Americanii au părăsit Afganistanul, iar căderea actualului regim la Kabul este o chestiune de timp. Cum se vor comporta talibanii atunci cînd vor accede la putere, în raport cu vecinii lor? Vor reuși să țină întreaga țară sub control? Ce vor face cu radicalii Al-Qaeda? Cum se vor dezvolta relațiile talibanilor cu Statele Unite, China, Iran, Rusia, Pakistan și Turcia? Nu există un răspuns clar la toate aceste întrebări. Este imposibil să afirmăm cu certitudine faptul că prezența militară americană în Afganistan este, din nou, o realitate.

În opinia mea, punctul cheie este planul Washingtonului de a transforma Afganistanul într-o a doua Siria (sau Libia), astfel încît liderii talibanilor sau ai altor islamiști să arunce tot haosul afgan asupra Chinei, Iranului și Rusiei.

După plecare, americanii se așteptau să primească o bază, un punct de aprovizionare și un transfer de militari în Pakistan sau într-una din republicile din Asia Centrală. Cu toate acestea, Islamabad, susținînd mult timp talibanii, a refuzat să furnizeze Washingtonului infrastructura militară solicitată. Reprezentanții republicilor din Asia Centrală au fost aparent convinși la Moscova că acest lucru este imposibil în cazul unei abordări multi-vectoriale.

Oficialii din ​​Rusia, China și Iran înțeleg situația și chiar fac afaceri cu talibanii. Viitorul acestora depinde de poziția pe care o vor adopta talibanii, de modul în care își văd interesele și de ceea ce sînt dispuși să ofere. Probabil, talibanii nu înțeleg pe deplin în ce vîrtej de politică internațională se vor afla în curînd. Cu toate acestea, putem presupune că nu au nevoie de el. În primul rînd, trebuie să preia controlul asupra Afganistanului, sarcină foarte dificilă avînd în vedere numărul mare de grupuri și comandanți de teren de pe ambele părți ale Hindu Kush. În al doilea rînd, talibanii nu au nevoie de probleme cu marii jucători de pe scena mondială, ci de recunoaștere din partea lor.

Dacă talibanii se confruntă acum cu o alegere – să închidă ochii la prezența unei „organizații rivale” pe teritoriul lor sau să scape de ea – este puțin probabil să o aleagă pe prima. Mai mult, „concurenții” îi vor expune cu siguranță pe talibani la ura vecinilor lor prin provocări la frontieră, iar apoi vor încerca să preia pîrghiile guvernului din țară. Talibanii se vor ocupa de „oaspeți”? Au o experiență uriașă în operațiuni militare, dar numai cu infanterie și vehicule blindate vechi nu pot avea succes. Aviația (inclusiv aeronavele fără pilot) are o mare importanță, iar țările interesate să se asigure că nu există un focar de tensiune constantă în apropierea lor pot veni în ajutor. Încă o dată, problema plasării unei baze aeriene străine în Afganistan poate reapărea.

Talibanii sînt extrem de critici față de armata străină, dar situația îi poate obliga să cedeze. Apoi apare o altă întrebare: care dintre cei „mari” este pregătit pentru un astfel de pas? Rusia suferă încă de „sindromul afgan”. China devine din ce în ce mai activă pe arena internațională, dar va risca să adere la lista celor care au părăsit Afganistanul cu mîinile goale? Este puțin probabil ca Iranul să realizeze o astfel de sarcină. În plus, chiar recunoașterea de facto a talibanilor prin cooperarea cu aceștia reprezintă o legătură cu extremismul islamic.

Există un alt argument care poate forța Moscova și Beijingul să se apropie de talibani – drogurile. Pînă la finele anului 2001, cînd Afganistanul a fost condus de talibani, producția a scăzut. Ei bine, cea mai neașteptată veste este reprezentată de intenția Turciei de a interveni în afacerile afgane. Decizia finală nu a fost încă luată, dar, judecînd după activitatea Ankarei în Siria, Libia și Karabakh, acest lucru este posibil. Turcia nu dezvoltă relații cu America, iar Erdogan are un „atu sirian” de militanți care poate fi util Washingtonului pentru a destabiliza Afganistanul și pe care actualele autorități din Kabul îl pot lansa în țară în încercarea de a opri talibanii. Acest lucru nu poate decît să îngrijoreze Rusia și China. Poate că vor trebui să rezolve problema afgană împreună (de exemplu, pe platforma SCO). Acum, Afganistanul este la un pas de o etapă complet nouă de dezvoltare.

T.N.