Naționaliști de conjunctură
  • 09-12-2019
  • 1 Comentariu
  • 533
  • 10

După plecarea dintre noi a celor care gîndeau și simțeau cu adevărat românește – și ne referim aici la Adrian Păunescu și la Corneliu Vadim Tudor – mulți au încercat și încă încearcă să ocupe acest mare gol lăsat de cei doi în sufletul României. Au existat indivizi care, parțial, au reușit să inducă în eroare electoratul naționalist al țării, care a ajuns să acorde credit unor falși patrioți, doar de dragul votului și mai puțin ca o dovadă de încredere. Acum, la 4 ani de la dispariția Tribunului, pe zona naționalistă se perindă fel și fel de indivizi, așa cum este și normal să se întîmple acum, la mai puțin de un an, cît a mai rămas pînă la alegerile parlamentare de anul viitor. Că vor fi ele ,,la termen” sau anticipate, rămîne de văzut. Cert este că au început să se încropească mișcări politice, se fac calcule și se discută strategii de campanie. Noi, redacția Revistei ,,România Mare”, primim adesea invitații legate de asocierea cu vreo mișcare așa-zis naționalistă, în speranța că, avînd de partea lor singura publicație naționalistă autentică din România, aceștia vor avea un vot în plus dat de românii patrioți. De fiecare dată, însă, refuzăm, și asta nu pentru că nu dorim ca în Parlamentul României să fie vreun partid naționalist, ci pentru că nu avem încredere în mișcările născute și crescute la umbra colonialismului, nevalidînd nici un fel de mișcare politică ce se folosește de numele Tribunului, nici măcar partidul în fruntea căruia Corneliu Vadim Tudor a fost mai bine de 25 de ani, respectiv PRM.

Într-o declarație de acum ceva timp, Lidia Vadim Tudor îi încuraja pe naționaliști să intre în Parlament cu numele lor, și nu folosindu-se de numele lui Corneliu Vadim Tudor, rămînînd la ideea că orice partid sau mișcare naționalistă autentică trebuie să își găsească locul în zona patriotică a electoratului prin propriul mesaj și, în mod special, prin propriile fapte.

Nu dorim să ne asociem cu nici un fel de mișcare politică, așa cum nu dorim nici ca numele Tribunului să fie asociat cu vreuna. Timpul scurs de la dispariția acestuia a demonstrat că este dificil să ridici un partid sau măcar un curent autentic la nivelul devotamen­tului pe care Tribunul l-a  avut față de poporul român, așa că cei care încearcă să îi calce pe urme, fără nici un fel de izbîndă, nu vor reuși acum să își facă loc în marea politică prin citate și prin imaginea celui pe care, ori de cîte ori au avut ocazia, l-au negat.

Naționalismul nu mai există în politica românească, ci doar în sufletele miilor de oameni care încă își doresc o țară, un stat, o națiune. Naționalismul este prezent adînc în inimile multor români și, din acest motiv, noi, Revista ,,România Mare”, nu dorim să îi dezamăgim prin sprijinirea unor mișcări politice care, în timp, le pot aduce mari decepții. Nu vom valida minciuna, dar îi vom sprijini întotdeauna pe cei care demonstrează, prin faptelor lor, că reprezintă un potențial pol autentic naționalist în viața politică din România, poziție pe care au cîștigat-o prin forțele proprii, nu făcînd uz de nume mari ale istoriei, așa cum observăm că s-a tot întîmplat, fie că vorbim de Mihai Viteazul, Vlad Țepeș sau Nicolae Iorga.

Avînd proaspăt în minte evenimentul dedicat Tribunului, din 29 noiembrie a.c., ne gîndim ca, sub egida Revistei ,,România Mare”, sau a fundației ,,Corneliu Vadim Tudor”, să organizăm lunar, sau bilunar, întîlniri cu cititorii revistei, dar și cu simpatizanții noștri, pentru a discuta și a dezbate diverse subiecte, politice, sociale, de actualitate sau de viitor. Vom încerca să identificăm împreună ce modalități de lucru se pot aplica pentru ca, îi viitor, naționalimul, patriotismul, dragostea de țară să primeze în societatea românească. Și, de ce nu, și un mod de a face o politică cinstită în acest sens. Credem că cei care iubesc această țară, fie că sînt naționaliști, suveraniști, europeni – pentru că, în fond, sîntem în Uniunea Europeană – și vor să fim o națiune, și nu doar niște oameni care locuiesc între aceleași granițe, trebuie să se adune precum degetele unei mîini și să găsească, la unison, un mod de a coopera și de a face ca țara aceasta să fie una prosperă, cu un popor unit și bogat, pentru că, în fond, toți dorim să luptăm și să eradicăm, pe cît  posibil, sărăcia, fie că este ea materială, fie spirituală. Ne propunem ca astfel de întîlniri să se desfășoare regulat, iar numărul participanților să fie din ce în ce mai mare și mai dedicat poporului român.


REDACȚIA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite