Nimeni nu e mai presus de lege (1)
  • 26-05-2021
  • 1 Comentariu
  • 682
  • 2

Titlul acestui articol reproduce cu fidelitate conținutul articolului nr. 16 din Constituția României. Am început astfel fiindcă sînt de părere că legea trebuie respectată întotdeauna, altfel am trăi în haos. E adevărat că uneori legile sînt strîmbe, dar asta nu înseamnă că nu trebuie respectate, ci doar îndreptate prin mijloace legale.

Actuala pandemie a adus cu sine legi noi, care au restrîns pe termen limitat drepturile și libertățile tuturor, în virtutea interesului general de a limita pierderile de vieți omenești și de a ieși cu bine din actuala situație. Am respectat aceste legi chiar dacă ele au însemnat aducerea pe buza prăpastiei a unei afaceri la care muncesc de 16 ani și căreia i-am dat dedicat zile, nopți și sărbători legale (pentru că în turism nu există decît interesul turistului, nu al tău), contribuind cu puținele mele puteri la bunăstarea patriei și la ameliorarea imaginii pe care o are în lume. Sînt de acord că trebuie făcute sacrificii pentru a ieși din pandemie, dar nu sînt de acord ca legea să fie respectată doar de unii dintre noi și să fie eludată în numele unei idei nobile, ca sănătatea publică. Cu alte cuvinte, mi se pare inacceptabil ca dreptul de a mă vaccina contra noului coronavirus să se transforme într-o obligație. Firește că nicăieri în lume, nimeni nu a legiferat acest lucru și sînt convins că nici nu o va face, dar a condiționa dreptul la muncă și la învățătură de vaccinare mi se pare o discriminare cu nimic mai prejos decît cea împotriva oamenilor de culoare, a evreilor, a românilor din Transilvania pe durata celor 800 de ani de ocupație sau a altor categorii sociale. Genul ăsta de discriminare am regăsit-o în Constituția Republicii Socialiste România, la capitolul legat de adunările publice, unde se specifica faptul că: „adunările publice sînt permise în Republica Socialistă România dacă nu sînt îndreptate împotriva orînduirii socialiste”.
Cu alte cuvinte, vaccinarea nu este obligatorie prin lege, dar dacă nu vă vaccinați vă dăm afară din serviciu așa cum am mai citit prin media că s-ar fi întîmplat la unele societăți comerciale.

De asemenea, mi-a dat de gîndit afirmația primului-ministru, care, la finalul ședinței de guvern din data de 5 mai 2021, a spus că „putem discuta despre revenirea tuturor elevilor la școală după vaccinarea integrală a personalului din învățămînt”. Păi și ce facem dacă 15% din cadrele didactice dintr-o unitate de învățămînt nu doresc să se vaccineze? Le dăm afară? Firește că nu, fiindcă ar fi ilegal, dar s-ar putea dispune ca acele cadre didactice să nu intre la clasă, ci să facă orele online. Așa cum probabil vă dați seama, părinții copiilor din acele clase vor protesta împotriva acestei discriminări a copiilor lor, iar ministerul va arăta cu degetul către cadrul didactic ce a refuzat vaccinarea, întorcîndu-i pe părinții nemulțumiți împotriva acestuia. În această situație, cadrul didactic are două opțiuni: fie să se vaccineze împotriva voinței sale, fie să demisioneze și să plece din școală. Iată cum, cu foarte multă ipocrizie și perfidie, se poate rezolva această problemă a vaccinării.

Acest tip de discriminare se aplică deja celor care vor să călătorească, prin acel document popular numit „pașaport COVID”, celor care doresc să meargă la spectacolele publice, pe stadioane, ba chiar am citit o declarație a ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, care spunea că susține varianta unor universități românești de a impune studenților nevaccinați obligativitatea purtării, la cursurile fizice și la laboratoare, a unor combinezoane de protecție. Domnia-sa și rectorii acelor universități s-au gîndit că, astfel, îi vor evidenția pe acei studenți nevaccinați și-i vor supune unui soi de oprobiu public al colegilor lor, care-i vor vedea în acele combinezoane, ca să nu mai vorbesc de „mișto-ul” care se va face la adresa lor?

Această presiune psihologică îi va obliga în cele din urmă să se vaccineze împotriva voinței lor și seamănă teribil cu presiunea psihologică la care erau supuși în anii 1949-1960 țăranii români care refuzau să intre cu pămîntul în Cooperativa Agricolă de Producție. Cu alte cuvinte, metodele staliniste și comuniste pe care toată lumea le înfierează cu mînie astăzi sînt îmbrăcate în haina lucitoare și intangibilă a interesului public, și sînt folosite de factorii de decizie actuali. Păi cum așa?

(va urma)

Marius Marin, antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite