Fiecare om, în viața lui, are un idol al său… În ceea ce mă privește, cînd vine vorba despre patriotism, cu toate valorile pe care acest cuvînt le presupune, l-am ales, de cînd mă ştiu, pe nimeni altul decît pe cărturarul trimis de Dumnezeu naţiunii române: Corneliu Vadim Tudor. Şi mă explic şi de ce… Pentru că din discursurile sale am învăţat că ţara este a românilor, şi ei sînt aceia care, în primul rînd, trebuie să se bucure de tot ce are ea, în armonie cu toți ceilalți trăitori de pe cuprinsul ei, cîtă vreme aceștia dau dovadă de loialitate deplină, și nu așa cum vedem că se mai întîmplă acum, că fiecare vrea de la ţara aceasta ceea ce nu este al lui. Şi-apoi, i-am admirat poezia, scrisă într-o limbă curată, precum roua de pe firele de iarbă… Un alt motiv care m-a determinat să-l aleg pe Tribun ca model de patriotism este acela că, după decembrie 1989, nimeni nu a avut curajul lui de a-i dea în vileag pe toţi jefuitorii de ţară, arătînd că neamul acesta nu are nici o vină pentru mascarada pusă la cale de manipulatorii de atunci, beneficiarii, de azi, ai unor averi imense… Vadim, aidoma multora din marii voievozi ai neamului nostru, a avut convingeri de nestrămutat și a fost neiertător față de lichele și trădătorii de țară, iar de aici i s-au tras toate nedreptăţile de care a avut parte… De cînd s-a urcat la Ceruri, românii patrioţi îi simt lipsa, regretînd că vocea lui puternică, clamînd gloria României, nu se mai aude în cetate, mai cu seamă acum, cînd vremurile în care trăim sînt tot mai tulburi. Prin funcțiile publice pe care le-a avut a luptat cu înverșunare pentru a-i demasca pe cei ce au devalizat țara și nu a precupețit nici un efort pentru a apăra demnitatea neamului românesc. Cum vedem, însă, de la plecarea lui către stele, ţara parcă a devenit a nimănui, spre amarul românilor de bună credinţă. Oamenii politici de astăzi îşi fac de cap, aflîndu-se într-o luptă crîncenă cu propria lor ţară, cu propriul lor popor… Corneliu Vadim Tudor, cu verbul său necruțător, critica aspru nelegiurile săvîrșite de politicienii veroși, aducînd la cunoştinţa poporului adevărata față a celor ce îi conduc destinele, dar mai ales a celor pe care i-a votat…. La alegerile care urmează, Tribunul ne va lipsi, şi nu va mai avea cine să le dezvăluie românilor adevărul, arătîndu-le preocupările înguste, îndreptate doar în interes propriu, ale unei clase politice nepăsătoare la nevoile lor… Trebuie să fim realişti și să recunoaștem că, după cum se prezintă situaţia din ultimul timp în ţara noastră, unde între politicieni se duce o luptă pe viață și pe moarte, ba chiar un adevărat război, cum au declarat unii, pentru supremație în instituțiile statului, lucrurile nu vor sta altfel ca pînă acum… Mă tem că alegătorii vor pune ştampila de vot tot pe aceia care ne-au atacat fiinţa naţională, farîmiţînd-o și divizînd-o în favoarea intereselor lor personale, uitînd de sacrificiul înaintașilor noștri luminați, care au luptat pentru unirea tuturor românilor și apărarea identității naționale… Iată de ce românii îi duc dorul lui Vadim, iar numele lui a ajuns să fie evocat astăzi, cînd el ar fi împlinit 70 de ani, ca un exemplu de mare român, de mare patriot. Din păcate, el nu va mai putea fi printre noi, fiindcă, în urmă cu 4 ani, Dumnezeu1-a chemat la El în ceruri. Pentru noi şi neamul românesc, Tribunul va rămîne o emblemă sfîntă pe Tricolorului Ţării, întru nemurirea acestor pămînturi strămoşeşti.

ION MACHIDON,

președintele Cenaclului „Amurg sentimental“