O altă dovadă că în România s-a dat o lovitură de stat
  • 04-02-2025
  • 0 Comentarii
  • 51
  • 0

În lipsa unor reacții solide ale autorităților în ceea ce privește motivul anulării alegerilor prezidențiale, iată că presa internațională (a nu se confunda cu presa dâmbovițeană) începe să scoată la iveală adevărul pe care Iohannis, Ciolacu și restul uzurpatorilor îl vor îngropat definitiv. Mai jos am să redau un articol scris de Alexander Zaitchik, un jurnalist american independent care a colaborat cu publicații precum The Nation, The New Republic, The Intercept, Rolling Stone, The Guardian, Foreign Policy, The Baffler, International Herald Tribune, Wired, San Francisco Chronicle și The Believer, printre multe altele. Am ținut să-i menționez o parte din portofoliul domnului Zaitchik întocmai pentru a sublinia importanța de a ține cont de păreri avizate, profesioniste și cu adevărat independente. Și, cine știe, poate așa reușesc să și încurajez jurnalismul adevărat la noi în țară. Speranța moare ultima!

România, primul stat UE care anulează alegerile: un precedent periculos pentru democrație

Pe 24 noiembrie, la granița de sud-est a Uniunii Europene și NATO, românii au dat un vot surprinzător unui candidat populist de dreapta, Călin Georgescu, în primul tur al alegerilor prezidențiale. Considerat inițial un outsider fără șanse reale, Georgescu avea doar câteva procente în sondaje cu câteva săptămâni înainte de scrutin. Totuși, într-o ascensiune spectaculoasă, a reușit să obțină primul loc cu 23% din voturi. Rezultatul a șocat partidele tradiționale din România, care s-au trezit eliminate din competiție, în timp ce Georgescu urma să intre în turul al doilea împotriva unui alt candidat anti-sistem, Elena Lasconi, de la USR.

Apoi, pe 4 decembrie, cu doar patru zile înainte de turul decisiv, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a publicat un set de documente puternic cenzurate, provenite de la serviciile de informații externe ale României. Aceste documente susțineau că Georgescu ar fi beneficiat de o campanie agresivă pe rețelele sociale, orchestrată de Kremlin, care ar fi încălcat legislația electorală. „Au fost obținute date”, se menționa în comunicatul oficial al guvernului, „care dezvăluie o campanie de promovare agresivă, ce a exploatat algoritmii unor platforme de social media pentru a crește popularitatea lui Călin Georgescu într-un ritm accelerat”. În doar câteva ore, Departamentul de Stat al SUA și-a exprimat „îngrijorarea” față de aceste acuzații. Două zile mai târziu, pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a României a decis, în unanimitate, să anuleze rezultatele alegerilor din 24 noiembrie. „Întregul proces electoral pentru alegerea Președintelui României este anulat”, a anunțat Curtea, invocând presupusele „nereguli” de pe rețelele sociale. Abia pe 16 ianuarie, la șase săptămâni după această decizie, guvernul a anunțat că un nou scrutin va avea loc pe 4 mai.

Astfel, România a devenit primul stat membru al Uniunii Europene care anulează alegeri fără a pune sub semnul întrebării voturile exprimate sau procesul de numărare a acestora. Problema invocată a fost activitatea de pe rețelele sociale – în special pe TikTok – care a contribuit la creșterea rapidă a popularității lui Georgescu și la promovarea mesajului său eurosceptic și naționalist în ultimele zile ale campaniei electorale. Anularea unor alegeri din acest motiv reprezintă un moment critic în lupta pentru controlul informației în era digitală și subliniază fragilitatea angajamentului Occidentului față de democrație.

O farsă politică: cine a finanțat campania „interzisă” de TikTok?

 În ciuda acuzațiilor că Rusia s-a implicat în alegeri, anchetele ulterioare au scos la iveală o realitate absurdă: unul dintre cele mai mari partide din România – PNL – a finanțat campania de TikTok despre care guvernul susținea că a fost orchestrată de Kremlin. Mai mult, întreaga „narațiune” despre o intervenție rusească în alegeri a fost promovată de un ONG finanțat de Occident, care colabora cu o companie de tehnologie din Ucraina, având legături cu NATO și Comisia Europeană. „Decizia Curții Constituționale ne-a împărțit în două tabere”, a scris pe Facebook Elena Lasconi, contracandidata lui Georgescu în turul al doilea anulat. „Unii care au oftat de ușurare și spun că aceasta a fost singura soluție pentru a proteja democrația, și noi, ceilalți, care avertizăm că asistăm la un act brutal, contrar democrației, cu efecte majore pe termen lung”.

Această decizie creează un precedent periculos nu doar pentru România, ci pentru întreaga Uniune Europeană. Dacă alegerile pot fi anulate pe baza activității de pe rețelele sociale, fără nicio dovadă concretă de fraudă electorală, atunci orice scrutin poate fi pus la îndoială, dacă rezultatul nu este pe placul establishmentului. România devine, astfel, un test pentru ceea ce ar putea deveni o nouă normă în Europa: folosirea „securității naționale” ca pretext pentru subminarea votului popular.

Documentele desecretizate confirmă
farsa anulării alegerilor din România

Documentele desecretizate pe 4 decembrie susțin că alegerile au fost „compromise” de actori rău intenționați care s-au angajat într-o „activitate masivă de promovare” încălcând politicile TikTok și legislația românească. Potrivit guvernului, printre acești actori s-au numărat armate de boți, până la partide politice românești pro-Georgescu, precum Partidul POT, dar și comunități online cunoscute pentru amplificarea propagandei rusești. Deși Rusia este cunoscută pentru încercările sale de a influența politica regională și a investit resurse într-un „mod de operare complex”, așa cum afirmă Guvernul României, documentele nu conțin nicio dovadă concretă că acest mecanism a fost activ. În schimb, ele descriu o campanie media spontană pentru Georgescu, care a luat amploare pe rețelele sociale, în special în secțiunile de comentarii ale unor influenceri români de pe TikTok. Mai mult de 100 dintre aceștia, fie că și-au dorit sau nu, au devenit parte a unei „amplificări artificiale” a mesajelor pro-Georgescu. Un alt „indiciu suspect”, potrivit guvernului, a fost faptul că, pe Telegram, utilizatorii discutau despre cele mai eficiente formulări și emoji-uri pentru a fi folosite în comentarii. Aceste discuții aveau loc în grupuri etichetate drept „pro-ruse, de extremă dreapta, anti-sistem, pacifiste și naționaliste”.

O campanie de hashtaguri care a învins partidele tradiționale

Un element central al acuzațiilor guvernului au fost hashtagurile care au început să apară pe TikTok în săptămânile dinaintea alegerilor din 24 noiembrie. Printre acestea se numărau #echilibrusiverticalitate („stabilitate și integritate”), #unliderpotrivitpentrumine („liderul potrivit pentru mine”) și #prezidentiale2024 („alegeri prezidențiale 2024”). Aceste hashtaguri însoțeau videoclipuri în care influenceri români discutau despre alegeri în termeni generali, punând întrebări despre ce tip de lider ar trebui să îl înlocuiască pe Klaus Iohannis.

Niciunul dintre aceste videoclipuri nu menționa explicit un candidat anume. Cu toate acestea, în secțiunile de comentarii, numele lui Georgescu apărea de departe cel mai des. Pe măsură ce hashtagurile au devenit tot mai eficiente în promovarea lui Georgescu – care nu cheltuise aproape nimic pe publicitate plătită – acesta a început să urce în sondaje. În doar câteva săptămâni, a crescut de la câteva procente la peste 10% și apoi și mai sus, în zilele dinaintea scrutinului. În săptămâna alegerilor, campania digitală era deja imposibil de ignorat. Pe 22 noiembrie, un streamer român de pe Twitch, Silviu Faiăr, a semnalat creșterea accelerată a acestor hashtaguri și a menționat că mulți dintre influencerii implicați nu aveau legături cu Rusia, ci cu o agenție locală de promovare numită FameUp. Două zile mai târziu, când rezultatele alegerilor au șocat întreaga țară, campania de pe rețelele sociale a devenit brusc subiect de investigație.

De unde a apărut acuzația
„ingerinței rusești”

Printre entitățile care au încercat să mențină Rusia în centrul discuției despre alegeri s-a numărat și Context, un ONG finanțat de SUA prin intermediul National Endowment for Democracy. Pe 29 noiembrie, ONG-ul a publicat un raport bazat pe o analiză realizată cu un software al unei firme tehnologice din Ucraina, clientă NATO și Comisiei Europene. Cu alte cuvinte, la doar cinci zile după alegeri, un ONG finanțat de SUA s-a bazat pe o analiză finanțată de NATO pentru a „expune” o presupusă interferență externă, chiar înainte ca guvernul să își publice propriul raport.

Pe 4 decembrie, guvernul României a desecretizat documente care, în esență, nu făceau decât să repete analiza streamerului Faiăr de pe Twitch. Singura informație nouă adăugată era suma plătită de FameUp către influenceri: aproximativ 80 de dolari la fiecare 20.000 de urmăritori pe TikTok, Facebook și Instagram. Însă, spre deosebire de Faiăr, care nu făcuse nicio presupunere despre cine era în spatele campaniei, guvernul României a pus toată responsabilitatea pe Rusia – fără a furniza nicio dovadă concretă. Cel mai absurd aspect al acuzațiilor guvernului a fost concluzia că presupusa „campanie a Kremlinului” a fost atât de subtilă încât influencerii plătiți nu erau conștienți că promovează un anumit candidat. Practic, guvernul susținea că Georgescu a fost sprijinit „fără știrea” celor care au realizat conținutul.

Un joc politic cu aprobarea Occidentului

Pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a anulat alegerile, iar reacția din Occident a fost una de aplaudare, nu de îngrijorare. Radio Free Europe a transmis că România a devenit cea mai recentă „victimă a războiului hibrid agresiv purtat de Kremlin”. Patru senatori americani au emis o declarație în care condamnau „manipularea lui Vladimir Putin prin intermediul TikTok-ului, controlat de Partidul Comunist Chinez, pentru a submina procesul democratic al României”.

Comisia Europeană a tratat evenimentul cu o indiferență notabilă, spunând doar că Bruxelles-ul „lasă această chestiune în mâinile românilor”. De asemenea, „îngrijorarea” inițială a Washingtonului s-a transformat rapid într-o poziție neutră. „Observăm decizia Curții Constituționale din România”, a transmis Departamentul de Stat al SUA, reafirmând „încrederea în instituțiile democratice ale României”.

În România, însă, anularea alegerilor a stârnit o controversă uriașă, iar în spatele deciziei au ieșit la iveală detalii surprinzătoare.

Adevăratul finanțator al campaniei TikTok: nu Rusia, ci PNL

O investigație oficială privind finanțarea campaniei TikTok a implicat nu doar serviciile de informații, ci întregul aparat guvernamental. ANAF, agenția fiscală a României, a fost desemnată să urmărească „banii Moscovei.” Însă, pe 12 decembrie, o investigație a publicației Snoop a dezvăluit că finanțarea campaniei pe TikTok nu a venit de la Kremlin, ci de la Partidul Național Liberal (PNL) – partidul care a dominat guvernarea României în ultimele decenii.

Firma de comunicare Kensington, angajată de PNL, a plătit 500.000 de lei (aproximativ 100.000 de dolari) către FameUp pentru a genera interes în jurul alegerilor. De aici au apărut două întrebări majore: De ce PNL ar vrea să genereze entuziasm pentru alegeri fără să își promoveze candidatul? Și de ce a continuat campania chiar și atunci când a devenit clar că Georgescu este principalul beneficiar?

Atât jurnaliștii de investigație, cât și un oficial ANAF care a devenit avertizor de integritate au ajuns la aceeași concluzie: PNL a folosit bani publici pentru a promova un alt candidat. Astfel, „pericolul rusesc” a fost doar o perdea de fum pentru o manipulare politică de proporții, care a culminat cu prima anulare a unor alegeri electorale din istoria UE.

PNL nu este singurul partid tradițional suspectat că l-a ajutat pe Călin Georgescu să ajungă în turul doi ca parte a unei strategii electorale bine calculate – o tactică asemănătoare cu sprijinul oferit de echipa lui Hillary Clinton lui Donald Trump în alegerile primare republicane din 2016. La începutul lunii decembrie, mai mulți primari de comune au raportat că au primit apeluri regulate din partea liderilor PSD, partidul aflat la guvernare, care le cereau să-l sprijine discret pe George Simion, liderul AUR, iar în ziua alegerilor să îi mobilizeze pe oameni pentru Georgescu. Această tactică nu este nouă: în 2000, PSD a fost prins ajutând campania lui Vadim Tudor, un candidat de extremă dreapta, să ajungă în turul doi al alegerilor prezidențiale. „Să dai voturi candidatului cel mai ușor de învins a rămas o strategie clasică”, a declarat politologul Cristian Preda într-un interviu acordat presei române pe 19 ianuarie. În cazul acestor alegeri, „PNL a vrut să controleze împărțirea puterii. În schimb, a sfârșit prin a alimenta un val naționalist – o forță pe care nu o mai pot controla. Dincolo de lipsa de onestitate, situația a devenit absurdă. Intri în politică pentru a-ți sprijini propria tabără, nu pentru a o ajuta pe a altora”.

Investigația publicată de Snoop a amplificat presiunea publică pentru ca guvernul să ofere mai multe detalii decât cele conținute în documentele desecretizate inițial. Ca răspuns, președintele Klaus Iohannis a emis o declarație scurtă, anunțând că nu vor fi publicate informații suplimentare. Această lipsă de transparență a adâncit și mai mult neîncrederea alegătorilor față de establishmentul politic, oferind în același timp credibilitate vocilor independente care au criticat anularea alegerilor. „Anularea alegerilor este o decizie extrem de gravă, iar noi trebuie să fim siguri că a fost una corectă”, a declarat primarul Bucureștiului, Nicușor Dan, pe 5 ianuarie. „Pentru moment, nu avem această certitudine”.

Războiul informațional dintre NATO și Rusia și rolul României

De aproape un deceniu, acuzațiile privind influența Rusiei în alegeri au fost folosite în cadrul unui război informațional sofisticat, pe măsură ce tensiunile NATO-Rusia au crescut. Acest conflict geopolitic este deosebit de acut în Europa de Est, iar România a devenit o piesă centrală pe această tablă de șah.

România găzduiește un nod major al sistemului de apărare antirachetă Aegis al NATO, iar o bază aeriană de lângă Constanța, de pe litoralul Mării Negre, este în curs de extindere. La finalizare, aceasta va deveni cea mai mare bază militară a SUA din Europa, depășind Ramstein, Germania. Este imposibil ca aceste realități să fie coincidențe. România a devenit prima țară a Uniunii Europene care a anulat alegeri sub pretextul „ingerinței rusești”. În documentele desecretizate care au dus la anularea scrutinului, guvernul a justificat intervenția astfel: „Din perspectiva Rusiei, România reprezintă o amenințare la adresa securității sale prin găzduirea capacităților militare NATO și americane”.

Deși Călin Georgescu nu se opune apartenenței României la NATO, el a criticat faptul că România găzduiește baze militare străine.

Evident, Statele Unite au propriile interese în regiune și și-au construit propriile rețele de influență sub pretextul „contracarării dezinformării rusești”. Aceste rețele au fost finanțate agresiv în ultimii ani. În 2017, Congresul SUA a creat Fondul pentru Combaterea Influenței Rusești, în valoare de 1,5 miliarde de dolari, destinat sprijinirii „instituțiilor democratice și combaterii influenței și agresiunii Rusiei”. Banii sunt folosiți pentru a finanța presa independentă, jurnalismul de investigație și grupurile civice, cu scopul de a colabora cu rețelele sociale pentru „a proteja integritatea informației pe internet”.

După invazia Rusiei în Ucraina, acest flux de finanțare s-a intensificat prin intermediul USAID, sub programele Strengthening the Foundations of Freedom Development Framework (fostul Countering Malign Kremlin Influence Development Framework). În România, numeroase ONG-uri de presă occidentale au beneficiat de aceste fonduri. Un exemplu clar este Context, ONG-ul care a fost activ în momentul în care Călin Georgescu a amenințat echilibrul NATO-Rusia. De câțiva ani, Context participă la un proiect internațional numit „Firehose of Falsehood”, dedicat investigării ecosistemului „pro-Kremlin”, conspiraționist și de extremă dreapta din Europa Centrală și de Est. Acest ONG este aproape integral finanțat de National Endowment for Democracy (NED), o organizație finanțată la rândul ei de Departamentul de Stat al SUA. Mai mult, directoarea Context, Mihaela Armașelu, a lucrat 20 de ani în biroul de presă al Ambasadei SUA din București. De asemenea, Context este membru al Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), o rețea globală de jurnalism de investigație susținută masiv de guvernul american.

De la „ingerință rusă” la „Operațiunea Georgescu”

Pe 29 noiembrie, la doar cinci zile după primul tur al alegerilor, Context a publicat o „analiză exclusivă” despre rețelele sociale ale campaniei lui Georgescu, intitulată: „EXCLUSIV: Operațiunea Georgescu pe X, Telegram și Facebook”. Raportul a fost realizat în colaborare cu firma ucraineană de tehnologie Osavul, care identifică „narativele Kremlinului” pentru guvernele britanic, canadian, ucrainean și estonian, Comisia Europeană și NATO. Raportul susține că software-ul AI al Osavul a detectat „posibilă coordonare” între o serie de conturi cu „simpatizii pro-ruși și anti-occidentali” care „promovează constant mesajele lui Călin Georgescu”. Raportul include și o acuzație cel puțin îngrijorătoare: Românii care l-au votat pe Georgescu sunt „dovada slabei rezistențe a României” la dezinformare.

Alegerile din mai vor fi decisive

Nimeni nu contestă că Georgescu a beneficiat de un val de revoltă anti-sistem. Această stare de spirit a fost alimentată de corupția endemică a partidelor mari și de scepticismul față de războiul din Ucraina și extinderea NATO în România. Campania lui Georgescu a avut un slogan simplu, dar eficient: „Nu există Est, nu există Vest, există doar România”.

Astăzi, sondajele arată că Georgescu are 38% din intențiile de vot – cu 15% mai mult decât la alegerile anulate. În schimb, Elena Lasconi, contracandidata din primul tur, a scăzut la doar 6%.

Statele Unite și UE își mențin sprijinul pentru guvernul României și justificarea anulării alegerilor. La o conferință de presă de la Ambasada SUA în București, oficialul american James O’Brien a declarat: „Vedem interferență străină în aceste alegeri. Dacă aș fi român, m-aș întreba cine plătește pentru ce și cine beneficiază de un anumit rezultat”.

O întrebare justă. Dar una care trebuie pusă în ambele direcții – atât spre Est, cât și spre Vest.

George Simion, președintele AUR

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite