Nealiniații
  • 04-04-2022
  • 1 Comentariu
  • 453
  • 4

Dacă am putea privi de sus situația geo-politică a planetei, am observa că există o uniune între Europa de Vest și Statele Unite ale Americii, care dictează standardele economice și sociale după care trebuie să se alinieze toți ceilalți jucători. Civilizația occidentală, cea mai tînără dintre civilizațiile de pe Terra, dorește să devină dominantă în raport cu toate celelalte. Să ajungă în faza ei imperială, după 1700 de ani de la naștere.
Așa cum scriam în articolul „Cum încep și se sfîrșesc civilizațiile”, publicat, în două părți, în Revista ,,România Mare” prin octombrie anul trecut, această fază imperială făurită în anul 1989 începe atunci cînd unul dintre combatanți iese învingător în competiție, ceea ce s-a întîmplat după căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, iar pacea este asigurată o perioadă lungă de timp, aproximativ patru secole, avînd de-a face cu o perioadă de stabilitate, de prosperitate, de uniformizare a artei și gîndirii.
Din cîte vedem că se întîmplă, nu cred că această „pax americana” va dura atît de mult ca timp, ci mult mai puțin, și e posibil să avem soarta civilizației byzantine, iar perioada finală a civilizației noastre occidentale să fie foarte scurtă. „Barbari” sub loviturile cărora putem cădea se găsesc. Așa cum probabil mulți dintre dvs. cunosc, termenul „barbar” a fost dat de către romani tuturor popoarelor ce nu făceau parte din cultura lor, nu neapărat celor cu un comportament violent și războinic. Cu acest sens, de „popor aflat în afara civilizației occidentale”, am să-l folosesc și eu.
Unii dintre acești barbari moderni s-au unit într-o alianță economică intitulată BRICS, un acronim al țărilor care o compun: Brazilia, Rusia, India, China și Africa De Sud. Acestea sînt țări cu venituri medii, semnificative din punct de vedere strategic, aflate în pragul aderării în rîndul națiunilor complet dezvoltate. Cvartetul a validat eticheta BRIC în 2006, cu prima dintre întîlnirile în curs de identificare a intereselor politice, economice și strategice comune. În 2010, primelor patru state li s-a alăturat și Africa de Sud.
Cu toate că economiile acestor țări s-au revitalizat în mod diferit după pandemie, cea mai vioaie fiind cea chineză, și cu toate problemele pe care le au – cum sînt, spre exemplu, cele teritoriale, între India si China – tipul acesta de alianță este unită de multe alte interese, principalul fiind cel al luptei contra hegemonului actual reprezentat de Statele Unite ale Americii, pe care vor să-l doboare spre a-i lua locul. Tot așa cum, odinioară, barbarii au atacat și cucerit Imperiul Roman de Apus pe ale cărui resturi au ridicat civilizația occidentală actuală.
Să vedem care ar fi motivele pentru care această alianță a „noilor barbari” rezistă, citînd din Foreign Policy. Primul este că instituțiile pot acționa ca forumuri în vederea furnizării de informații în atenția membrilor. Partajarea informațiilor construiește încrederea între membri și reduce incertitudinea cu privire la intențiile lor.
În al doilea rînd, țările sînt de obicei de acord să participe doar în instituții care se integrează cu interesele lor cheie. În mod semnificativ, aceasta înseamnă că orice țară dată se va alătura doar unei instituții care deja se aliniază intereselor sale.
Al treilea motiv este că instituțiile pot îmbunătăți reputația membrilor oferindu-le vizibilitate și o structură prin care pot desfășura activități complexe, cum ar fi construirea consensului asupra acordurilor, concretizarea normelor și ideilor comune, atenuarea conflictelor, gestionarea dezacordurilor și chiar oferind asistență tehnică. Unele instituții au mai mult succes decît altele. În special atunci cînd schimbul de informații este consecvent, cînd o instituție poate discerne interesele cheie ale membrilor săi și se aliniază cu acestea, iar cînd oferă o structură funcțională care este îmbunătățită în mod colectiv, prin participarea membrilor, instituția funcționează bine.
Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) este un exemplu excelent al unei astfel de instituții. Membrii ASEAN identifică provocările comune printr-un proces consultativ bazat pe consens. Instituția se aliniază cu multe dintre interesele de bază ale membrilor săi, acționînd pe un principiu strict de neintervenție în treburile interne ale membrilor săi.
Un alt element care ține împreună aceste țări este o bancă comună pentru a mobiliza resurse pentru infrastructură și proiecte de dezvoltare durabilă în BRICS și alte economii emergente și țări în curs de dezvoltare. Banca aceasta se numește NDB (New Development Bank) – o replică a Băncii Mondiale a alianței occidentale.
Privind la războiul din Ucraina, o să vedem că membrii acestei organizații au avut luări de poziție unitare în ceea ce privește acțiunile Rusiei, fapt evidențiat de votul pe care l-au dat în plenul ONU cu prilejul votării unei rezoluții prin care era denunțată invazia rusă în Ucraina. Brazilia a votat în favoarea rezoluției, iar reprezentantul său permanent la ONU și-a exprimat îngrijorarea pentru înrăutățirea situației umanitare – dar s-a opus secțiunilor care invocau în mod explicit „agresiunea Rusiei”. Brazilia a criticat, de asemenea, sancțiunile orchestrate de Occident împotriva Rusiei. Președintele Jair Bolsonaro – care s-a întîlnit cu Putin la Moscova cu cîteva zile înainte de invazie – a subliniat „solidaritatea” Braziliei cu Rusia și de atunci a promis că va rămîne neutru în ceea ce privește războiul. Surprinzînd mulți observatori, Africa de Sud s-a abținut de la vot, criticînd rezoluția pentru limbajul puternic formulat împotriva Rusiei. India și China s-au abținut și ele. Menținînd accent pe siguranța cetățenilor indieni care încearcă să părăsească Ucraina, India și-a exprimat speranța pentru o soluționare a conflictului și a cerut respectarea dreptului internațional, dar s-a abținut de la vot, iar China, superputerea care mulți sperau că va acționa ca un intermediar între Rusia și Occident, a dat vina pe NATO pentru războiul din Ucraina și a precizat că prietenia sa cu Rusia „nu are limite”, așa cum titrează The Washington Post.
Vorbind despre China, cred că ea este puterea mondială cea mai aproape de a se impune în faza imperială a civilizației occidentale de care nu este chiar străină datorită unui intens fenomen de aculturație (preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare – n.m.) a culturii occidentale europene, începînd cu anul 1911, așa că nu ar fi o problemă, exceptînd faptul că așa ceva nu s-a întîmplat niciodată în istoria omenirii.
Cert e că acești nealiniați, cum i-am numit eu, sînt o forță unită și importantă atîta timp cît ele constituie peste 3 miliarde de locuitori ai Pămîntului și reprezintă aproximativ 25% din producția economică globală (19,8 trilioane USD, 2018). Sînt o forță tăcută care poate afecta poziția diminantă actuală și planurile alianței SUA – UE, care este doar o picătură în oceanul națiunilor terestre. Problema este că națiunile ce nu fac parte din NATO, grupul G20, Uniunea Europeană, Banca Mondială, și toate celelalte organizații create  de acest binom, pot foarte bine să adere la BRICS lăsîndu-i pe americani și aliații lor singuri în bula proprie.
Dacă pînă acum acest lucru nu s-a întîmplat, e posibil ca acest război din Ucraina să fie nu doar sfîrșitul globalizării (o afacere aducătoare de profit și influență pentru țările din alianța occidentală), ci și începutul sfîrșitului pentru civilizația europeană așa cum o știam pînă acum. Asta dacă nu vom aduce în fruntea ei conducători înțelepți și echilibrați în locul aventurierilor plictisiți de propria lor viață pe care-i avem acum.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite