Motto: „De accea sunt bucuros de slăbiciuni, de defăimări.de nevoi, de persecuții, de strîmtorări, pentru Hristos, pentru că atunci când sunt slabe, atunci sunt tare”. Apostolul Pavel (Biblia, II Corinteni, XIII, 10)

Afară-i timp de vânt, o piatră de prăpăd

Îmi zbuciumă copacii, îmi plumbuie casa

Și parcă la fereastră toți morții mi-am revăzut

Înveșmântați în raze ce îmblînzesc vîntoasa.

M-am săturat de viață ca de-un spargere ceasornic,

Politica ucide în poezia mea

La toate sărmanii lumii aș vrea să împart

Precum împarte straja cămașa lui Mesia.

Așteaptă de la mine miracole să fac

Toți dezrădăcinații, copiii și bătrînii

Dar eu sunt mai nevolnic ca ultimul sărac

Sălbăticit de muncă, nu mai știu nici cîinii.

Atît de tandră-i fiara care ia speriat pe zbiri

De-ar ști toate ipocriții, m-ar nimici cu o floare

Dar poate tocmai cu nervii ei subțiri

Este icoana lumii şi dăinuie mai tare.

Primeşte-mă, Isuse, mă-ntorc din pribegiri

Învaţă-mă nu jertfa, ci tocmai ascultarea

Ţi-am dăltuit biserici cu hramuri de martiri

În inima mea slabă, prin care urlă marea.

Îmi e ruşine, Doamne, să afle toţi ai mei

Că din turnirul zilei eu îmi dezbrac armura

Că îmi îndoi genunchii şi şerpi de lacrimi goi

Îmi scaldă geana arsă, obrajii, părul, gura.

Acesta-i luptătorul? Ce face omul crunt?

Unde îi e trufia? – întreabă fariseii,

A dat cenuşa-n floare pe capul meu cărunt

Şi unghia ta, Doamne, mai tare e ca zeii.

În Tine cred, în slava şi-n învierea Ta,

M-am săturat de toate, de Tine nu mă satur

De ai vreun gînd cu mine, dă-mi crucea cea mai grea

Credo quia absurdum – şi Tertium non datur.

Neclară este vocea ce-mi picură de sus

Astrală e lumina ce pieptul mi-l îmbată

Te strig cu glas de ape: Isus! Isus! Isus!

Așteptați un clopot să plece la judecată

Într-un triunghi de aur te voi vedea, Părinte

De-o dreaptă Celui care, prin Tine, Sa jertfit –

E toamnă, vîntul stinge și candele-n morminte

Adorm cu capu-n carte. Te simti. Bine-ai venit!

CORNELIU VADIM TUDOR

(Scrisă în noaptea 13 spre 14 octombrie 1992)