Societatea vestică, în frunte cu SUA, se duce la gunoi. Singură. Am tot scris despre disoluția acesteia, despre degenerarea ei spre o formă inferioară și periculoasă. Am vorbit despre sata­nismul care a cuprins America în așa hal încît există pînă și grădinițe sataniste, iar interferențele statului în viața familiilor au ajuns la momentul la care statul îți poate lua copilul ca să-i schimbe sexul, dacă așa decide el.
Pe de altă parte, societatea a devenit una centrată pe om, pe nevoile lui (vacanțe, răsfăț, poziție socială, mîndrie, cluburi, promiscuitate), pe punerea în valoare a trupului și pe satisfacerea poftelor acestuia (băutură, țigări, sex), divinitatea fiind îndepărtată energic, cu excepția zeilor asiatici care sînt foarte buni pentru a zăpăci capetele goale ale progresiștilor actuali.
În ultimii ani, campaniile care se poartă în special în SUA au ca scop limitarea nașterilor de pruncii vii prin toate mijloacele posibile: mișcarea pro avort (vă amintiți, sper), promovarea efeminării și emasculării bărbaților prin mișcarea Transgender (lucru care contribuie și el la scăderea numărului de copii, din motive evidente), încurajarea homo­sexualității și, mai nou, încurajarea femeilor de a deveni mame abia după ce și-au format o carieră de succes.
Ce fac tinerele femei între 20 și 35 de ani din societatea occidentală? Păi ele sînt frumoase și libere, se destrăbălează prin cluburi, muncesc ca să devină tot mai bogate și mai influente în compania care le plătește și lasă copiii pentru mai încolo. De ce nu-și întemeiază o familie? Fiindcă nu-și găsesc bărbatul potrivit pentru asta.
Dar ce – veți întreba –, a murit sămînța bărbaților din Occident? Păi cam da, fiindcă tinerii sînt și ei afectați de aceeași propagandă, și caută femei cu care să facă sex pentru a se putea apoi lăuda prietenilor cu ce „piesă” s-au cuplat, nu au nici un gînd de a-și asuma responsabilitățile unei familii fiindcă sînt egoiști, le place mai mult în club și să schimbe partenerele săptămînal decît să se însoare, să muncească și să crească copii.
În condițiile astea, parcă le dai dreptate femeilor că nu-și găsesc parteneri pe termen lung, ca să nu mai vorbesc de numărul de bărbați care aleg homosexualitatea în detrimentul heterosexualității. Am spus bine că aleg, fiindcă sub bombardamentul mediatic pe toate canalele, care prezintă homo­sexualitatea ca fiind ceva grozav, mulți bărbați aleg să devină homosexuali fiindcă li se pare modern și au senzația că astfel devin mai speciali.
Situația asta le-a dat șefilor de companii o idee strălucită: să-și încurajeze angajatele să renunțe la a face copii la vîrsta normală pentru asta – și anume 20-30 de ani – și să amîne pentru mai tîrziu pentru a se putea concentra mai bine pe muncă și pe creșterea în funcție, salariu și poziție socială. De ce? Ca să își maximizeze ei profiturile cît mai mult posibil și să mă facă pe mine să mă întreb a mia oară: „Ce-or face cu atîția bani?”.
Poate vă întrebați cum le-au încurajat. Au făcut un calcul economic și și-au dat seama că o femeie căsătorită, cu copii de crescut nu mai muncește la fel de mult ca pînă atunci și implicit nu mai produce la fel de mult, fiindcă ajunge să pună pe primul plan copiii, nu munca. Astfel, pierderile pe care patronii le-ar avea lăsînd femeile să nască prunci ar fi mult mai mari decît dacă le-ar da acolo niște bani ca să-și congeleze ovulele pentru mai tîrziu, adică după vîrsta de 30 de ani.
Despre ce bani e vorba? Iată ce spune o americancă citată de The New York Times în articolul intitulat „Your Boss Will Freeze Your Eggs Now” din data de 29 iunie a.c.: „Am primit  50.000 de dolari pentru tratamente de fertilitate în planuri sponsorizate de companie la începutul acestui an și am decis, la vîrsta de 29 de ani, să-mi îngheț ovulele. Colega mea de cameră și le înghețase și ea pentru că avea o bursă profesională de scurtă durată care o acoperise. O altă prietenă apropiată a descris procesul de a-și face injecții cu hormoni ca pe o experiență anevoioasă, dar încîntătoare, în care în fiecare zi se minunează de capacitatea corpului ei de a-și hrăni viața viitoare”.
Mai departe, autoarea articolului scrie despre motivele care le determină pe tinerele femei să amîne nașterea de copii: „Ținînd cont de costuri, bilanțul corporal, dispariția prieteniilor, clima care se profilează și dezastrele sociale – înghețarea ovulelor a fost ca un dar. A fost o modalitate de a investi în posibilitatea, oricît de îndepărtată, de a deveni mamă, nu ca o negație a tuturor nenorocirilor culturale din jurul ei, ci ca un antidot. După ce mi-am înghețat ovulele, alte două prietene bune au decis să facă același lucru”.
Carevasăzică, tinerele femei occidentale sînt speriate de faptul că un copil le va schimba viața afectînd-o în mod negativ, înșirînd motive egoiste, cum spuneam mai sus. Pentru o tînără femeie pierderea prietenilor cu care stă la bîrfă și cu care își validează stilul de viață pe care-l duce și hotărîrile pe care le ia, echivalează cu un dezastru, negîndind că îi vor apărea noi prieteni cu copii. Problema e că bula socială în care s-a închis o face să respingă tot ceea i-ar deranja confortul zilnic.
Apoi, faptul că trupul le-ar fi afectat de naștere, e un alt lucru care le face să amîne momentul. Păi trupul e cel mai important pentru ele. Cum să-și modifice trupul perfect pe care-l folosesc la atragerea de bărbați cu care să petreacă cîteva nopți de plăcere trecătoare? Păi fără un trup atrăgător, cum ar mai hălădui ele prin cluburi, ca să se îmbete, să se drogheze și să se împreuneze cu bărbați? Ori ăsta e centrul existenței acestui tip de femei.
„În clinicile Spring din întreaga țară – continuă să scrie The New York Times – numărul de cicluri de congelare a ouălor întreprinse anul trecut a crescut cu 37% față de anul precedent. Această creștere este vizibilă la clinicile de fertilitate din întreaga Americă, conform datelor de la Societatea pentru Tehnologia Reproductivă Asistată. De asemenea, pacientul prototip pare să devină mai tînăr, spun medicii, o schimbare care coincide cu o creștere constantă a pachetelor de beneficii corporative care acoperă conservarea fertilității. În 2015, doar 5% dintre marii angajatori au acoperit congelarea ovulelor; în 2023, aproape unul din cinci a făcut-o”.
O altă caracteristică a acestor generații este aceea că sînt formate din niște maimuțoi fără personalitate, care copiază tot ce văd la prietenii lor și nu ar face niciodată altceva decît face turma de care aparțin, fiindcă ar fi excluși, iar asta ar echivala cu moartea pentru ei. Spun asta bazîndu-mă pe cercetarea celor de la NYT care afirmă că „aceia care și-au văzut prietenele înghețîndu-și ovulele cred că pot face la fel”.
Acum, probabil, orice om cu mintea întreagă se întreabă cum te apuci după 32 de ani să fii mamă? Păi ar însemna că riști să nu-ți vezi copilul așezat pe un drum în viață fiindcă atunci cînd el va avea 30 de ani, tu vei avea 64, iar la vîrsta aia, dacă o atingi, o să fii stoarsă de energie și probabil bolnavă, așa încît exact cînd el va avea nevoie de mai mult sprijin pentru a sta pe direcția bună, tu nu i-l vei putea oferi. Ce pretenții să am de la niște gîște egoiste, să se gîndească la așa ceva? Eu prost, că îmi imaginez așa ceva.
De fapt, ele nici nu se vor apuca să facă copii după vîrsta de 30 de ani, iar embrionii vor putrezi în gheață, neutilizați. În același articol din NYT scrie că doamna Marisa Rodriguez-McGill și-a petrecut 20 de ani în programe de studii superioare, apoi și-a obținut jobul de vis la Lyft. Atunci a simțit că trebuie să recupereze timpul pierdut profesional. La 33 de ani, a folosit beneficiile lui Lyft pentru a-și congela ovulele. Ea spune că a simțit o „siguranță psihologică” care i-a permis să lucreze noaptea tîrziu și în weekend, eliberată de acea anxietate.
A simțit o siguranță psihologică care i-a permis să muncească non-stop. Despre asta e vorba în „siguranța psihologică” – că poți oricînd, prin inseminare in vitro, să devii mamă. Problema e că siguranța psihologică te va face să amîni momentul tot mai mult pînă cînd îți vei da seama că te-ai obișnuit să fii singură, iar un copil
ți-ar strica confortul vieții de care ai avut parte vreme de 20 de ani. Desigur, companiile interesate în crearea de viață în laborator ți-ar putea folosi, fără să te întrebe, materialul genetic, ca să facă asta jucîndu-se de-a Dumnezeu care, nu-i așa? –  nici nu există.
Revenind la ce scriam mai sus despre dorința companiilor de a-și păstra angajații care le aduc profituri consistente, aflu din același ziar american că „prin 2022 compania media Forbes s-a trezit, la fel ca majoritatea companiilor media și tehnologice, într-un război pentru talente de top.
Brooke Dunmore, vicepreședinte pentru beneficii corporative la companie, lucra încercînd să-și dea seama cum să păstreze angajații și să-i atragă pe alții noi. Chiar înainte de pandemie, Forbes a început să promită pînă la 25.000 de dolari pentru tratamentul infertilității (înghețarea embrionilor și apoi implantarea lor în uter) și conservarea fertilității (congelarea ovulelor).
Dar tratamentele de fertilitate sînt scumpe. Un singur ciclu de I.V.F., medicamente incluse, poate costa mai mult de 20.000 de dolari, iar medicii recomandă adesea mai multe cicluri pentru a crește șansele de succes. Congelarea ovulelor poate costa între 4.500 și 8.000 de dolari pentru întîlniri medicale și alte aproximativ 5.000 de dolari pentru medicamente, în plus de 500 de dolari anual pentru depozitare.
Dna Dunmore a cercetat beneficiile oferite de concurenți și a calculat un cost anual aproximativ al extinderii acoperirii Forbes la un plafon de 50.000 de dolari pe viață pentru beneficiile de infertilitate și fertilitate (o cifră pe care a refuzat să o împărtășească)”.
În cele ce urmează o să mă refer la același studiu american ca să vedeți ce visează cucoanele astea și care le sînt motivele pentru care abandonează, tinere fiind, ideea de a fi soție, gospodină și mamă.
„Doamna Edelstein știe că vrea să devină mamă, dar nu a întîlnit un partener pe termen lung și vrea mai întîi să economisească bani. De asemenea, speră într-o zi să conducă o companie. Cînd o fostă șefă din industria modei a încetat să lucreze la 31 de ani, după ce a născut, doamna Edelstein a văzut asta ca pe o avertizare despre tensiunile dintre muncă și maternitate. Și a văzut înghețarea ovulelor ca o modalitate de a investi timp în ambițiile ei profesionale înainte de cele personale. Cu siguranță am avut această idee despre a-mi duce cariera într-un anumit loc înainte de a avea o familie, a spus doamna Edelstein”. Pe ce punem pariu că nu va economisi bani și nici nu va conduce vreo companie?
„Doamna Kerrigan, în vîrstă de 30 de ani, a spus că a-și îngheța ovulele a fost o alegere împletită cu ambiția profesională – vrea să facă un film înainte de a avea primul copil – rezumat în legenda ei TikTok: «Îmi îngheț ovulele pentru că este timpul să-mi construiesc imperiul»”.  Individa asta vrea să facă un film pentru ca apoi să-și construiască un imperiu – și unde scrie asta? Pe contul de Tik-Tok. Ați înțeles, da? Mie îmi e clar cîtă minte are în cap una care se visează împărăteasă pe Tik-Tok și unde va ajunge la final.
Alții din grupul demografic mai tînăr care-și îngheață ovulele fac asta pentru „a avea putere”, cum a spus Ali Bonar, 31 de ani, o antreprenoare care și-a înghețat ovulele pentru a putea rămîne concentrată pe start-up-ul de unt Granola pe care îl conduce împreună cu logodnicul ei. „Pot să aleg – în limita rațiunii, știu că nu pot fi o mamă de 80 de ani – dar pot să-mi aleg un pic mai mult cronologia”.
Dacă la 31 de ani ți-ai înghețat ovulele și te vei trezi la 38 de ani că vrei să fii mamă e foarte probabil să pățești ce a pățit în anul 2011, atunci cînd avea 39 de ani, Brigitte Adams, după ce și-a congelat 11 ovule. Era singură și lucra noaptea tîrziu ca director de marketing. Cinci ani mai tîrziu, se simțea sătulă de întîlniri promiscue și era deja pregătită să aibă proprii ei copii. Ea a decis să dezghețe ovulele, descoperind că unul era viabil – o experiență deloc neobișnuită, arată cercetările, în special pentru femeile care sînt mai în vîrstă atunci cînd își îngheață ovulele – și cînd l-a implantat, a pierdut sarcina în patru zile, scrie același articol din The New York Times.
Prin urmare, mesajul marilor corporații occidentale este cel de a nu mai face copii, optînd pentru bani și sex. Nu doar că spun asta, dar le și oferă doritorilor mijloacele financiare necesare, îndreptînd societatea, alături de toate celelalte lucruri despre care vorbeam la începutul acestui articol, către ideea de inseminare in vitro generalizată, a unor copii crescuți în instituții de stat sau chiar corporatiste, care să-i educe de mici în spiritul banului, al venerării trupului și al mîndriei, creînd generații de roboți muncitori care la finalul unei vieți goale vor pleca din această lume atunci cînd vor decide ei, prin eutanasiere, fiindcă sînt oameni liberi care decid ce să facă cu trupul lor, pe care l-au hrănit, satisfăcut și îngrijit toată viața.
Dar cu sufletul ce faceți, dragi tovarăși?
IOAN TEODOR