
- 15-06-2020
- 3 Comentarii
- 1951
- 26
În ultimele zile au fost aniversate două date remarcabile
pentru România și diplomația românească: 140 de ani de relații diplomatice SUA
– România și 72 de ani de relații diplomatice dintre Israel și România. Ei
bine, mesajele către și dinspre SUA transmise de autoritățile române, respectiv
de ambasadorul Zuckerman, s-au evidențiat prin semidoctism și ignorarea totală
a perioadei celor mai multor contacte de cel mai înalt nivel, epoca Nicolae
Ceaușescu.
Mesajele lui Iohannis și Zuckerman ignoră complet perioada,
în timp ce George Maior - fiul unui mare istoric și universitar, cu funcții în
perioada Ceaușescu - scrie doar că ,,în 1964 relațiile diplomatice dintre cele
două țări au fost ridicate la nivel de ambasadă, iar în anii care au urmat, doi
președinți ai SUA aveau să viziteze România, în timp ce legăturile comerciale
și economice bilaterale continuau să se dezvolte”. Apoi, fiul profesorului
Liviu Maior de la UBB sare direct ,,în 1989, cînd poporul român s-a ridicat
împotriva regimului comunist opresiv”. Nimic despre singura vizită de stat a
unui președinte al României la Casa Albă sau despre geniala mutare de a se
apropia de Richard Nixon, pe vremea cînd acesta nu era încă președinte!
Intuiția diplomatică de geniu care avea să deschidă larg porțile Casei Albe
pentru România! De fapt, nu este o rușine doar pentru că nu sînt recunoscute
meritele lui Ceaușescu – ci și pentru că sînt ignorate eforturile unei întregi
pleiade de diplomați și oameni de informații care au muncit enorm pentru acele
succese… ale României, de fapt! Chiar nu mai contează asta pentru George Maior?
Nu întreb de Iohannis, de la care nu am pretenții – ci de Maior, pe care îl
cunosc bine –, în ciuda controverselor, e un patriot și un om de cultură… dar
uite că nu se manifestă ca atare! Mă întreb ce i-ar fi răspuns el lui Corneliu
Vadim Tudor, care îl aprecia și care era prieten cu tatăl său, cel mai
important biograf al lui Alexandru Vaida Voievod?! În fine…
În schimb, surpriza vine de la Excelența Sa David Saranga,
ambasadorul Israelului. Tînărul diplomat amintește nu numai de relația lui
Ceaușescu cu marii premieri Golda Meir și Menahem Begin – și cu cel mai
longeviv om de stat al Israelului, Shimon Perez – dar evocă și meritele
excepționale ale lui Nicolae Ceaușescu în stabilirea păcii între Israel și
Egipt. ,,În urmă cu 72 de ani se stabileau relațiile diplomatice dintre Israel
și România. În fiecare dimineață mă umplu de mîndrie, cînd văd steagul
Israelului ridicat deasupra clădirii ambasadei”, scrie Saranga într-un mesaj.
Ambasadorul spune un mare adevăr: ,,Pentru toată durata Războiului Rece și, de
asemenea, după războiul de șase zile, România a fost singurul stat comunist
european care nu și-a întrerupt relația diplomatică cu statul Israel, în ciuda
legăturilor strînse cu unele țări arabe. Dimpotrivă, în 1969 România a ridicat
relațiile diplomatice cu Israel la nivelul ambasadelor”, scrie Ambasadorul,
care califică această relație drept ,,prietenie curajoasă!”.
Saranga amintește că ,,toți premierii și miniștrii Afacerilor
Externe israeliene au vizitat România: primul a fost Golda Meir în 1972, după
care Menahem în 1977, Shimon Peres în 1985 și lista este încă lungă”. Așa este
– ar putea fi inclus pe listă și omul de stat - și de mare caracter! - care a
fost generalul Moshe Dayan, primit în 1978 ca ministru de Externe al Israelului
de către Nicolae Ceaușescu. În schimb, în completarea superbului său gest,
David Saranga însoțește postarea cu fotografii ale întîlnirilor la vîrf cu
Nicolae Ceaușescu în prim plan.
Dar iată episodul-cheie evocat de David Saranga, un gest unic
în perioada actuală - și o adevărată lecție de respect pentru istoria României,
pe care distinsul ambasador al Israelului o dă românilor – în primul rînd celor
care conduc și reprezintă țara: ,,În timpul vizitei lui Menahem Begin, începută
la București în august 1977, l-a întrebat pe Ceaușescu dacă este potrivit să-l
convingă pe președintele Egiptului, Anwar Sadat, să vină să viziteze Israelul.
În octombrie 1977, Sadat a vizitat România ca invitat al lui Ceaușescu și s-a discutat
acest subiect între cei doi președinți. O lună mai tîrziu, pe 19 noiembrie
1977, avionul lui Sadat a aterizat în Israel - și s-a scris istoria”.
Deci, un episod în care s-a dovedit puterea și meritele
marelui președinte român – pe care noi și ,,partenerii” încercăm să-l ștergem
din istorie.
DRAGOȘ DUMITRIU
-2.8 C