Nicolaus Olahus – primul umanist român, scriitor, ctitor de așezămînt tipografic
  • 21-08-2020
  • 0 Comentarii
  • 646
  • 1

„Valahii sînt creştini, numai că urmînd pe greci, se deosebesc de biserica noastră catolică în privinţa purcederii duhului Sfînt şi a altor articole mai puţin importante“. Despre moldoveni: „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii, se deosebesc numai prin îmbrăcăminte. (…) Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cîndva romană, căci ei sunt copii din Roma“NICOLAUS OLAHUS

Nicolaus Olahus s-a năs­cut la 10 ianuarie 1493 la Sibiu și a murit la 14 ianuarie 1568 la Bratislava. Era originar din Mun­tenia și după tată coborîtor din domnii Basarabi Drăculești și rudă apropiată Huniazilor. Tatăl lui Nicolaus Olahus, Sto­ian sau Ștefan, era fiul Marinei, sora vestitului Iancu de Hunedoara. Avea o fire blîndă care nu păstra nimic din tumultul și vigoarea Huniazilor și nici ale Drăculeștilor. El trece în Transilvania, la Sibiu, apoi, la Orăștie, unde în anul 1504 deține postul de jude regesc al orașului. Fiind rudă cu Matei Corvin, acesta voia să-l trimită voievod în Muntenia, dar Ștefan refuză. Ștefan se căsătorește cu Varvara Huszar cu care are doi băieți (Nicolae și Matei) și două fete (Ursula și Ileana). Nicolaus Olahus se află la curtea regelui Ungariei, Vladislav al II-lea (1510) ca aprod. Iubind însă mai mult cartea decît slujba politică, trece în preoție. Nicolaus Olahus ajunge canonic la Strigoniu (1522), avînd ca protector pe mitropolitul Szatmari. Este chemat de Ludovic al II-lea, ca sfetnic al său și al reginei Maria (1524). Nicolaus Olahus a servit-o cu devotament pe regină în zilele grele de la Mohacs (1526) și în cele care au urmat înfrîngerii. Ferdinand, fratele Mariei, ajungînd regele părții de vest a Ungariei dezmembrate voia să-l aibă pe Olahus ca secretar al cancelariei regale. Îl prețuia foarte mult pentru întinsa cultură și cunoașterea limbilor română, germană, franceză, maghiară, latină și greacă.

Dar Nicolaus Olahus rămîne credincios reginei văduve, pe care o însoțește la Augsburg (1530), în timpul războiului dintre catolici și protestanți. Din Germania o însoțește, apoi, în Belgia, unde regina Maria primește din partea lui Carol Quintul (fratele ei) guvernarea Țărilor de Jos. Nicolaus Olahus rămîne aici cinci ani (1533 – 1538). După încheierea păcii de la Oradea (1538) între cei doi regi unguri, Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya, se întoarce în Ungaria. La scurt timp, însă, revine în Belgia, în serviciul reginei Maria (pînă în 1542). Nicolaus Olahus merge la curtea lui Ferdinand ca secretar și consilier. Este numit episcop de Zagreb (1543), dar îndeplinește și la curte funcția de cancelar. I se oferă episcopatul de Agria (1548), apoi mitropolit de Strigoniu și primat al Ungariei (7 mai 1553). În calitatea sa trebuia să apere catolicismul, împotriva reformaților. Ordinul trimis de Ferdinand voievodului Transilvaniei, Andrei Bathori de a stîrpi luteranismul poartă și semnătura lui Nicolaus Olahus. Strigoniu ajungînd sub stăpînire turcească, Nicolaus Olahus se mută la Tîrnavia, unde duce activitatea arhipăstorească în favoarea catolicismului. Organizează școala de la Tîrnavia (1554) și mai tîrziu, un seminar în acest oraș (1556). Ferdinand îi dă rangul de baron al imperiului (1558), apoi locțiitor (revent) al Ungariei (1562). Nicolaus Olahus moare la 14 ianuarie 1568, la Bratislava, iar osemintele îi sînt duse la Tîrnavia și așezate în Biserica Sfîntul Nicolae.

Personalitatea de excepție a lui Nicolaus Olahus reiese, în primul rînd, din opera sa scrisă, dar și din locul pe care îl ocupă în cultura românească și apuseană, încadrat în umanismul renascentist și ca semnificație a moștenirii sale. Deși majoritatea anilor vieții i-a trăit printre străini, el nu a uitat că este român.

În scrierile sale el se intitulează ,,Olahul” (Ro­mânul). Acesta indică nu un cognoman, ci, în concepția lui, o legătură de neam și cultură. Nicolaus Olahus vorbește de două patrii: patria în care a trăit, Ungaria și ,,patria părintească”, pămîntul natal, țara străbunilor săi, Țara Românească.

S-a mîndrit întotdeaua cu originea sa nobilă, românească. Într-o scrisoare din 7 martie 1533 sublinia că se trage din familia domnitoare în Muntenia, din ramura Drăculeștilor, ce au dat atîți voievozi străluciți. În egală măsură subliniază înrudirea cu Huniazii români. Activitatea lui se leagă de ,,spiritul Huniazilor”, a căror tradiție de luptă țintea salvarea Europei civilizate de primejdia otomană, păgînă, anticulturală și pe care Nicolaus Olahus a continuat-o prin scris sau prin activitatea religioasă. Mergînd tot pe linia tradiției Huniazilor, Nicolaus Olahus a fost un mare sprijinitor al învățaților vremii (pe care i-a cunoscut în drumurile sale prin Europa și, în primul rînd, pe umanistul Erasmus din Rotterdam) și de promovare a comorilor culturii.

Scoțînd mereu în evidență originea latină a românilor, Nicolaus Olahus și-a clădit opera pe scrieri în limba străbunilor de la Roma, limba universală a ,,republicii literelor” (I. S. Firu și Corneliu Albu). Nicolaus Olahus a fost un reprezentant autentic al spiritului românesc. Cînd Erasmus îl caracteriza spunînd că „în acest nume – Olahus – sînt cuprinse toate binefacerile prieteniei”, caracteriza de fapt ,,spiritul românesc” în ceea ce are esențial: prietenia și omenia, caracterul activ, pașnic, dornic de cultură și progres, așa cum s-a manifestat întotdeauna la români.

Nicolaus Olahus a arătat însă o deosebită preocupare, nu numai pe linia cunoașterii originii sale, ci, mai ales, a istoriei poporului român și a culturii sale în Europa. În lucrarea sa de căpetenie cu con-­

ținut istorico-etnografic „Hungaria“, Nicolaus Olahus oferă o amplă descriere a Munteniei, Moldovei, Transilvaniei și Banatului. El este, astfel, primul umanist român care (alături de Mihai Valahul și domnitorul Basarab Petru Cercel) face cunoscute peste hotare istoria și cultura neamului românesc.

Nicolaus Olahus a reușit să se ridice la o concepție superioară asupra vieții și să ajungă una din figurile proeminente ale umanismului european, istoric și scriitor de frunte, și, așa cum îl considerau învățații vremii, în frunte cu Erasmus, ,,protector neîntrecut al tuturor învățaților”. Nicolaus Olahus a dus faima virtuților și valorilor românești pînă departe în lume.

MIRCEA PÎRLEA,

biblioteca Județeană Satu Mare

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite