- 21-08-2020
- 0 Comentarii
- 646
- 1
„Valahii sînt creştini, numai că urmînd pe greci, se deosebesc de biserica noastră catolică în privinţa purcederii duhului Sfînt şi a altor articole mai puţin importante“. Despre moldoveni: „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii, se deosebesc numai prin îmbrăcăminte. (…) Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cîndva romană, căci ei sunt copii din Roma“. NICOLAUS OLAHUS
Nicolaus Olahus s-a născut la 10 ianuarie 1493 la Sibiu și a
murit la 14 ianuarie 1568 la Bratislava. Era originar din Muntenia și după
tată coborîtor din domnii Basarabi Drăculești și rudă apropiată Huniazilor.
Tatăl lui Nicolaus Olahus, Stoian sau Ștefan, era fiul Marinei, sora
vestitului Iancu de Hunedoara. Avea o fire blîndă care nu păstra nimic din
tumultul și vigoarea Huniazilor și nici ale Drăculeștilor. El trece în
Transilvania, la Sibiu, apoi, la Orăștie, unde în anul 1504 deține postul de
jude regesc al orașului. Fiind rudă cu Matei Corvin, acesta voia să-l trimită
voievod în Muntenia, dar Ștefan refuză. Ștefan se căsătorește cu Varvara Huszar
cu care are doi băieți (Nicolae și Matei) și două fete (Ursula și Ileana).
Nicolaus Olahus se află la curtea regelui Ungariei, Vladislav al II-lea (1510)
ca aprod. Iubind însă mai mult cartea decît slujba politică, trece în preoție.
Nicolaus Olahus ajunge canonic la Strigoniu (1522), avînd ca protector pe
mitropolitul Szatmari. Este chemat de Ludovic al II-lea, ca sfetnic al său și
al reginei Maria (1524). Nicolaus Olahus a servit-o cu devotament pe regină în
zilele grele de la Mohacs (1526) și în cele care au urmat înfrîngerii.
Ferdinand, fratele Mariei, ajungînd regele părții de vest a Ungariei
dezmembrate voia să-l aibă pe Olahus ca secretar al cancelariei regale. Îl
prețuia foarte mult pentru întinsa cultură și cunoașterea limbilor română,
germană, franceză, maghiară, latină și greacă.
Dar Nicolaus Olahus rămîne credincios reginei văduve, pe care
o însoțește la Augsburg (1530), în timpul războiului dintre catolici și
protestanți. Din Germania o însoțește, apoi, în Belgia, unde regina Maria
primește din partea lui Carol Quintul (fratele ei) guvernarea Țărilor de Jos.
Nicolaus Olahus rămîne aici cinci ani (1533 – 1538). După încheierea păcii de
la Oradea (1538) între cei doi regi unguri, Ferdinand de Habsburg și Ioan
Zapolya, se întoarce în Ungaria. La scurt timp, însă, revine în Belgia, în
serviciul reginei Maria (pînă în 1542). Nicolaus Olahus merge la curtea lui
Ferdinand ca secretar și consilier. Este numit episcop de Zagreb (1543), dar
îndeplinește și la curte funcția de cancelar. I se oferă episcopatul de Agria
(1548), apoi mitropolit de Strigoniu și primat al Ungariei (7 mai 1553). În
calitatea sa trebuia să apere catolicismul, împotriva reformaților. Ordinul
trimis de Ferdinand voievodului Transilvaniei, Andrei Bathori de a stîrpi
luteranismul poartă și semnătura lui Nicolaus Olahus. Strigoniu ajungînd sub
stăpînire turcească, Nicolaus Olahus se mută la Tîrnavia, unde duce activitatea
arhipăstorească în favoarea catolicismului. Organizează școala de la Tîrnavia
(1554) și mai tîrziu, un seminar în acest oraș (1556). Ferdinand îi dă rangul
de baron al imperiului (1558), apoi locțiitor (revent) al Ungariei (1562).
Nicolaus Olahus moare la 14 ianuarie 1568, la Bratislava, iar osemintele îi
sînt duse la Tîrnavia și așezate în Biserica Sfîntul Nicolae.
Personalitatea de excepție a lui Nicolaus Olahus reiese, în
primul rînd, din opera sa scrisă, dar și din locul pe care îl ocupă în cultura
românească și apuseană, încadrat în umanismul renascentist și ca semnificație a
moștenirii sale. Deși majoritatea anilor vieții i-a trăit printre străini, el
nu a uitat că este român.
În scrierile sale el se intitulează ,,Olahul” (Românul).
Acesta indică nu un cognoman, ci, în concepția lui, o legătură de neam și
cultură. Nicolaus Olahus vorbește de două patrii: patria în care a trăit,
Ungaria și ,,patria părintească”, pămîntul natal, țara străbunilor săi, Țara
Românească.
S-a mîndrit întotdeaua cu originea sa nobilă, românească.
Într-o scrisoare din 7 martie 1533 sublinia că se trage din familia domnitoare
în Muntenia, din ramura Drăculeștilor, ce au dat atîți voievozi străluciți. În
egală măsură subliniază înrudirea cu Huniazii români. Activitatea lui se leagă
de ,,spiritul Huniazilor”, a căror tradiție de luptă țintea salvarea Europei
civilizate de primejdia otomană, păgînă, anticulturală și pe care Nicolaus
Olahus a continuat-o prin scris sau prin activitatea religioasă. Mergînd tot pe
linia tradiției Huniazilor, Nicolaus Olahus a fost un mare sprijinitor al
învățaților vremii (pe care i-a cunoscut în drumurile sale prin Europa și, în
primul rînd, pe umanistul Erasmus din Rotterdam) și de promovare a comorilor
culturii.
Scoțînd mereu în evidență originea latină a românilor,
Nicolaus Olahus și-a clădit opera pe scrieri în limba străbunilor de la Roma,
limba universală a ,,republicii literelor” (I. S. Firu și Corneliu Albu).
Nicolaus Olahus a fost un reprezentant autentic al spiritului românesc. Cînd
Erasmus îl caracteriza spunînd că „în acest nume – Olahus – sînt cuprinse toate
binefacerile prieteniei”, caracteriza de fapt ,,spiritul românesc” în ceea ce
are esențial: prietenia și omenia, caracterul activ, pașnic, dornic de cultură
și progres, așa cum s-a manifestat întotdeauna la români.
Nicolaus Olahus a arătat însă o deosebită preocupare, nu
numai pe linia cunoașterii originii sale, ci, mai ales, a istoriei poporului
român și a culturii sale în Europa. În lucrarea sa de căpetenie cu con-
ținut istorico-etnografic „Hungaria“, Nicolaus Olahus oferă o
amplă descriere a Munteniei, Moldovei, Transilvaniei și Banatului. El este,
astfel, primul umanist român care (alături de Mihai Valahul și domnitorul
Basarab Petru Cercel) face cunoscute peste hotare istoria și cultura neamului
românesc.
Nicolaus Olahus a reușit să se ridice la o concepție
superioară asupra vieții și să ajungă una din figurile proeminente ale
umanismului european, istoric și scriitor de frunte, și, așa cum îl considerau
învățații vremii, în frunte cu Erasmus, ,,protector neîntrecut al tuturor
învățaților”. Nicolaus Olahus a dus faima virtuților și valorilor românești
pînă departe în lume.
MIRCEA PÎRLEA,
biblioteca Județeană Satu Mare
4.5 C