O epistolă a lui Nicolae Iorga către Benito Mussolini
  • 25-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 662
  • 2

Scrisoarea pe care Nicolae Iorga i-a trimis-o în aprilie 1937 lui Benito Mussolini, dictatorul fascist al Italiei, a fost evocată în unele lucrări de analiză, fie pentru a se sublinia naivitatea istoricului, fie pentru a fi ilustrată tema politică a compromisurilor pe care le-au făcut intelectualii români în anumite situații istorice. Potrivit istoricului Alex Mihai Stoenescu, epistola lui Iorga ridică în realitate cel puțin două probleme majore pentru practica noastră politică, din toate vremurile trecute de la apariția statului modern, și anume lipsa de reacție a politicienilor la semnalele trase de istorici și modul în care poate fi utilizată argumentația istorică în diplomație și în luarea unor decizii de stat.

Să reamintim contextul: în octombrie 1936, Mussolini pronunța deja celebra formulă a distrugerii Tratatului de la Trianon: ,,necesitatea de a face dreptate Ungariei”. Declarațiile promaghiare ale lui Mussolini veneau ca o consecință a acțiunii metodice iredentiste purtate de Ungaria timp de cel puțin un deceniu și jumătate la palatul de la Roma.

Iată textul scrisorii pe care Nicolae Iorga i-o trimitea, în replică, șefului Guvernului italian:

,,Excelența Voastră cunoaște sentimentele de admirație pe care le-am arătat întotdeauna pentru strălucitele Dvs realizări în renașterea națională, în instalarea disciplinei și autorității, și, mai mult, de loialitatea mea profund latină față de nobila națiune italiană, atît de profund atașată de a noastră prin legături de sînge, de limbă, de lungi suferințe sub jugul străin, de luptă plină de sacrificii de nedescris pentru mult-dorita libertate, de binemeritata victorie, care a adus înapoi teritoriile înstrăinate la Patria Mamă.

Cel care a împlinit comandamentele dreptății pentru propiul său popor nu poate fi indiferent la acelea care le privesc pe alte popoare; numai cei pentru care nu contează nimic altceva decît forța pot gîndi, vorbi și acționa diferit. Pentru a recunoaște justețea unei cerințe naționale, cel care o face trebuie să ia cunoștință de fundamentele acesteia.

Probabil este eroarea noastră că nu ne-am făcut cunoscute argumentele noastre către Excelența Voastră.

Aceasta o voi face eu, cel care încă se simte onorat de a fi fost primit de Dvs cu mărturii de caldă prietenie. Cuvintele pe care le-ați pronunțat vor rămîne în paginile istoriei, dar noi așteptăm și altele, dezinteresate și consolatoare, care nu pot întîrzia să apară.

Nu este niciodată prea tîrziu să preîntîmplini eroarea ireparabilă a faptelor.

Iată de ce vă trimit Excelenței Voastre, ca de la un latin la un alt latin, ca de la un gînditor la un alt gînditor, dar cel mai mult ca de la un om onest către un alt om onest, aceste pagini în care hărți, statistici și mărturii – mărturiile italienești în primul și în primul rînd – care vorbesc de la sine.

Doresc Excelenței Voastre o viață lungă și multă sănătate pentru fericirea țării Dvs și de asemenea pentru triumful dreptății pentru patria mea.

N. Iorga

 

Demersul lui Nicolae Iorga pe lîngă Benito Mussoli conținea trei sisteme de izvoare istorice cu care opera în epocă diplomația. El prezenta o ,,Hartă etnografică a Regatului Ungar după Andree și a Românilor de la Dunăre”, în care prezența masivă a românior în Transilvania și Banat era vizibilă pentru orice ignorant, apoi o hartă germană din 1915 a lui Paul Langhans, care cuprindea și răspîndirea limbii române în Transilvania, Banat și în zonele adiacente. Urmau datele statistice, aparținînd în primul rînd Enciclopediilor de limbă germane, dar și unei surse italienești, unde românii erau aproximativ 2,7 milioane în Transilvania și în provinciile vecine ungurești, deși statistica ungară tot încerca să le reducă numărul la 2,3 milioane. Iorga îi punea la dispoziție lui Mussolini și o serie de mărturii italienești despre latinitatea și rezistența religioasă a românilor, despre stabilitatea lor în Transilvania și despre preponderența lor etnică în aceeași provincie istorică a României. (Sursa: revista ,,Istorie și Civilizație” nr.9, iunie 2010)

 

R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite