,,Cel puțin cinci tineri au fost testați pozitiv la droguri și au intrat în stop cardio-respirator. Este bilanțul trist al Festivalului SAGA, evenimentul de anvergură care s-a desfășurat zilele acestea în București. Unul dintre cei doi tineri care au murit era din Republica Moldova și avea 25 de ani. Murise, deja, în ambulanța care-l transporta la Spitalul Sf. Pantelimon. La doar cîteva ore, un alt tînăr a fost declarat decedat la același spital. La evenimentul care a început vineri seara (3 iunie – n. red.), poli­țiștii au descoperit aproximativ 30 de persoane care aveau droguri asupra lor, asta deși organizatorii Festivalului au declarat că toată lumea a fost foarte bine controlată la filtrele organizate la intrare, iar la ediția din acest an, ca o premieră, Festivalul a avut un parteneriat cu Agenția Națională Antidrog. În aceste condiții, ironia este și mai mare – nici după un control amănunțit al fiecăreia dintre cele 30.000 de persoane (așa cum se lăudau organizatorii că au făcut), nici prezența standurilor ANA în spațiul festivalului și nici vigilența polițiștilor nu au reușit să împiedice moartea celor doi tineri și nici spitalizarea altora sau deschiderea a 52 de dosare penale pentru posesie și trafic de droguri. Întrebarea pe care și-o pune toată lumea este: cum au reușit tinerii să treacă de controale (presupunînd că toate cele 30.000 de persoane au fost controlate la sînge) și ce s-a întîmplat cu proverbiala vigilență a polițiștilor? Unde a dispărut, dintr-odată, polițistul care trăgea de noi pe stradă să ne punem masca, din grijă pentru viața noastră, desigur?”.
Mi-am început articolul citînd din materialul celor de la activenews.ro, despre tragicele evenimente de la un festival de sunete din București, fiindcă muzică nu poate fi numită. O să vă întrebați, probabil, care e legătura dintre moartea unor copii și legile siguranței naționale. Am să vă răspund. În ultimii zeci de ani, Poliția Română nu a avut un cadru legislativ în care să-și poată face treaba. Dacă vrei să tragi cu pistolul într-un interlop trebuie să-l somezi de o mie de ori și, pînă să tragi la picioare, așa cum cere legea, acela te tranșează cu sabia ninja de nu te vezi. Sistemul informativ al aceluiași organ al statului, din cîte știu eu, nu mai există, astfel încît e greu să-ți faci treaba fără un aparat informativ, mai ales că, spre deosebire de Jandarmerie, care lucrează cu forța brută, în principal, la Poliție lucrurile stau un pic altfel.
Vorbind despre mult comentatele Legi ale Securității naționale, aș dori să încep prin a defini securitatea națională, ca să vedem despre ce discutăm. Voi cita chiar din Legea privind activitățile de informații și contrainformații, care, la art. 2 lit. a. stipulează: „starea de legalitate, echilibru şi stabilitate socială, economică şi politică, necesară existenţei şi dezvoltării statului național român, ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menţinerii ordinii de drept, exercitării neîngrădite a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituție, respectiv protejării, dezvoltării şi promovării intereselor naţionale de securitate, la nivel regional şi global”.
Pachetul de legi ale securității naționale este public, iar legile pot fi citite pe site-ul g4media.ro, care le-a și publicat pentru prima dată. După acest moment, s-au găsit destule postări prin social media, dar și prin presă care să le critice, avertizîndu-ne că ne îndreptăm spre un regim militar dictatorial mai rău ca Securitatea de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. Iată ce-i deranjează mai exact pe contestatarii acestora:  
1. Printre puterile sporite pe care și le doresc Serviciile se numără anchete și percheziții anunțate. Adică, dacă un procuror vrea să ancheteze un ofițer al Serviciilor și să facă o percheziție la sediul acestuia, mai întîi dă niște telefoane. E obligat să îi anunțe pe șeful SRI și pe șeful CSAT (adică pe președinte) că vine în vizită. Între timp, toate posibilele probe pot fi eliminate. Care probe? Referitoare la ce? Pe de altă parte, dacă Parchetul ar avea dreptul să dea buzna în sediile Serviciilor Secrete fără să le anunțe superiorii, unde am ajunge? Pînă la urmă, activitatea Serviciilor Secrete se referă la siguranța națională, nu la infracțiuni obișnuite, care nu pun în pericol siguranța națională. Pe de altă parte, am să fiu un pic „paranoic” și am să mă gîndesc că acel procuror care va face anchete și, mai ales, percheziții neanunțate la sediile Serviciilor Secrete, este agent al unei grupări teroriste sau de informații, inamică României. Ce facem? Îl lăsăm să ne dea peste cap apărarea țării?
2. De asemenea, Președintele, în calitate de șef CSAT, primește mai multă putere asupra Serviciilor. Acesta devine singurul care poate demite un șef SRI sau SIE. Din schemă dispare controlul Parlamentului. Un președinte cu o asemenea putere va putea să folosească Serviciile în favoarea sa, fără să încalce legea. Cum să le folosească în favoarea lui, cînd relațiile dintre președinte și Servicii sînt clar reglementate astfel încît președintele să nu și le poată subordona? Pe de altă parte, are cineva senzația că pînă acum, chiar și fără această posibilitate a președintelui de a demite șefii SRI și SIE, nu au existat mici favoruri amicale pe care Serviciile le-au făcut  șefului statului? Cei care își doresc control civil al Serviciilor Secrete de o altă natură decît cea parlamentară sau prezidențială probabil nu se gîndesc că în acest caz am putea ajunge în situația ca Serviciile Secrete să raporteze cuiva care să trimită informații importante altor Servicii Secrete.
3. Altă dorință scandaloasă a Serviciilor este că vor ca Parlamentul și Curtea de Conturi să NU mai verifice cum au cheltuit fondurile pentru operațiuni. Adică banii publici cu care își finanțează activitatea operativă. Singurul care poate controla cheltuirea acestor fonduri este tot Președintele. Păi normal. Dacă Curtea de Conturi ar controla folosirea banilor publici li s-ar spune pentru ce anume s-a cheltuit fiecare ban și, în acest fel, ar trebui deconspirate o sumedenie de operațiuni pe care Serviciile le-au făcut pentru apărarea securității naționale a României. Ne dorim asta? Nu cred.
4. Dar cea mai clară dovadă că serviciile sînt nostalgice după vremea Securității este că vor să oblige cetățenii și firmele să dea informații. În numele „siguranței naționale”, colaboratorii trebuie să păstreze secretul operațiunii. Sună cunoscut, nu? Insinuarea de la final este una absolut prostească și răuvoitoare, fiindcă nu e vorba de poliție politică aici, ci de apărarea siguranței cetățenilor și a țării. Să vă arăt conținutul art. 7 din Legea privind activitățile de informații și contrainformații și să judecăm împreună cum stau lucrurile.
Art. 7 (1) Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la apărarea securităţii naţionale (corect aș spune eu);
(2)    În scopul asigurării securităţii naţionale, persoanele fizice şi juridice acordă, la cererea autorităților/ structurilor prevăzute la art. 6, sprijinul necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin acestora, potrivit legii;
Vă întreb și pe dumneavoastră: unde scrie că trebuie să torni pe cineva la SRI, cum sugerează contestatarii pachetului de legi? Nu scrie nicăieri, dar de ce să nu facem jocurile altora, și nu ale românilor? Scrie, în schimb, că trebuie să sprijini ofițerii SRI și SIE să dejoace planurile crimei organizate, ale teroriștilor sau altor inamici ai României, incluzînd aici destructurarea bandelor de traficanți de stupefiante, ale căror produse ajung la Tinerii Frumoși și Liberi, pentru a se droga și a muri de foarte tineri, ca pe urmă să se dea vina pe guvern, pe autorități, Poliție și SRI că nu ne apără copiii de traficanți. Păi i-ar apăra dacă li s-ar da voie și nu s-ar găsi comentatori neavizați.
(3) În scopul apărării securităţii naţionale, ministerele, toate celelalte instituții și autorități publice, organizaţiile din sectoarele public sau privat au următoarele îndatoriri:
a) să acorde sprijinul necesar autorităţilor/ structurilor prevăzute la art. 6 în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi să permită, în condiţiile legii, accesul acestora la datele deţinute care pot furniza informaţii privitoare la securitatea naţională;
b) să ia măsurile necesare în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea sau pe care le coordonează, atunci cînd le sînt semnalate ameninţări, riscuri sau vulnerabilităţi;
c) să solicite sprijinul autorităţilor/ structurilor prevăzute la art. 6 pentru punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru realizarea securităţii naţionale în domeniul lor de activitate.
5. De asemenea, SRI și SIE vor să aibă propriile firme și asociații, pe care să nu le verifice nimeni. Deci și mai mulți bani dosiți de controale. Firește că pentru desfășurarea de operațiuni speciale desfășurate pentru apărarea siguranței naționale a țării, Serviciile de informații nu se pot baza doar pe fondurile primite de la bugetul statului, ci au nevoie și de fonduri aflate la îndemîna lor pe care să le poată accesa imediat în situații urgente. Nu ca să se îmbogățească peste noapte, cum sugerează unii și alții. Ca exemplu, am să vă rog să vă amintiți de filmele cu James Bond și de luxul pe care-l afișa ca să se poată infiltra în societățile bogaților pe care trebuia să-i prindă. Și pentru astfel de lucruri au nevoie Serviciile de banii lor proprii.
6. Știți care este partea cea mai gravă? Că lumea se pregătește de vacanță și puține voci din spațiul public vorbesc despre ce ne paște. Asta, deși noul pachet de legi privind siguranța națională este un atac fățiș asupra libertăților civile și justiției.  
Auzi, mă, la ea: e un atac pe față la adresa libertăților civile și justiției! Pe bune? Dar acum doi ani, cînd se limitau prin legi abuzive legi desființate ulterior de CCR, drepturile de circulație, de adunare, de ieșit din casă pe motiv de COVID, cînd erau uciși oamenii prin intubare, în baza unor protocoale medicale criticate de medici specialiști – de ce nu au ieșit contestatarii ăștia să strige pe străzi? Pentru că erau preocupați să le pună pumnul în gură antivacciniștilor, adică singurilor oameni care mai gîndeau liber pe planetă. De aia nu au ieșit. I-a apucat acum vigilența. Firește că niciodată în ultimii ani, dar mai ales de cînd scriu pentru Revista „România Mare“, nu mi-am permis să judec asemenea teme importante decît după ce am citit documentul-sursă, lucru pe care l-am făcut și acum.
Legea privind activitățile de informații și contrainformații e stufoasă, ceea ce înseamnă că îți trebuie răbdare, dar și cunoașterea limbajului de specialitate pentru a le parcurge în întregime. Mă îndoiesc că cei care au ieșit în spațiul public cu critici au citit documentele cu atenție, fiindcă mulți dintre ei citesc în special doar titlurile. Cu toate astea, titlurile alarmau populația, vorbind despre cum o să fim noi obligați să turnăm la organele în cauză sau despre cum nu va exista control civil asupra acestora și cum vor putea să aibă afaceri legale pentru a genera veniturile necesare desfășurării activităților specifice. Citindu-le, eu nu am găsit nimic din toate astea. Mi s-au părut a fi documente normale, de reglementare a activității SRI, SIE, SIJ, SPP și a altora ca ele, pentru apărarea securității naționale. Dacă cineva se întreabă care sînt amenințările la adresa securității naționale, de trebuie ea apărată,  am să vă citez din aceeași lege citată mai sus,  art. 4.
Art. 4 – Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României:
a) acţiunile, inacţiunile sau stările de fapt cu consecinţe la nivel naţional, regional sau global, care afectează:
1. caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român, ordinea şi valorile constituţionale;
2. capacitatea de apărare a ţării;
3. interesele financiare, economice și energetice naţionale sau comunitare strategice, ştiinţifice şi de cercetare ale României;
4. sistemul de administraţie publică, sănătate publică, educaţia naţională şi patrimoniul cultural naţional;
5. rezilienţa statului în raport cu riscurile şi ameninţările de tip hibrid;
b) terorismul;
c) spionajul îndreptat împotriva intereselor României sau ale aliaţilor săi, precum şi procurarea, deţinerea, accesarea sau diseminarea de informaţii clasificate sau nedestinate publicităţii, relevante pentru securitatea naţională, în orice formă, în afara dispoziţiilor legale;
d) proliferarea armelor de distrugere în masă şi a vectorilor purtători, produselor cu dublă utilizare şi armamentului convenţional;
e) acţiunile extremiste de factură rasistă, xenofobă, totalitaristă, de sorginte anarhistă, comunistă, fascistă, legionară, antisemită şi revizionistă, respectiv propaganda în favoarea acestora de natură a afecta atributele constituţionale fundamentale ale statului, climatul de stabilitate socială, convieţuire interetnică şi de păstrare, dezvoltare şi exprimare a valorilor democratice identitare;
f) criminalitatea organizată de natură a afecta interesele naționale şi obiectivele de securitate naţională; (traficul de droguri spre exemplu)
g) acţiuni ostile de natură a afecta interesele şi obiectivele naţionale de securitate pe linia infrastructurilor critice de comunicaţii şi tehnologia informaţiilor;
h) acţiunile sau inacţiunile care creează stări sau disfuncţii de natură a afecta capacitatea operaţională, informaţiile şi procesele de decizie ale organelor de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale a statului român ori a beneficiarilor informaţiei de securitate naţională;
i) acţiuni, inacţiuni, stări de fapt care afectează interesele şi obiectivele naţionale de securitate prin utilizarea conjugată și coordonată de metode și mijloace convenţionale și neconvenţionale de ordin militar, economic, social, informaţional sau cibernetic;
j) acţiuni, inacţiuni, stări de fapt care afectează interesele şi obiectivele de securitate referitoare la prevenirea şi combaterea efectelor schimbărilor climatice, precum şi cele referitoare la dezvoltarea economico-socială durabilă;
k) acţiuni, inacţiuni, stări de fapt care pot aduce atingere, direct sau indirect, vieţii, integrității
fizice, sănătății sau libertății de acţiune a preşedin­telui României şi familiei acestuia, preşedintelui
Sena­tului, preşedintelui Camerei Deputaţilor, prim-
ministrului Guvernului României, membrilor Guver­nului României, precum şi echivalenţilor străini ai acestora, cărora li se asigură protecţie conform legii, securităţii sediilor de lucru, a reşedinţelor acestora, precum și a obiectivelor în care demnitarii menţionaţi își desfășoară activitatea cu caracter temporar.
