În aceste standarde ale OMS privind sexualitatea ni se recomandă să le vorbim copiilor despre sexualitate, identitatea de gen, relațiile cu persoanele de același sex și de sex opus, începînd de la vîrsta de 4 ani. Firește, totul se va face gradual, conform unui grafic, nefiind nimic lăsat la voia întîmplării.

Nu zic, unele lucruri pot fi de folos copiilor, dar nu de la vîrste atît de mici, findcă toate se fac la timpul lor. Oamenii aceștia pun extrem de mult accent pe sexualitate la vîrste (4-12 ani) la care copii trebuie să se joace, să interacționeze cu ceilalți, să-și formeze deprinderi, să vină la tine ca părinte să-ți pună întrebări, iar tu să le răspunzi conform puterii lor de înțelegere, nu să le pervertești mințile.

În loc să învețe să scrie, să citească, să respecte regulile, să fie politicoși, să-și dezvolte abilitățile cu care au fost înzestrați de Dumnezeu, să deprindă conduita morală și socială de la părinți, domnii de la OMS vor să ne zăpăcim copiii cu sexualitatea. Dar de ce? Vi se pare că exact asta le lipsește copiilor noștri ca să fie fericiți? Să le vorbești de masturbare la 6 ani, cum se recomandă în documentul menționat? De ce? Nu-și dau seama că, procedînd astfel, distrug familia și pregătesc calea unor generații preocupate în mod exagerat de sex și de plăcerile carnale? Sîntem și așa, la nivel global, o societate care nu mai crede decît în zeul ban și în puterea politică.

Cum s-or fi dezvoltat copiii în ultimii 2000 de ani fără acest tip de educație sexuală? Și-au întemeiat familii, au procreat, și-au educat frumos copiii și au dus rasa umană mai departe. Nu a fost nevoie să-i învețe nimeni despre identitatea de gen, despre relații cu persoane de același sex, despre prostituție și alte asemenea practici. De ce or considera specialiștii de la OMS că trebuie să afectăm generațiile viitoare și să le rupem de valorile milenare ale rasei umane? Asta nu înseamnă că noi trebuie să fim de acord cu ei, ci că trebuie să luptăm pentru valorile în care credem. Mi se pare, așa cum scriam în articolul intitulat „Un puzzle care nu-mi place deloc”, că lucrurile care se întîmplă acum duc într-o direcție greșită. Văd în jurul meu o societate care nu mai are repere de nici un fel, ale cărei moralitate și normalitate decad vertiginos, care în raționalismul ei sterp a pierdut contemplarea care o apropia de Dumnezeu, care o ajuta să reziste presiunii sociale, economice și tehnologice crescînde.

Direcția spre care se îndreaptă lumea sub conducerea unora nu e bună. Ce putem face noi, cei mulți, ca să o aducem pe calea cea bună? Să găsim conducătorii care să ne ajute să schimbăm lucrurile și să stăm lîngă ei pentru a-i sprijini în activitatea lor. Deocamdată nu-i avem, dar sînt sigur că vor apărea curînd și atunci nu vom avea nici o scuză în a sta deoparte.

Marius Marin, antreprenor HORECA