* Moment istoric: la S.R.I. a vorbit informatorul Călinescu * Afa­ceri murdare la publicațiile trădătoare de neam „Azi” şi „Flacăra“ * Napoleon nu fura butelii...

PARTEA A II-A

* Avalanşă de candidaturi la Preşedinția României! Vindecătorul Mudava, Paul Goma, Emil Constantinescu, Niculae Cerveni (deşi nu recunoaşte), Ion Rațiu ş.a. Dintre toţi „catin­dații”, cel mai nostim e Moş Bulină Papillon. N-ar avea moşneguțul asta astîmpăr nici pe năsălie; credem că şi atunci cînd va fi să-l ia domnul dracu’, el tot o să se joace (ca mîțele nebune ale lui Ion Creangă cu smotoceii de la uşă) cu un sfîrc al Doinei Bâscă, tot o să se tragă singur de zgîrciul papillonului și, în general, atîta va zîmbi, pînă o să-i alunece vata din nas, ca la orice zîmbat. Lunea trecută, John Rațiu a acordat un interviu telefonic lui Paul Grigoriu, transmis în direct la emisiunea „Noapte albastră”. Am reţinut că populaţia e nespus de bucuroasă că el, Rațiu, şi-a anunţat intenţia de a candida din nou la funcţia supremă în stat, ba chiar unii cetăţeni i-au făcut cu mîna şi i-au adresat tot felul de strigări care mai de care mai încurajatoare. Pornind de la acel interviu real, pungaşul ăla de Alcibiade (adică eu însumi, je, în franceză, v-aţi prins că mă dedublez) a realizat și el un dialog cu deputatul anglo-român. ALCIBIADE: Domnule Ion Raţiu, de ce mai candidaţi o dată la Preşedinţia României? Nu vă ajunge buşeala din 1990? RAŢIU: Păi ce, aia a fost candidatură? Atunci m-a încurcat teribil Radu Câmpeanu, fiindcă nu şi-a văzut lungul nasului: înţelegerea noastră era ca el să-mi dea mie toate voturile, eu să i le dau lui, Iliescu să ni le dea nouă, apoi le puneam pe toate în căciuloiu’ Iolandei Stăniloiu, venea amicul meu Jimmy Carter, le amesteca bine cu un polonic și apoi anunţa la microfon: Raţiu Preşedinte! ALCIBIADE: Ingenios, nimic de zis. Dar de ce a încălcat Câmpeanu tîrgul? RAŢIU: Nu l-a lăsat Didina. ALCIBIADE: Care Didina? RAȚIU (cîntă cu multă simţire, i se umezesc lentilele de contact): Terente şi Didina/ Se plimbă cu maşina/ La orice cotitură/ Îi trage-un pumn în gură! ALCIBIADE: Am priceput, deci nevasta lui a fost foarte posesivă, un fel de Doamna Chiajna, sau Vidra. RAŢIU: Mă bucur că mă scutiţi pe mine de alte comentarii, io sînt un tip fair-play, nu mă iau de femei. ALCIBIADE: Aţi declarat la Radio că pretutindeni unde vă duceţi, vă salută lumea cu multă însufleţire. De pildă, unde ați fost ultima oară? RAŢIU: Am fost la WC, dar de ce mă-ntrebaţi? Se simte ceva? ALCIBIADE: Aaa, nici pomeneală! Am vrut numai să aflu direct de la sursă, din proteza dvs., ce v-a strigat lumea... RAȚIU: Păi, m-a prins un pipilică pe la Piaţa Romană, așa că am coborît în fugă la WC-ul din zonă. Mai mulţi alegători m-au văzut şi s-au luat după mine. Fugeam io, fugeau şi ei! Ca să ajung mai repede la destinaţie, m-am dat pe balustradă, dar m-am pomenit că au încălecat-o și ei, ca să zic așa, nenorocita de țeavă n-a rezistat presiunii (o veche structură comunistă!) şi am căzut toți grămadă. Atunci mi-au făcut ei primele semne... ALCIBIADE: Ce emoționant! Ce fel de semne? Electorale, sper... RAȚIU: Aiurea, elec­torale! Mi-au rupt 3 coaste, 2 urechi, 4 mîini, că mergeam de-a buşilea, ba chiar mi-au umflat un ochi și mi-au stricat o freză. ALCIBIADE: O freză? Dar cîte freze aveţi? RAȚIU: Ca orice politician de factură occidentală, am mai multe coafiuri, în funcţie de evenimente: una pentru partid, alta pentru înotul în Tamisa, cînd îmi pun o plasă de sîrmă în cap, cu care mai prind şi guvizi, alta pentru televizor şi, în sfîrșit, una pentru întîlnirile mele de lucru cu Doina Băscă. ALCBIADE: Ați reuşit să faceţi pipilică? RAȚIU: Mda, văd că v-a plăcut cuvîntul. Noi, la Cambridge, îi zicem „Little Pippy”. Normal că l-am făcut, între timp ajunsese ditamai pipiloanca, am pus deoparte și pentru analize, fiindcă sînt un om hotărît şi nu-mi place să plec la drum cu un scop şi să nu-l realizez. Dar n-am mai apucat să intru în cabină, din două motive: 1) Era ocupată de niște homosexuali care cîntau de mama focului „Nu vrem SIDA, nici Partide/ Noi îl vrem pe Nicky Dide!”; 2) Făcusem, între timp, pe mine. ALCIBIADE: Bine, dar în ce-a constat, concret, marea simpatie demonstrată de populaţie? RAȚIU: A fost un delir, dacă ar şti sărmanul Iliescu ce-l aşteaptă, nici n-ar mai candida, s-ar duce la Casa de Pensii. Bunăoară, să iau numai un exemplu: cînd am ieşit din subteran, aşa tăvălit cum eram, o babă care vindea „Cotidianul” a fost lovită de o emoţie atît de puternică, încît a început să scandeze „Ion Rațiu preşedinte/ Fiindcă Ţapul n-are minte”. Pe urmă, nişte doamne care împingeau de zor nişte butoaie cu varză acră către Piața Amzei, m-au recunoscut şi ele, mi-au făcut cu mîna, cu piciorul, cu mătura, mă rog, cu ce-au găsit ele la îndemînă, şi au strigat: „Al dracu’ zîmbat, parcă a ieşit de la rampa de cartofi din Obor, vrea să-i ia locul lui Nelu Cotrocelu’, cînd şi-o vedea părul chelul și Firanda puradelul!”; „Du-te acasă, Moşule, că te caută una cu o drujba pe umăr, n-ai catindat o dată? Ce mai vrei iară, să apari la tembelizor și să-ți clănţăne placa aia ca plăcile de gramofon de la Tezaur Folcloric? Mai bine pune mîna şi-mpinge aici, la butoiul aista cu varză, că n-ai nici o meserie!”. În final, toată lumea striga „Huooo!” şi fluiera pe degete, dar eu ştiu din Anglia că acestea sînt semne de simpatie extremă. ALCIBIADE: Aşa, coane Iancule, hai că n-ai probleme, o să strîngi milioane de voturi: june eşti, geacă ai, gîtlegău cu buline ce să mai vorbesc, de nimeni nu depanzi, ai avut şi menangită la cap, oleacă di bătaie ştii, eşti taman bun să stai la Palatul Cotroceni. Într-un borcan cu spirt, fireşte, ca să te scoatem şi la alegerile din 2000, 2004 ș.a.m.d. F Continuă şantajul ordinar pe care un obscur tehnician de la TVR, Iuga Dumitru, îl face, periodic, de vreo 4 ani încoace. Nu ştim cine i-o fi băgat acestui analfabet în cap că el e vreun Mahatma Gandhi, dar ştim că întreaga Televiziune e paralizată de frica trupelor sale de şoc. Trupe care fac răspunzătoare de „moartea” acestui fanatic bolnav atît Parlamentul, cît şi întreaga Românie. Mă băiatule, ce vrei tu, de fapt? Ai sămînță de sinucigaş? Te tratăm la Spitalul de boli nervoase. Vrei, totuşi, cu orice preţ, să mori? N-avem cum să te împiedicăm, în lume se înregistrează zilnic cîteva sute de mii de sinucideri, am putea noi să le supraveghem, să le oprim? Dintre numeroasele aberaţii debitate în ultimele zile pe tema acestui magazioner ce se visează Napoleon, dar e mai comic ca Horațiu Mălăele în piesa „Sinucigaşul”, ne-au sărit în ochi trei: 1) ieşirea isterică a lui Gabriel Giurgiu, care, duminică seara, pe programul II, a trîntit cu creioanele în masă şi a turnat o întreagă poliloghie împotriva Televiziunii de Stat, de parcă l-ar ține cineva cu forţa; 2) boicotarea lucrărilor Parlamentului de către turmele Opoziţiei, care au migrat să pască pe-afară; 3) articolul ţigăncuşei deșelate Roxana Iordache, publicat în „România liberă”, sub titlul „Iuga sîntem noi”; care „noi”, proasta şatrei?, „noi”, adică tot poporul român? Drăcuind ca o vînzătoare de sticle goale – borcane, căreia i-au scris copiii cu creta pe spate „fuck you”, Roxana din Scorniceşti insultă pe toată lumea care încă n-a căzut la pămînt în faţa „martirului naţionale” şi nu i-a pupat tălpile: „majoritatea parlamentarilor Opoziţiei au fost lamentabili”; „muşchii unor nulităţi se crispează în faţa spiritului unui candidat de talia domnului Liiceanu”; „stupidităţile unui obscur senator, Radu Baltazar”, care mai e numit şi „penibilul senator”; dar, staţi să vedeţi, că şi Ioan Solcanu este „la fel de penibil”, dar şi „burtă-verde” ş.a.m.d. Concluzia este că „acest om fenomenal (adică hoţul de butelii) ne reprezintă cu toată fiinţa pe noi, milioanele de telespectatori”, pe scurt, „Iuga sîntem noi”. Ai vrea tu, balabusto, să ai barba şi mustățile nebunului! * Să nu mai pomenim de inepţiile debitate, în acelaşi ziar abject, de evreul Radu Feldman Alexandru, repre­zentantul F.S.N. în Consiliul de Admi­nistraţie al Tel-Aviv-ziunii Române. * Începutul săptămînii ne-a adus şi un prim hohot de rîs: Petre Roman a fost propus de nişte tîlhari de-ai lui, din judeţul Dolj, candidat la Preşedinţia României! Hai că mi-e rău, apă, apă, cad pe spate, aşa ceva e peste poate! Deci, un evreu-maghiar (Nemethi-Neulander) vrea să se urce pe jilţul unde-au domnit Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza! Da’ la Jilava n-ai vrea să conduci matale, Petrică, o roabă cu cartofi? Acum avem explicaţia slugărniciei de ultimă oră a F.S.N.-ului faţă de U.D.M.R.: Neulander cerşeşte 1 milion de voturi ungureşti... * În numărul său de luni, „Cotidianul” Marelui Zîmbat John Raţiu publică scrisoarea unui exaltat, pe nume Mihail Daniel Roncea, din Vălenii de Munte: „Dacă ar mai trăi, Eminescu sau Creangă ar scrie la «Cotidianul»“. Mai mult ca sigur: Eminescu ar trimite pe adresa lui Ion Raţiu poezia „Strigoii”, iar Creangă ar expedia pe numele Doinei Gâscă „Pupăza din tei”.

Sfîrșit

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare”, nr. din 31 martie 1995)