Necăjiții de la periferia societății
  • 17-07-2023
  • 0 Comentarii
  • 210
  • 1

Trăim într-un sentimentalism desuet... Și toată lumea spune că de vină pentru asta este societatea în care trăim, regresele făcute în ultimii 32 de ani. Dar toate acestea nu le vom analiza noi aici, ca să aflăm cauzele, deși, în mare parte, ele se știu. Nu e rolul nostru acesta, are cine să o facă: sociologii, istoricii, instituțiile statului însărcinate cu elaborarea unor astfel de studii și analize. Se știe bine că societatea în care trăim astăzi nu este benefică pentru omul de rînd, dar mulți se fac că nu văd această problemă... Și cel mai acut simt această realitate dură îndeosebi aceia care trăiesc în condiții vitrege de viață, uitați de Dumnezeu și de oamenii care, prin lege, trebuie să se preocupe de soarta lor... Cine să o facă, însă? Oamenii noștri politici? Nici vorbă... De îndată ce se văd în funcțiile rîvnite, pentru ei, omul, în general, nu mai contează, ci doar dorința lor de a-și spori cît mai mult și cît mai repede averile... La sate, ca și în mahalele din oraș, viața e dură, dar nimeni nu le va auzi glasul celor săraci și strigătul durerii lor din casele dărăpănate de la țară, ori din ghetourile citadine în care au fost aruncați de vremuri și vremi... Pentru că statul niciodată nu a lucrat în favoarea lor și nu le-a acordat vreo atenție, decît în preajma alegerilor. Atunci, acești oameni au dat piept cu hoardele de propagandiști ai partidelor care le înșiră promisiuni deșarte și minciuni sfruntate, pentru a le obține votul. Și oamenii le-au dat votul, că majoritatea acestora sînt de bună credință, dar au rămas mereu cu buza umflată, continuîndu-și traiul la fel de anevoios, uitați de cei în care își puseseră speranțele... Și oamenii aceștia, care trăiesc la periferia societății, sînt semeni de-ai noștri, cu sentimente, empatii și principii de viață, pe care niciodată nu și le pot exprima, nu au nici cui să se adreseze, dată fiind izolarea în care trăiesc. Astfel, ei sînt lipsiți de puterea de a întreprinde ceva pentru confortul lor personal. De pildă, să nu mai care apă de la cișmelele stradale cu bidoanele așezate în cărucioarele luate de la supermarket, sau să nu mai fie nevoiți să-și facă nevoile în fundul grădinii... Ce-ar putea ei să facă, în contextul dat, să-și plîngă oful? Cui, cînd am văzut, nu demult, cu cîtă indiferență au fost tratați profesorii – oameni care se ocupă de educarea copiilor noștri în școli... Am văzut cu toții cum au fost umiliți de clica politicienilor, în timpul așa-ziselor negocieri... Cu cîtă nonșalanță au fost ignorați de la dialog! Și erau acolo profesori de toate gradele, din întreg arealul învățămîntului românesc. Dacă în asemenea situație profesorii au fost tratați așa cum am văzut, adică desconsiderați ca niște paria, la ce să se aștepte necăjiții de la periferia societății, dacă vin să manifesteze pentru drepturile lor? Nu vor avea nici o șansă, de îndată, jandarmii le-ar aplica ,,legea bastoanelor”... Ca martor la toate acestea, zău că-mi vine a striga: jelui-m-aș și n-am cui!, că orice vom zice și vom scrie, România va fi în continuare condusă de o clasă politică coruptă și nepregătită să apere interesele oamenilor de rînd. Cît privește greva profesorilor, rezultatele se cunosc: nu s-au ales cu nimic, doar că strigătul lor din stradă se va înscrie ca o pagină tristă de istorie pentru neamul acesta încercat de destin, din cauza guvernanților, care s-au împotrivit doleanțelor de bun-simț ale dascălilor: niște modeste solicitări de măriri salariale...
Doamne, luminează mintea acestui popor, pe viitor să-și aleagă oamenii potriviți la locurile potrivite, în felul acesta să nu mai vorbim de sărmani, de lume nemulțumită, de analfabeți și drogați etc. Pentru că românii sînt oameni cumsecade și nu merită această soartă dură.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite