Misterul dispariției aurului nazist
  • 09-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 524
  • 2

După al II-lea război mondial, a început vînătoarea de comori ale regimului nazist. Această febră a constat în căutările aurului nazist în lacuri, mine și în alte posibile ascunzători. Sigur că au fost cîteva descoperiri senzaționale.

Lacul Toplitz

Lacul Toplitz se află la 65 de km de Salzburg, în Austria. Este situat într-o pădure deasă în Alpii Austrieci. Lacul are o suprafață de 54 ha, o adîncime de aproape 100 de metri și 400 metri lățime. Aici naziștii au realizat foarte multe experiențe militare. De remarcat este și faptul că doar la o adîncime de pînă la 10 metri există oxigen în apă.

Scafandrii n-au găsit aur și totuși lacul din zona turistică austriacă Salzkammergut a devenit simbolul căutării comorilor naziste dispărute. Se știa de multă vreme că, în special în timpul celui de-al II-lea război mondial, naziștii au confiscat sau pur și simplu au furat enorm de multe bunuri de preț, ca bijuterii, bani de aur, dinți de aur de la evreii din lagărele morții naziste și mari cantități de lingouri de aur.

După război au început investigații intense pe plan național și internațional privind soarta acestora. Căutarea a mers lent, fie că bogățiile erau bine ascunse, fie că făptașii au reușit să pună din nou mîna pe ele.

Multe obstacole în căutare

În decursul timpului au fost multe zvonuri că Lacul Toplitz ar ascunde o mare comoară nazistă. În plus existau indicii vagi că spre sfîrșitul războiului aici ar fi fost scufundate niște lăzi cu un conținut exclusiv: lire sterline contrafăcute. Bancnotele false ar fi fost fabricate prin munca forțată a deținuților din lagărele de concentrare. Naziștii plănuiseră să le pună în circulație pentru a devaloriza valuta și a slăbi astfel economia britanică. În 1959, lucrurile au fost puse în mișcare de un reporter german. Scafandrii au cercetat lacul și au scos la suprafață cîteva lăzi cu bancnote false de 50 de lire. În continuare, acțiunile au continuat cu dificultate. În 29 iunie 1959, un scafandru a adus la suprafață o captură explozivă – lire sterline false și plăcile tipografice aferente. Despre presupusul aur din lac, în anul 1964 s-a realizat un film cu James Bond. Agentul 007 a încercat să-l mituiască pe Gert Fröbe, cu un lingou de aur care provenea din lacul amintit.

În anul 1963, s-a produs un accident tragic, cînd un scafandru a murit în timpul căutărilor. Drept urmare, autoritățile austriece au interzis orice activități subacvatice, ceea ce nu i-a împiedicat însă pe unii aventurieri să continue cercetările pe cont propriu.

Totuși, speranța de a găsi aur a rămas fără nici un rezultat. Au existat într-adevăr locuitori din zonă care ar fi observat cum, în ultimele zile ale războiului, naziștii ar fi scufundat în lac foarte multe lăzi. Ei au afirmat că nu putea fi vorba de aur. Dar, după cum a arătat ulterior un om de știință, povestirile erau probabil despre aur din hîrtie. Nici cercetările firmelor americane de recuperare efectuate în anii 2005 – 2008 n-au avut vreun rezultat pozitiv.

O comoară dintr-o mină de cărbuni

În alte cazuri, căutătorii de comori au avut mai mult noroc. În aprilie 1945, trupele americane au descoperit un depozit de valori al naziștilor, într-o mină de cărbuni de lîngă Merkers în Turingia, într-un labirint de galerii și săli la 500 metri adîncime, un mare succes. Americanii au pus mîna pe bani și 220 de tone de aur din rezervele Băncii Centrale Germane, o bogăție inimaginabilă. Potrivit estimărilor era vorba de nu mai puțin de 80% din rezervele de aur și valută ale celui de-al Treilea Reich. În plus, s-au găsit comori de artă, precum și cantități uriașe de obiecte de valoare confiscate de la deținuții din lagărele morții naziste, de la aur dentar, cercei, lănțișoare, inele, tabachere din aur.

Au fost si succese, si insuccese

Americanii au înregistrat un alt succes în cursul înaintării lor de la sfîrșitul războiului. În Austria au ieșit la iveală șase tone de aur nazist. După cum au arătat investigațiile, rezervele au fost depozitate la început la castelul Fuschi din Salzkammergut, care aparținea ministrului de Externe nazist, Von Ribbentrop. Spre sfîrșitul războiului, acestea au fost ascunse la Bad Gastein și Hintersee, de unde au fost recuperate de armata americană. Totodată se întețeau zvonurile că naziștii ar fi reușit să scoată din țară rezerve enorme de aur. Era vorba de două submarine care, la începutul lunii mai 1945, ar fi plecat cu încărcături valoroase spre Argentina, unde ar fi ajuns două luni mai tîrziu. Ca și Brazilia, Argentina, o altă țară sud-americană, era un refugiu preferat al foștilor conducători naziști, care se presupunea că luau cu ei mari cantități de bani, aur și obiecte de mare valoare.

Privind restituirea aurului

Pentru a coordona mai bine investigațiile privind aurul furat de naziști și restituirea lui posesorilor de drept sau moștenitorilor lor, puterile occidentale aliate – S.U.A., Marea Britanie și Franța, au înființat, în anul 1946, Comisia Tripartită pentru restituirea aurului. Aceasta avea misiunea de restituire țărilor de origine banii și aurul jefuite de naziști în al II-lea război mondial. Ocazia nemijlocită pentru formarea comisiei a fost senzaționala descoperire din mina de la Merken. Totuși, nici astăzi nu e clar ce s-a întîmplat în realitate cu giganticele avuții după descoperirea lor de către armata americană.

Se știe doar că un convoi de 32 de camioane însoțite de o escortă militară a adus obiectele găsite la sediul Reichsbank din Frankfurt pe Main. Totuși trei camioane s-au pierdut pe drum. În ce împrejurări și cu ce încărcătură nu se știe nici azi!?

În lunile și anii care au urmat, comisia cu sediul la Bruxelles a desfășurat o muncă herculeană pentru a aduce la lumină tranzacțiile obscure ale naziștilor. În același timp, s-au încheiat convenții cu diferite state, avînd ca scop organizarea restituirii. Sume mari de bani furați identificați au ajuns în țări ca Olanda, Franța, Belgia sau Luxemburg.

Cererile poloneze

Dacă cineva își imaginează că în deceniile care au trecut de la căderea celui de-al Treilea Reich, controversele cu privire la aurul nazist au fost treptat clarificate se înșeală.

O dovedește un exemplu foarte recent. În anul 2018, mass-media a fost plină de știri și reportaje despre misteriosul tren cu aur din Polonia. Au existat mereu speculații că, spre sfîrșitul războiului, un tren blindat al naziștilor ar fi dispărut fără urmă în zona orașului Walbrzych din Silezia Interioară. De data aceasta, zarva a fost stîrnită de șeful autorității pentru protecția monumentelor. El a comunicat publicului uluit că trenul s-ar afla într-un tunel din regiunea minieră învecinată, la adîncimea de 70 de metri. Așa au susținut doi căutători de comori care s-au aventurat în labirintul de galerii și tunele subterane.

Se știe că, atunci cînd situația militară se înrăutățea vizibil pentru naziști, Wehrmachtul trecea la mutarea în subteran a unor structuri militare și chiar gări. Se spera ca astfel să fie protejate împotriva atacurilor aeriene ale inamicului. Și nu rareori aceste structuri serveau și pentru depozitarea unor documente, obiecte de artă și rezerve de aur valoroase.

După publicarea anunțului, bursa zvonurilor a dat în clocot. Polonia a intrat într-o adevărată febră a aurului. E posibil să fie vorba de un tren de aur, pregătit de naziști pentru a transporta bunurile furate?

Autoritățile îndeamnă la prudență. E posibil să se găsească doar grenade sau alte arme. Înainte de a fi demarate alte cercetări în adînc, mai trebuie să fie înlăturate multe obstacole birocratice. Oare se va găsi vreodată aurul furat de naziști? E foarte greu de anticipat.


Prof. dr. IOAN CORNEANU

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Av. NICOLAE DECSEI

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite