* Biblioteca regională din Habarovsk (Rusia) posedă mai bine de două milioane de volume, între care se numără și o foarte prețioasă colecție de lucrări cu coperți de lemn și închizători metalice. Volumele, tipărite în urmă cu cu cîteva secole, conțin informații interesante despre evoluția științei, culturii și literaturii ruse. Cea mai veche lucrare din această bibliotecă este o Biblie tipărită în urmă cu peste 400 de ani.
* S. Cearski, din orașul ucrainean Ordjonikidze, a executat un portret al scriitorului Lev Tolstoi compus din… rînduri copiate caligrafic, din capitolul XIII al povestirii „Moartea lui Ivan Ilici”. Acest portret, lizibil la propriu, ocupă un loc privilegiat printre exponatele muzeului de literatură din acest oraș.
* Autorul vestitei teze „Dubito ergo cogito. Ergo sum” (,Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist”) este René Descartes (1596-1650), medic, matematician și filosof francez, adversar al scolasticii și promotor al sistemului de filosofie denumită „carteziană”, care a exercitat o influență importantă în evoluția medicinei. Cartea sa „De homine” poate fi considerată a fi primul text de fiziologie.
* Într-un ziar din Verona, orașul tragediei celebrului cuplu shakespearean Romeo și Julieta, a apărut următorul anunț: „Julieta Capuletti caută secretară pentru trierea corespondenței sale”. Acest post a fost creat pentru prima dată în 1937 și a fost ocupat de E. Solimani, care a început să răspundă la scrisorile expediate pe numele eroinei. Nimeni nu a știut însă că sub iscălitura Julietei se ascundea un… bărbat. După moartea sa, această îndeletnicire a fost preluată de o altă persoană de sex masculin, Gino Beltramini. Cum, însă, televiziunea a deconspirat sexul celui în cauză, Beltramini a trebuit să renunțe la postul său. De atunci, teancurile de scrisori în care tinerii încredințează Julietei tainele lor stau nedesfăcute într-o încăpere a municipalității. În urma anunțului publicitar, funcția vacantă i-a fost încredințată Paolei Sella, în vîrstă de 20 de ani. „Nu știu dacă cei care corespondează cu Julieta cred în existența ei. Mai degrabă singurătatea, nevoia de a împărtăși cuiva propriile frămîntări îi determină pe mulți, pe prea mulți tineri, să se destăinuie Julietei” – a declarat Paola.
* La centrul Pompidou din Paris, oricine poate deveni scriitor cu ajutorul calculatorului. În acest centru sînt puse la dispoziția vizitatorilor cîteva calculatoare în memoria cărora au fost puse 10 sonete de Queneau. Plecînd de la sonetele originale și alegînd un singur vers din fiecare se pot compune, potrivit titlului, o sută de mii de miliarde de poeme! Calculatorul stochează data, ora, numele și prenumele vizitatorului și realizează un sonet cu numele acestuia.
* La British Museum din Londra s-a descoperit primul manuscris cunoscut al lui Shakespeare. E vorba de o scenă întreagă ce conține trei pagini din drama „Thomas Moore”, care n-a fost jucată niciodată, nici în epoca lui Shakespeare, nici mai tîrziu. Toți grafologii și specialiștii sînt de acord că s-ar fi descoperit un veritabil… Shakespeare. Pînă la această descoperire tot ce ne rămăsese scris de mîna marelui Will erau numai șase semnături, dintre care trei s-au găsit în testamentul scriitorului, așternut pe hîrtie de un notar.
* Vocile a peste 2.000 de poeți și scriitori, înregistrate pe discuri și benzi de magnetofon, pot fi ascultate la Muzeul Literaturii din Moscova. Este o adevărată desfătare pentru iubitorii de literatură să-l audă pe Tolstoi citind din operele sale, pe Esenin sau Maiakovski declamînd versuri nemuritoare. În fonoteca muzeului amintit se găsesc aproape 150.000 de documente sonore. Casa de discuri „Melodia” populariza operele poeților și prozatorilor sovietici prin colecția de discuri „Scriitorii vă vorbesc”. În acest sens, a apărut și așa-zisa revistă specială „Krugozor”, ce era anexată ca supliment operelor.
* Pe mormîntul lui Daniel Defoe, autorul celebrului roman „Robinson Crusoe”, este așezat un obelisc de granit care a fost plătit de 1.719 elevi ai Școlii din Stoke Newington (Anglia).
* Ponson du Terrail a fost unul dintre cei mai prodigioși autori francezi de romane senzaționale. El avea o imaginație uimitoare și se spune că putea compune cite 3 – 4 romane în același timp, pentru 3 – 4 ziare diferite. Cum însă publicul a început să se plîngă că în unele foiletoane reapăreau personaje moarte sau asasinate în foiletoanele precedente, Ponson du Terrail a găsit o metodă ca să evite aceste inadvertențe. El și-a cumpărat o numeroasă serie de păpuși, pe care le-a botezat cu numele personajelor din roman. De cîte ori un erou murea, înlătura păpușa respectivă. În opera prodigiosului scriitor (800 de volume) au rămas, însă… neatinse inadvertențele și grosolanele denaturări ale faptelor istorice, de care abundă lucrările sale scrise pentru gustul îndoielnic al burgheziei.
* În trecut, copiii din Berna (Elveția) aveau posibilitatea ca, formînd un anumit număr de telefon, să asculte un scurt basm, în fiecare lună altul. Ideea înființării acestui serviciu telefonic a avut-o scriitorul Heinz Peyer, autor, foarte apreciat în Elveția, de literatură pentru copii. Zilnic, el primea un mare număr de telefoane de la micii lui admiratori, care îl solicitau să le povestească ceva. Adulții dispuneau și ei de un serviciu telefonic, în cadrul căruia abonații puteau asculta poezie contemporană elvețiană. În medie, 150 de persoane făceau uz zilnic de acest original și, în același timp, instructiv serviciu.
R.M.