Te plîng, pămînt al maicii mele,

ce plîns-a pentru tine din vecii,

că te-au călcat atîtea stihii –

de care, zău, mi-e scîrbă să vorbesc.

Te plîng, şi milă mi-e de tine,

poporul meu blajin, cu sfînta cruce-n sîn,

cum nopţi de doliu s-aştern pe trupul tău,

şi-ţi iau din libertate zi de zi –

cei pe care i-ai numit prin votul tău

să facă legi şi bine pentru ţară,

dar, iată, azi, în miez de seară,

ei ţi-au furat lumina ochilor din temelii.

Te plîng, prea maica mea de pîine,

şi-aud cum greu mai gîfîi de durere,

şi şanse n-ai să fii cu lumea bună,

trădătorii s-au pus păduchi pe capul tău.

Aşa doresc, bandiţi ce sînt, să scape de cătuşe,

s-au strîns în haită, şi-n haită te sugrumă…

Te plîng, pămîntul meu, cu miez de lună nouă,

şi mi-e ruşine că n-am alt viitor!…

ION MACHIDON,

preşedintele cenaclului ,,Amurg sentimental”

Marţi, 31 ianuarie 2017, ora 23