Ninsoarea de azi e pornită din munte,

Din muntele cu piscuri multe

Ce mă priveşte semeţ pe frunte,

Ca să mă ningă pînă la tîmple…

Ninsoarea de azi m-a sărutat pe tîmple,

Ca să-mi aducă-aminte că s-au făcut cărunte,

Şi mi-a şoptit adînc pîn’ la timpane,

Că vara n-o să vină şi o să rămînă iarnă…

Ninsoarea de azi mi-a îngheţat privirea

Pe albul ei turbat şi neumblat,

M-a rătăcit pierzîndu-mi firea

Printre troiene crude să mă zbat…

Ninsoarea de azi mă ţine-n insomnie

Ca să mă ducă sol în pribegie,

Golaş printre zăpezi străine,

Străin între ninsori haine…

Ninsoare, azi îmi eşti străină,

Deşi mai ieri îmi erai zînă,

A te cunoaşte eu nu pot,

Cu ochi străini ne spunem tot…

Preot dr. Emil Nedelea Cărămizaru

(Poezie reprodusă din volumul „Privind spre ceruri cu speranţă“)