Nu știu alții cum sînt, poate că acceptă, sau poate că aceasta le este menirea, dar eu m-am săturat ca alții să decidă pentru mine, pentru familia și prietenii mei. M-am săturat să le ascult minciunile, să văd cum își găsesc scuze. M-am săturat să văd că toți îmbuibații, care au făcut averi pe spatele acestui popor inert, au amanetat viitorul copiilor noștri pentru asigurarea viitorului copiilor lor. M-am săturat să cer clemență de la extensiile lor în economie, să îmi cer mereu scuze pentru că nu mă ridic la nivelul legilor imbecile pe care le-au emis.

Mi-au distrus poate chiar viața, așa cum au distrus viețile multora. Ne-au mințit, ne-au făcut să ne fie frică într-o lume în care ei se cred mai-mici sau mai-mari Dumnezei. Ne-au distrus credința, ne-au îngenuncheat, ne-au adus la stadiul de legume numai bune de închis în case și de condamnat la sărăcie. M-am săturat să îi mai ascult, să îi mai validez cu atenția mea.

Minciuni, minciuni, minciuni, ani, zeci de ani de minciuni. Ei, nenorociții pe care îi creditați mereu în speranța că vă va fi mai bine, sînt, în fapt, aceeași gașcă de bandiți condusă de un permanent stăpîn.

M-am săturat să îi mai suport, m-am săturat de ei și de lașii care îi aplaudă și îi acceptă. Nu știu alții cum sînt, dar eu nu îi mai suport pe generalii care fac jocuri ascunse, pe politicieni - păpuși de paie sau gonflabile, pe cei care îmi dau lecții de moralitate cînd ei înșiși sînt putrezi în interior și duhnesc a moarte și a sărăcie morala. Nu știu alții cum sînt, poate că le place – unii poate că sînt mai curajoși, alții doar mai nebuni, unii lași stau în case, în timp ce majoritatea așteaptă o minune. Deci, nu știu cum sînteți voi, dar eu nu îi mai suport!

Dacă trebuie să murim pentru ca viitorul țării să fie asigurat, poate că merită să facem asta. Dacă trebuie să fim umiliți și închiși, doar pentru ca peste un an, doi sau zece să se schimbe ceva în bine și viitorul nostru să fie prosper, merită să ieșim în stradă să fim umiliți, uciși, împușcați sau doar gazați. Dacă trebuie să ne sacrificăm pentru ca urmașii noștri să fie în siguranță, atunci merită cu prisosință să facem asta.

Nu îi mai suport pe bandiții care au distrus România, pe cei care se ascund în spatele unor instituții secrete și dirijează distrugerea țării prin intermediul imbecililor care ne mint zilnic la televizor. Nu îi mai suport pe acești trădători de neam, năpîrcile ce se hrănesc cu sîngele acestui popor, haita asta de hiene, așa cum nu îi mai suport nici pe cei care îi aplaudă, care trăiesc bine la umbra rînjetului lor otrăvit.

Aș vrea să știe și ei asta. Să își strîngă Armata să îi apere, să pună Miliția să ne aresteze, să își asmută procurorii să ne încătușeze, să ordone presei să ne umilească, iar Serviciilor să ne ucidă. Dar tot nu îi mai suport, tot nu mai accept ca viața mea să depindă de trădările, prostiile și hoțiile lor. Toți sînt trădători, bandiți, hoți și foarte, foarte proști. Nu, nu îi mai suport!

Tano