Nicolae Iorga despre unele personalități ale culturii universale
  • 25-03-2024
  • 0 Comentarii
  • 185
  • 1

Creatorii cei mai mari ai monumentelor de cultură ocupă un loc deosebit în viziunea lui Nicolae Iorga. Ei sînt, în general, cei care, întrupîndu-și timpul, s-au așezat în afara timpului, cucerind o eternitate definitivă.
În paginile operei lui N. Iorga, el însuși o personalitate remarcabilă a culturii universale, se întîlnesc rînduri de o mare frumusețe închinate acelor genii care au ridicat cultura europeană pe înălțimi uluitoare. Pentru fiecare are o notație specifică, care nu se repetă niciodată și care totdeauna evocă o lume proprie, unică în felul ei.
Dante este etern pentru că ,,El este astfel dintre aceia, foarte rari, care sînt pentru toate timpurile și pentru toate popoarele, nu pentru că au căutat aceasta, ci tocmai pentru că au fost mai mult ai vremii și neamului lor, dar cu atîta putere încît au ajuns pînă la izvoarele veșnice din care se adapă acolo, la locul lor, națiunile și secolele”.
Petrarca: ,,A fost omul închinării de zi și de noapte pentru esența de cugetare umană care e cartea. A fost acela care din carte în carte s-a pus în legătură cu ceea ce umanitatea, peste răutățile și trivialitățile ei, a transmis mai înalt și mai nobil. A fost, prin neștersele rînduri scrise, unul din tovarășii eroilor din toate timpurile, care se înfrățesc, prin cuvîntul scris, în sinodul nemuritorilor”.
Shakespeare este etern deoarece ,,reprezintă nu numai cea mai înaltă formă a literaturii pe o cunoaștem pînă acum, una în care se amestecă tot ce e mai sus, și tot ce e mai jos, tot ce e mai fundamental în adîncuri și tot ce e mai sublim în înălțare. În acest vast concert de glasuri felurite nu este o singură notă care să nu fie reprezentată”.
Dimitrie Cantemir a fost ,,Un entuziast: la el, cea mai nobilă curiozitate s-a unit cu o caldă iubire pentru scopul cercetărilor întreprinse. Așa a fost setea de știință, revărsată asupra atîtor tărîmuri, a celui care a murit la 50 de ani, cu aceiași ochi lacomi de a pătrunde tot ce se găsea în raza lor de privire și gata de a pune în cărți noi tot alte gînduri. Nu i-a plăcut numai ce vădesc și descoperă cărțile, în multe limbi, pe care le-a răscolit cu degetele nerăbdătoare ale frumoasei mîini de stăpînire. Ci asupra ființei omenești înseși s-a întins această patimă nebiruită de care s-a zbuciumat din anii celor dintîi încercări pînă în clipa cînd moartea singură l-a împiedicat de a merge mai departe”.
Mihai Eminescu: ,,Este privit astăzi, și pe cea mai desăvîrșită dreptate, ca întruparea cea mai deplină a sufletului românesc. Și totuși, nu sîntem în stare a prețui după cuviință fiecare parte din opera lui”.
* * *
Nicolae Iorga (5 iunie 1871 - 27 noiembrie 1940), ilustru erudit și savant de renume mondial, a avut o activitate ştiinţifică prodigioasă, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole şi studii, 4.963 recenzii. A dat direcţie culturii naţionale, s-a implicat activ în viaţa social-politică a ţării sale, s-a ambiţionat nu doar să scrie istorie, ci să şi facă istorie, într-o epocă de renaştere naţională. Vasta operă istorică cuprinde numeroase domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătorilor în străinătate etc. George Călinescu spunea că Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale Secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Iată zece citate rămase celebre din opera lui Nicolae Iorga:
* Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii.
* Sînt succese care te înjosesc şi înfrîngeri care te înalţă.
* Viciile sînt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuţită.
* Cel care stă jos să nu rîdă de cel care cade de pe vîrfuri.
* Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte.
* Dacă ataci replica unui prost, rişti să te trezeşti cu tot prostul în discuţie.
* Surdul vorbeşte mai tare decît cel care aude şi prostul mai mult decît cel ce înţelege.
* Sufletul e ca fierul. Nu poţi lucra cu el pînă nu l-ai încălzit.
* Greşelile nu se iartă, ci se repară.
* Omul făţarnic are două feţe şi nici un obraz.
LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite