mandat clar, rolul de jandarm atomic al Europei, va face totul ca să aducă Rusia la masa tratativelor inter-europene, cu rezultate dezastruaoase pe linia celor trei mări estice. Iar acest fapt va reduce capacitatea SUA de a controla această inițiativă, pe care de altfel o și finanțează generos.

Indiferend cum privești această măsură impulsivă a lui Trump, dezastrul geo-strategic pe care îl poate provoca este de natură să îngrijoreze pe oricine. Numai la București, ambasadorul american produce propogandă ieftină, în loc să promoveze interesele strategice consistente ale SUA, printre ele numărîndu-se și construcția alături și cu România a unei axe de stabilitate atît de necesară estului european.

H.D. Hartmann