Motto: ,,Dumnezeu a făcut lumea în șase zile, iar în a șaptea, lumea L-a negat pe Dumnezeu”.

Corneliu Vadim Tudor

Pe Corneliu Vadim Tudor l-am cunoscut, în carne și oase, în primăvara anului 1972, vremuri în care majoritatea celor care l-au denigrat în timpul vieții nici nu se născuseră. Era înalt, atletic, elegant și mai tot timpul în preajma maestrului Eugen Barbu.

Deși nu îi plăcea să audă și să spună bancuri, avea un simț al umorului de-a dreptul genial, fapt ce a stat la baza creației sale ca pamfletar, intrată în istoria literaturii române. Nu pot fi uitate sutele de pam­flete dedicate unor personalități, precum: ,,Albinosul” (Valeriu Stoica), ,,Bombonel” (Adrian Năstase), ,,Șarpele cu ochelari” (Virgil Măgureanu), ,,Cap de cauciuc” (Răzvan Teodorescu), ,,Zîmbatul național” (Ion Iliescu) sau ,,Ardei Umplut” (Ion Cristoiu). Mai mult, prof. George Pruteanu spunea că ,,Vadim este cel mai bun vorbitor al limbii române din întreaga clasă politică”, iar Adrian Păunescu concluziona: ,,Acesta are cel mai obiectiv, tăios și documentat discurs politic”.

Vadim a fost inteligent, extrem de spontan, avea o memorie demnă de Guinness Book, iar cultura vastă îi definea geniul. Să nu uităm nici de patriotismul său pur și emblematic, regăsit doar la marii demnitari ai Țărilor Române și la pașoptiștii unioniști. Pentru el, familia era icoană, iar credința în Dumnezeu – cel mai impenetrabil scut.

Prima întîlnire cu Vadim mi-a fost facilitată de col. Marin Ciuperceanu, șeful redacției Sport a publicației ,,Apărarea Patriei”, cei doi cunoscîndu-se la meciurile de fotbal ale Clubului Steaua București, unde erau aproape nelipsiți. După ce ne-am întîlnit pe Bd. Magheru din Capitală, am decis să mergem la terasa Cina, unde am discutat vrute și nevrute despre sport, sănătate, animale și multe altele. Cel mai interesant și mișcător subiect a fost cel privitor la moartea lui Eminescu, în al cărui halat de spital au fost găsite, în ziua decesului, cîteva bilețele pe care erau scrise versuri precum ,,Nu e păcat/ Ca să se lepede/ Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat?”. Da, a fost mare păcat, iar Vadim spunea că toți oamenii își presimt moartea, acționînd în fel și chip, așa cum s-a întîmplat și cu domnia-sa, fapt demonstrat, mai apoi, prin poezia ,,Ultima cafea”. După o asemenea întîlnire, nu aveam cum să îl uit pe Vadim, să îl evit sau să îl reneg. M-am atașat de el din prima clipă, iar cu timpul am ajuns să îl consider un idol pentru mine. După 1989, am intrat în Partidul România Mare împreună cu toată familia, cu vecinii și prietenii, am devenit colaborator al revistei cu același nume, unde am scris din ce în ce mai des, iar cu Vadim mă consultam în orice privință și niciodată nu ne-am contrazis, deși în preajma noastră începuseră să apară din ce în ce mai mulți cîrcotași și intriganți.

Pentru talpa țării, Vadim devenise un soi de apărător divin, lupta sa pentru Dreptate, Țară și Popor fiind de-a dreptul fulminantă. Tot ceea ce el a prezis în ultimii 25 de ani de viață, noi trăim în prezent. România a ajuns să fie colonia unei așa-zise Ordini Mondiale care, din punct de vedere conceptual, este ,,nouă”. În realitate, însă, nu reprezintă decît o adunătură de nebuni care funcționează pe baza unor principii medievale, letale la nivel planetar și care are ca deviză ,,Ciocuʼ mic, căci noi avem puterea!”. Sediul acestei Noi Ordini Mondiale este în SUA, țara care luptă pentru pace cu abuzul pe țeavă. Americanii nu au aflat însă că primul lucru pe care trebuie să îl faci atunci cînd vrei pace este să atîrni o cîrpă albă în vîrful unui băț. Sub deviza ,,Hai să facem pace!”, americanii au oferit ,,cadouri” tuturor țărilor din NATO, dar nu bețe și eșarfe albe, ci corvete, blindate, rachete, avioane (numai o cască de pilot personalizată costă 2 milioane de dolari). Mai mult, rețineți că în slujba păcii mondiale, România a pierdut cîteva sute de militari pe diferite fronturi, asta în timp ce ,,țara este asediată din toate părțile de dușmani puternici și uniți. Sîntem conduși de incompetenți și de alogeni, încît te miri cum de mai existăm ca stat. Asistăm chiar la o «inflație» originală și fără precedent: numărul cozilor de topor a depășit cu mult numărul topoarelor” (Miron Manega).

VALENTIN TURIGIOIU