
- 09-12-2020
- 0 Comentarii
- 524
- 2
După al II-lea război mondial, a
început vînătoarea de comori ale regimului nazist. Această febră a
constat în căutările aurului nazist în lacuri, mine și în alte posibile
ascunzători. Sigur că au fost cîteva descoperiri senzaționale.
Lacul Toplitz
Lacul Toplitz se află la 65 de km
de Salzburg, în Austria. Este situat într-o pădure deasă în Alpii Austrieci.
Lacul are o suprafață de 54 ha, o adîncime de aproape
100 de metri și 400 metri lățime. Aici naziștii au realizat foarte multe
experiențe militare. De remarcat este și faptul că doar la o adîncime de
pînă la 10
metri există oxigen în apă.
Scafandrii n-au găsit aur și
totuși lacul din zona turistică austriacă Salzkammergut a devenit simbolul
căutării comorilor naziste dispărute. Se știa de multă vreme că, în special în
timpul celui de-al II-lea război mondial, naziștii au confiscat sau pur și
simplu au furat enorm de multe bunuri de preț, ca bijuterii, bani de aur, dinți
de aur de la evreii din lagărele morții naziste și mari cantități de lingouri
de aur.
După război au început investigații
intense pe plan național și internațional privind soarta acestora. Căutarea a
mers lent, fie că bogățiile erau bine ascunse, fie că făptașii au reușit să
pună din nou mîna pe ele.
Multe obstacole în căutare
În decursul timpului au fost multe
zvonuri că Lacul Toplitz ar
ascunde o mare comoară nazistă. În plus existau indicii vagi că spre sfîrșitul
războiului aici ar fi fost scufundate niște lăzi cu un conținut exclusiv: lire
sterline contrafăcute. Bancnotele false ar fi fost fabricate prin munca forțată
a deținuților din lagărele de concentrare. Naziștii plănuiseră să le pună în
circulație pentru a devaloriza valuta și a slăbi astfel economia britanică. În
1959, lucrurile au fost puse în mișcare de un reporter german. Scafandrii au
cercetat lacul și au scos la suprafață cîteva lăzi cu
bancnote false de 50 de lire. În continuare, acțiunile au continuat cu
dificultate. În 29 iunie 1959, un scafandru a adus la suprafață o captură
explozivă – lire sterline false și plăcile tipografice aferente. Despre
presupusul aur din lac, în anul 1964 s-a realizat un film cu James Bond.
Agentul 007 a încercat să-l mituiască pe Gert Fröbe, cu
un lingou de aur care provenea din lacul amintit.
În anul 1963, s-a produs un accident
tragic, cînd un scafandru a murit în timpul căutărilor. Drept
urmare, autoritățile austriece au interzis orice activități subacvatice, ceea
ce nu i-a împiedicat însă pe unii aventurieri să continue cercetările pe cont
propriu.
Totuși,
speranța de a găsi aur a rămas fără nici un rezultat. Au existat într-adevăr
locuitori din zonă care ar fi observat cum, în ultimele zile ale războiului,
naziștii ar fi scufundat în lac foarte multe lăzi. Ei au afirmat că nu putea fi
vorba de aur. Dar, după cum a arătat ulterior un om de știință, povestirile
erau probabil despre aur din hîrtie. Nici cercetările firmelor americane de recuperare efectuate în anii
2005 – 2008 n-au avut vreun rezultat pozitiv.
O comoară dintr-o mină de cărbuni
În alte cazuri, căutătorii de comori au avut mai
mult noroc. În aprilie 1945, trupele americane
au descoperit un depozit de valori al naziștilor, într-o mină de cărbuni de lîngă Merkers în Turingia, într-un
labirint de galerii și săli la 500 metri adîncime, un mare
succes. Americanii au pus mîna pe bani și 220 de tone de aur din
rezervele Băncii Centrale Germane, o bogăție inimaginabilă. Potrivit
estimărilor era vorba de nu mai puțin de 80% din rezervele de aur și valută ale
celui de-al Treilea Reich. În plus, s-au găsit comori de artă, precum și
cantități uriașe de obiecte de valoare confiscate de la deținuții din lagărele
morții naziste, de la aur dentar, cercei, lănțișoare, inele, tabachere din aur.
Au fost si succese, si insuccese
Americanii au înregistrat un alt
succes în cursul înaintării lor de la sfîrșitul
războiului. În Austria au ieșit la iveală șase tone de aur nazist. După cum au
arătat investigațiile, rezervele au fost depozitate la început la castelul
Fuschi din Salzkammergut, care aparținea ministrului de Externe nazist, Von
Ribbentrop. Spre sfîrșitul războiului, acestea au fost ascunse
la Bad Gastein și Hintersee, de unde au fost recuperate de armata americană.
Totodată se întețeau zvonurile că naziștii ar fi reușit să scoată din țară
rezerve enorme de aur. Era vorba de două submarine care, la începutul lunii mai
1945, ar fi plecat cu încărcături valoroase spre Argentina, unde ar fi ajuns
două luni mai tîrziu. Ca și Brazilia, Argentina, o altă
țară sud-americană, era un refugiu preferat al foștilor conducători naziști,
care se presupunea că luau cu ei mari cantități de bani, aur și obiecte de mare
valoare.
Privind restituirea aurului
Pentru a coordona mai bine
investigațiile privind aurul furat de naziști și restituirea lui posesorilor de
drept sau moștenitorilor lor, puterile occidentale aliate – S.U.A., Marea Britanie
și Franța, au înființat, în anul 1946, Comisia Tripartită pentru restituirea
aurului. Aceasta avea misiunea de restituire țărilor de origine banii și aurul
jefuite de naziști în al II-lea război mondial. Ocazia nemijlocită pentru formarea
comisiei a fost senzaționala descoperire din mina de la Merken. Totuși, nici
astăzi nu e clar ce s-a întîmplat în realitate cu giganticele avuții
după descoperirea lor de către armata americană.
Se știe doar că un convoi de 32
de camioane însoțite de o escortă militară a adus obiectele găsite la sediul
Reichsbank din Frankfurt pe Main. Totuși trei camioane s-au pierdut pe drum. În
ce împrejurări și cu ce încărcătură nu se știe nici azi!?
În lunile
și anii care au urmat, comisia
cu sediul la Bruxelles a desfășurat o muncă herculeană pentru a aduce la lumină
tranzacțiile obscure ale naziștilor. În același timp, s-au încheiat convenții
cu diferite state, avînd ca scop organizarea restituirii. Sume
mari de bani furați identificați au ajuns în țări ca Olanda, Franța, Belgia sau
Luxemburg.
Cererile poloneze
Dacă cineva își imaginează că în
deceniile care au trecut de la căderea celui de-al Treilea Reich, controversele
cu privire la aurul nazist au fost treptat clarificate se înșeală.
O dovedește un exemplu foarte
recent. În anul 2018, mass-media a fost plină de știri și reportaje despre
misteriosul tren cu aur din Polonia. Au existat mereu speculații că, spre sfîrșitul
războiului, un tren blindat al naziștilor ar fi dispărut fără urmă în zona
orașului Walbrzych din Silezia Interioară. De data aceasta, zarva a fost stîrnită de
șeful autorității pentru protecția monumentelor. El a comunicat publicului
uluit că trenul s-ar afla într-un tunel din regiunea minieră învecinată, la adîncimea
de 70 de metri. Așa au susținut doi căutători de comori care s-au aventurat în
labirintul de galerii și tunele subterane.
Se știe că, atunci cînd
situația militară se înrăutățea vizibil pentru naziști, Wehrmachtul trecea la
mutarea în subteran a unor structuri militare și chiar gări. Se spera ca astfel
să fie protejate împotriva atacurilor aeriene ale inamicului. Și nu rareori
aceste structuri serveau și pentru depozitarea unor documente, obiecte de artă
și rezerve de aur valoroase.
După publicarea anunțului, bursa
zvonurilor a dat în clocot. Polonia a intrat într-o adevărată febră a aurului.
E posibil să fie vorba de un tren de aur, pregătit de naziști pentru a
transporta bunurile furate?
Autoritățile îndeamnă la prudență. E posibil să se găsească doar grenade sau alte arme. Înainte de a fi demarate alte cercetări în adînc, mai trebuie să fie înlăturate multe obstacole birocratice. Oare se va găsi vreodată aurul furat de naziști? E foarte greu de anticipat.
Prof. dr. IOAN CORNEANU
Ing. MIRCEA PÎRLEA
Av. NICOLAE DECSEI
-2.8 C