O analiză profundă
  • 14-11-2022
  • 0 Comentarii
  • 285
  • 1

Zilele trecute a apărut pe piață un sondaj național de opinie finanțat  de ambasada SUA și efectuat de Laboratorul pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS), în parteneriat cu Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) al Academiei Române. De ce or fi dorit americanii să afle opinia românilor despre ei și despre situația creată în contextul războiului din Ucraina? Au cumva intenția de porni operațiuni militare de pe teritoriul României și simt nevoia să afle dacă au suportul nostru? Alt scop nu văd, fiindcă îmi e greu să cred că ambasada SUA a plătit mulți bani pentru un sondaj de opinie de care nu e interesată.
Rezultatele sondajului au scos la iveală extrem de multe lucruri interesante despre felul în care simt și gîndesc majoritatea românilor în aceste luni de toamnă, el fiind realizat în perioada 29 septembrie - 10 octombrie. Din întrebările adresate, care au beneficiat de răspunsuri în proporție de peste 60%, am înțeles că românii se informează în special de la televizor, că își doresc pace în Ucraina chiar dacă asta ar însemna ca țara vecină să piardă teritorii, că Rusia e de vină pentru începutul războiului de la frontiera noastră de nord și că, în materie de politică externă, ar trebui ca România să-și urmărească propriile interese, nu ale UE sau SUA.
Din cîte văd nu s-au schimbat prea multe în felul în care știam că gîndim noi, românii: ne dorim pace, nu avem încredere în ruși și vrem ca interesul național să fie mai presus de orice. Acest ultim punct de vedere naționalist mă face să mă gîndesc că poate, nu întîmplător, Eduard Hellvig, Dudu Ionescu, consilier al președintelui Iohannis, sau chiar Andrei Marga au avut discursuri naționaliste, suveraniste, patriotice, după ce, în ultimii 30 de ani, dacă rosteai astfel de discursuri naționaliste erai „tamponat” sub cuvînt că ești împotriva Europei și a principiilor democratice.
Nu mă bucură prea tare această schimbare de atitudine a politicienilor români, fiindcă o consider a fi oportunistă, iar oportuniștii strică și murdăresc chiar și o idee nobilă, cum este cea națională. Sper ca acest curent naționalist, suveranist și patriotic să ne aducă în prim plan mai mulți oameni cu un discurs ca al lui Andrei Marga, fiindcă avem nevoie de ei pentru a trimite în fruntea țării oameni culți, inteligenți, cu dragoste de țară, care să muncească pentru binele ei și al națiunii.
Revenind la sondaj, un alt lucru pe care îl observ cu îngrijorare este scăderea încrederii în Biserică și în Armată, instituții care se situau mereu în fruntea clasamentului la capitolul încredere. Laolaltă cu scăderea încrederii în aceste două înstituții s-a înregistrat neîncrederea în președinte, Guvern, Ministerul Afacerilor Externe, NATO și UE.
Un alt fapt interesant care reiese din faptul că românii se informează de la televizor în proporție de 70% este acela că 64% dintre ei sînt „total de acord și mai degrabă de acord” că trebuie să cheltuim mai mulți bani pe apărare ținînd cont de comportamentul Rusiei, în timp ce 56,1% sînt „total de acord și mai degrabă de acord” că Ucraina va învinge Rusia și își va recupera teritoriile. În opinia mea, cel puțin aceștia din urmă vor avea o mare dezamăgire în lunile ce vor urma și sper să înceapă să se informeze din ziare și site-uri românești și internaționale, așa cum fac 39% dintre români; după cîte inexactități, ba chiar dezinformări, am văzut în ultimul an pe tv, de la jocul pe calculator prezentat de un important post de știri, drept imagini reale de luptă din Ucraina, pînă la anunțarea morții lui Florin Salam, care era bine mersi, și la povestea prezenței lui Elon Musk la Bran de Halloween – eu m-aș cam reorienta.
Vorbind despre calitatea știrilor, observ că, deși 45,2% dintre români consideră că informațiile despre războiul din Ucraina sînt „în general corecte”, există un procent de 23,9% care consideră că acestea „favorizează Ucraina”, ceea ce înseamnă că, după atîtea luni de propagandă intensă, oamenii au început să-și dea seama că sînt induși în eroare. Cu toată propaganda asta pro război care îl face pe Putin vinovat și de ceea ce nu este, 15,2% dintre români au spus că, după război, două țări vor avea o situație „mult mai bună” ca înainte: SUA și China. Cît despre România – 36,2% dintre cei intervievați consideră că vor avea o situație mult mai proastă, în timp ce 42,9% consideră că situația Uniunii Europene va fi la fel ca înainte. Să-mi dea voie acești români să nu fiu de acord cu
părerea lor, pe care, probabil, și-o vor schimba în următoarele luni.
Observ că teama noastră principală legată de război este aceea că el va duce „la creșteri foarte mari ale prețului energiei și ale prețurilor în general”, fiindcă noi sîntem preocupați în principal de viața de zi cu zi și mai puțin de atacul Rusiei sau de un război nuclear. Lucru firesc, pînă la urmă, fiindcă ne interesează mai mult ceea ce punem pe masă la finalul zilei decît ceea ce fac alții. Ideea asta arată că în ultimul an ne-am dat seama că UE și NATO au treburile lor, care sînt foarte diferite de ale noastre și, prin urmare, ne-am întors către ceea ce e important pentru noi, lucru reliefat de sondaj printr-o dublare a procentului de români care credeau anul trecut că trebuie să ne preocupăm mai mult de interesul nostru decît de cel al UE sau NATO, de la 27,7% la 51,1%.
Legat de acest punct, să vedem cîtă încredere avem în celelalte state importante ale lumii. Nu prea știu la ce se referă întrebarea. Cum adică „cîtă încredere aveți în următoarele țări?”? Încredere că ce? Că nu pornesc război, că își vor respecta angajamentele? Cred că era mai potrivită întrebarea „cît de mult vă place politica sau comportamentul internațional al următoarelor țări?”? Să vedem totuși ce au răspuns românii intervievați. Observ că la varianta de răspuns „foarte multă” (încredere – n.m.) procentul de anul trecut a scăzut extrem de mult și s-a transformat în procente la categoria „multă” (încredere – n.m.). Astfel, pentru SUA, încrederea a scăzut de la 39,30%, la 11,5%; pentru Anglia de la 30,8%, la 9.8%; pentru Germania de la 35,4%, la 8,4%, aceleași scăderi de aproximativ 20 de procente înregistrîndu-se și în cazul Franței, Republicii Moldova, Chinei, Ungariei și, desigur, Rusiei. Cu adevărat interesant este faptul că încrederea în Ucraina a scăzut de la 17% la 5,3%. Oare de ce? Ce i-a făcut pe români să spună asta despre țara vecină, cînd social media era plină la un moment dat de „Slava Ucraina”, iar, la un moment dat, centrul Clujului era înțesat de steaguri galben-albastre. S-or fi prins românii că lucrurile nu stau chiar așa cum le prezintă presa noastră și cea internațională?
Pe măsură ce parcurg sondajul îmi dau seama nu doar că a fost plătit de ambasada SUA, dar, cu siguranță, tot americanii l-au și comandat. Altfel, nu văd de ce un institut românesc de sondare a opiniei publice ar fi interesat de poziția românilor în cazul unui conflict SUA - China. Pe dumneavoastră vă interesează un astfel de conflict? Ei bine, nici pe 60,3% dintre respondenți nu-i interesează de vreme ce consideră că, în caz de război între cele două puteri, România ar face bine „să nu se implice sub nici o formă în conflict”, situație despre care 61,3% dintre românii întrebați au spus că nu va avea loc, față de 49,5% cîți susțineau același lucru în 2021.
În privința organizării geostrategice a planetei, 54,6% dintre români au înțeles că „vor fi mai multe superputeri care vor concura între ele într-un fel sau altul”, ceea ce înseamnă că sîntem o națiune care gîndește, chiar dacă se uită prea mult la televizor. Vorbind despre viitorul Uniunii Europene și al așa-zisei Europe de Est din care facem parte și noi, numită așa din cauze pe care le-am detaliat în articolul meu „Teoria continuității (II)”, românii cred că importanța UE este dată de protecția militară americană, că SUA nu se va retrage în viitorul apropiat din zona noastră și că puterile occidentale nu vor mai părăsi niciodată România. Cu alte cuvinte, avem încredere în protecția NATO și a Americii, chiar dacă nu ne place politica internațională a SUA, lucru reliefat de scăderea încrederii în această țară, de la 39,30%, la 11,5%. Pînă acum, datele arată că sîntem total dezamăgiți de instituțiile de forță ale statului nostru, de Marile Puteri, și că este necesar ca politicienii aflați în slujba țării și a noastră să fie mai preocupați de România și de poporul ei decît de alte țări și popoare.
Cum percepem noi Uniunea Europeană din care facem parte, la 15 ani de la aderare – acesta este un alt segment al sondajului de care americanii sînt interesați. Concluzia este aceea că românii nu își doresc să părăsească Uniunea, ci vor ca ea să devină „o Europă a națiunilor, în care țările să aibă mai multă autonomie decît azi”. Este exact punctul de vedere pe care și eu l-am scris de cîte ori am avut ocazia. Nici nu ai cum să faci din UE un stat federal, cum este SUA, pentru simplul motiv că nu poți topi mii de ani de istorie, cultură și tradiții ale popoarelor ce compun Uniunea Europeană, așa cum ai topit milioanele de emigranți europeni ajunși în America după Columb. Interesant este că, deși românii cred că „UE și unele din țările membre profită economic de țara noastră”, că „multe dintre politicile UE  nu sînt potrivite pentru România”, iar „UE impune prea multe reguli României”, totuși „e mai bine în interiorul Uniunii decît în afara ei” și „au mai multă încredere în Uniunea Europeană decît în statul român”. Cum ar zice un proverb românesc: „Rău cu rău, dar mai rău e fără rău”.
Întorcîndu-ne la consecințele economice ale războiului, 47,7% dintre români cred că prețul energiei electrice nu a crescut din cauza lui Putin, cum ni se tot repeta într-o vreme la TV și cum ne-a spus chiar președintele Iohannis, ci din cauza celor care conduc România, în timp ce 28% dau vina pe politicile UE pentru energia verde. Deci nu Putin e de vină. Înseamnă că cei care susțineau asta ne-au mințit? Cum este posibil ca oameni politici de marcă să ne fi mințit în legătură cu asta? Uite că se poate, din moment ce încrederea românilor în lideri internaționali importanți s-a dus și ea la vale, deși propaganda oficială se chinuie de luni și, uneori, chiar de ani de zile să ne facă să îi iubim. Se vede treaba că au muncit degeaba. Astfel, românii au, în proporție de 34% - 45% „foarte puțină încredere” în următorii conducători de stat, pe care vi-i enumăr în ordinea crescătoare a procentelor, începînd cu 34%: E. Macron, O. Scholz, V. Zelenski și J. Biden. Adică gradul de neîncredere în cei din „tabăra noastră” e atît de mare și la distanță atît de mică de cel al „inamicilor” noștri, adică Xi Jinping – 47,2% și V. Putin – 69,7%? Pe ce lume trăim?
În finalul sondajului, românii sînt întrebați ce ar face dacă țara noastră ar fi atacată. 36,3% au răspuns că ar participa la apărarea țării, iar 33.2% ar aștepta să vadă cum decurg lucrurile. Cum să decurgă, dragi români, altfel decît prost? Dacă i-am socoti și pe nehotărîții aceștia ca mergînd pînă la urmă pe front, eu zic că avem un procent decent de peste 50% din cetățeni care ar lupta pentru țară, oricum mai bine decît la sondajul inițiat de mine în 14 februarie pe Twitter și LinkedIn, unde 70% mi-au răspuns că nu ar apăra România.  Întrebați fiind de ce nu ar merge pe front, 32,3% au spus că e normal să se ducă întîi militarii, în vreme ce alții au spus că în primul rînd au obligații față de propria familie, nu față de țară, sau că nu merg la război să apere averile șmecherilor care fug din țară, adică ale 29,1% din respondenți.
În încheiere, această analiză profundă a stării națiunii ne arată o Românie atașată de Uniunea Europeană, pe care și-o dorește ca o mare familie în care fiecare să aibă individualitatea și locul său sub protecția militară americană și care vrea să trăiască în pace cu toate popoarele lumii, neintervenind în conflicte care nu o privesc.
Pentru un astfel de drum e nevoie de o altă clasă politică, formată nu din oportuniști care astăzi au o culoare politică și mîine alta, ci din oameni dedicați patriei, inteligenți, instruiți, cultivați, specializați în economie, diplomație, industrie, agricultură, care să creeze cadrul legislativ în interiorul căruia să poată dezvolta România așa cum ne dorim cu toții, redîndu-i verticalitatea pierdută în ultimii 30 de ani și locul între națiunile creatoare ale lumii.
Avem ocazia de a alege acești oameni în 2024. Îi îndemn să iasă din „pătrățica lor”, să facă pasul în față și să ne ajute să folosim creativitatea și potențialul acestei națiuni în primul rînd în beneficiul nostru, pentru că de la binele nostru va surveni și o părticică din binele Uniunii Europene din care facem parte și, de ce nu, al lumii.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite