Menirea ta nu e uşoarã: Sã porţi fãclia mai departe. El ne vegheazã dintre aştri, Din lumea lui fãrã de moarte.

Te-a rãsfãţat cu grea iubire, Cu lacrimã şi-a scris destinul Şi-a plîns atîta pentru Ţarã Cu harul lui înalt, divinul.

El este tatãl. Tu eşti fiica. Sã creşti copilul sãu de suflet, Sã faci revista sã nu moarã În al nimicnicei urlet.

Nici azi nu-l iartã ei, mişeii, Pigmei neruşinaţi, spurcaţii, Ce-şi varsã balele lascive Pe trupul sfînt al sfintei naţii.

Împroaşcã iar noroi fierbinte Peste memoria-i postumã. O, du-ne, Doamne, înainte Cu cei ce crucea îşi asumã!

Nu moare România Mare. Cu tine mergem mai departe. El ne ajutã de acolo, Din lumea lui fãrã de moarte.

GEORGE MILITARU