Cu asta se ocupă în principal Serviciile Secrete, doar că munca lor și mai ales rezultatele acesteia nu pot fi aduse la cunoștința publicului, fiindcă ar implica deconspirarea agenților, a metodelor de lucru, a operațiunilor derulate, ceea ce ar putea periclita desfășurarea unor acțiuni viitoare de protecție a statului român și a cetățenilor săi. Aceste Servicii Secrete firește că trebuie să raporteze cuiva și să se afle sub controlul cuiva, iar această autoritate este Parlamentul României, care-și exercită funcția de control prin comisiile comune permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, însărcinate să exercite controlul parlamentar asupra activităţii SRI şi SIE și printr-o subcomisie comună, formată din membri ai comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru structurile departamentale de informaţii din MApN şi MAI, precum şi pentru structurile de specialitate ale SPP şi STS.
Criminalitatea organizată constituie unul dintre pericolele existente la adresa securității naționale a României, și includ aici traficul de droguri, căruia i-au căzut victime tinerii frumoși și liberi care au participat la Festivalul de muzică electronică SAGA din București. Da, traficul de droguri e o problemă și sînt convins că Serviciile Secrete și-au făcut treaba bine pînă acum, ajutînd la destructurarea unor astfel de rețele, iar acum, cu noile legi, vor avea instrumente mai eficiente la îndemînă pentru a-și duce la bun sfîrșit misiunile.
Consider că moartea acelor tineri nu a fost cauzată doar de rețelele de trafic de droguri, cît mai ales unor deficiențe de educație și unor exemple negative pe care le au în fața ochilor din copilărie. Pe vremea mea (și spun asta deși nu am decît 48 de ani), tinerii frumoși și liberi existau și ei, însă controlul organelor statului asupra traficului de stupefiante era mult mai eficient ca acum, tocmai fiindcă avea o bază legislativă adecvată și pentru că educația pe care le-o dădea societatea și, mai ales, familia, era una care excludea orice fel de apropiere de consumul de droguri. Existau și atunci concerte de tipul SAGA, și vorbesc aici în special de Cenaclul Flacăra, unde TFL-iștii de atunci „se iubeau pe tunuri”, așa cum sunau versurile poetului Adrian Păunescu, cumva în spiritul american, care spunea „Make love, not war!”. Dar din iubire nu se moare. Din droguri, da.
În final, cred că există probleme mai mari în jurul nostru decît faptul că Serviciile Secrete au nevoie de niște legi care să le ajute să-și facă treaba așa cum trebuie. Cînd spun probleme mari mă refer la superficialitatea, ignoranța și incultura de care dau dovadă mulți dintre tinerii prezenți la astfel de concerte, la neglijența părinților lor, care, preocupați de bani, au pierdut din vedere tocmai copilul, și la decăderea societății, care nu mai are repere naționale, creștinești sau culturale de care să se prindă. Viața asta pe repede înainte în goana după bani și putere ne duce într-o fundătură din care e greu să mai ieșim. Lipsa lecturii, fie și a unui articol de ziar, nu mai vorbesc de cărți, duce la îmbinarea în capetele noastre a unor titluri care ne oferă senzația că am înțeles despre ce e vorba, deși sîntem foarte departe de adevăr.
Lenea generalizată a oamenilor de a gîndi, de a se informa, de a face ceva pentru a se ridica pe sine mai sus decît ieri, spiritul de turmă sînt probleme care ne vor afecta viitorul ca națiune, iar eu fac parte din ultima generație care se mai gîndește la lucrurile astea, fiindcă, uitîndu-mă la ceea ce vine după mine, nu mi se pare că viitorul patriei e unul strălucit.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA