Momentul Zero al acestui neam Îl poate astăzi observa oricine: O candelă curată arde-n geam – E inima ce bate-n piept la mine.

Doar eu mai stau de veghe pînă-n zori Atent la tot ce mişcă şi se spune Doar eu mai flutur steagu-n Trei Culori Sperînd să se întîmple o minune.

Mai scrie astăzi versuri cineva Pe vremea asta materialistă Cînd lumea-ncepe a se ruşina De tot ce-i românesc şi mai rezistă?

Mafiei îi mai bagă mîna-n gît Vreun scriitor român, vreun om politic? Eu pentru ce mă tot frămînt atît Să nu cădem, ca neam, în neolitic?

Nu îmi e teamă, cît am un stilou Ce-mi poleieşte-n vitriol pamfletul Isus m-ajută să mă nasc din nou Şi revenirii Lui să-i fiu profetul.

N-o fac nici pentru glorie, sau bani Nici fiindcă, Doamne, n-aş avea ce face Mă bat la sînge cu atîţi duşmani N-am nici o zi de linişte şi pace.

Am doar procese, nervi şi insomnii Pe toate le îndur cu bărbăţie Se roagă pentru mine oameni vii Dar şi părinţii mei, din veşnicie.

N-au ce să-mi facă toţi vrăjmaşii mei Ajunge-o bîtă la un car de oale. Sînt Hercule ce calcă pe pigmei Ei plîng de neputinţă şi de jale.

Sînt programat, genetic, să-i distrug Pe toţi bandiţii fără de ruşine Îi fac bucăţi cu lama de la plug Pe trîntorii din stupul de albine.

Cine sînt eu? Un etalon moral Nici geniu, şi nici sfînt – ci o conştiinţă Tălăzuiesc prin ani, din mal în mal Şi vă sădesc credinţa-n biruinţă.

Urmaţi-mă, vă cer, eu pentru voi Familia şi viaţa îmi sacrific. Veniţi să ne luăm ţara înapoi Şi-am să vă fac un viitor magnific! 2 mai 2014