Nu-ţi mînia destinul, nu te plînge

fii fericit cã mai trãieşti o zi

cã zorile le bei albastrul sînge

iar harta nopţii o mai poţi citi.

Înalţã imnuri, binecuvînteazã

fiece clipã care ţi s-a dat

fragil e omul, şi un vîrf de razã

îl poate înjunghia predestinat.

Fii bucuros cã-i pace şi e bine

cã nimeni din cei dragi nu ţi-a murit

şi-n urma ta laşi cinste, nu ruşine.

Aceasta-i viaţa: Dar nepreţuit

l-au pregãtit milenii pentru tine

şi într-un fulger scurt s-a nãruit!…

CORNELIU VADIM TUDOR

(Poezie reprodusã din volumul „101 Poezii. Bijuterii“)