Există așadar pericolul instaurării unei dictaturi a minorităților la nivel global și dacă va fi să se întîmple asta, probabil se va ajunge peste 50 de ani la o revoluție de eliberare de sub această dictatură și ne vom întoarce la situația din trecut, cînd oamenii de culoare sau homosexualii erau ostracizați de întreaga societate. Ca de obicei, excesele nu fac bine. Nici cele culinare, nici cele bahice, și cu atît mai puțin excesele politico-sociale de acest fel. Nu pricep de ce unora le e atît de greu să țină calea de mijloc, care e cea mai bună. Rău e că toată această propagandă afectează copiii și le schimbă gîndurile și viața mult prea devreme. Citeam în Standardele pentru educația sexuală, scrise de Biroul OMS pentru Europa, la inițiativa Centrului Federal German de Educaţie pentru sănătate, niște lucruri nemaipomenite. Încă din preambul ni se spune că omenirea este înapoiată din punct de vedere al sexualității și că, în special țările din estul Europei (așa cum ne consideră ei, deși noi românii, sîntem în Europa Centrală), sînt mult în urma unor țări ultra avansate din acest punct de vedere, care au introdus educația sexuală în școli ca materie obligatorie. Se dau ca exemplu Olanda, Austria, Germania și Elveția, ai căror cetățeni nu-și mai încap în piele de fericire din acest motiv! Mai exact, autorii materialului scriu că: „În Europa Centrală şi de Est procesul de dezvoltare a educației sexuale a început după căderea comunismului. Înainte de aceasta, în anumite țări au fost adoptate cîteva inițiative, dar, dacă privim în urmă, putem cu greu să le numim inițiative privind „educația sexuală”. În mare parte, acestea erau inițiative privind „pregătirea pentru căsătorie și viața de familie”, Acțiuni ce negau faptul că tinerii manifestă, treptat, interes puternic față de relațiile amoroase și, în special, că ei pot fi activi din punct de vedere sexual înainte de căsătorie. Pregătirea pentru sexualitate nu a fost privită ca o problemă aproape niciodată. Ca urmare, țările din Europa Centrală și de Est au început educația sexuală, în forma și esența sa înțeleasă și practicată astăzi în mai multe țări, cu 20 sau 30 de ani mai tîrziu decît în țările din Europa de Vest. Doar unele dintre ele, în special Republica Cehă și Estonia, au avut un început serios în dezvoltarea stilurilor moderne de educație sexuală, spre deosebire de educația pentru viața de familie. În multe alte țări din Europa Centrală și de Est această dezvoltare a fost recent încetinită din cauza apariției fundamentalismului (politic, cultural și religios) în diferite domenii ale vieții publice”.

Din documentul citat înțeleg că e rău să prețuiești viața de familie și căsătoria și e foarte bine să adopți desfrîul, promiscuitatea și viermuiala erotică, ba chiar să le ridici la rang de virtuți, să fii mîndru de ele. Inteligenții care au scris materialul ăsta ne consideră fundamentaliști, adică oameni care nu acceptă compromisuri de la linia tradițională care s-a dovedit în decurs de secole a fi cea bună. Bine, ei folosesc termenul ,,fundamentalism” pentru a ne jigni, cu sensul de teroriști cu care nu se poate discuta. Nu știu de ce o fi bine să urmăm din acest punct de vedere exemplul Olandei, al Cehiei, al Estoniei ori al Germaniei – țări unde prostituția, promiscuitatea, pornografia, bisericile goale și drogurile sînt la ordinea zilei. Poate ca să ajungem peste 50 de ani să ne transformăm bisericile în baruri și biblioteci, să crească numărul sinucigașilor depresivi care nu mai văd sensul vieții lor redusă la muncă, întîlniri ocazionale prin baruri, urmate de sex stropit cu mult alcool, indivizi care, trezindu-se la 40 de ani singuri, fără o familie, fără copii, fără un scop în viață, fără credința în Creatorul tuturor, ajung să moară neștiuți, necunoscuți, neplînși de nimeni, după o viață scurtă, intensă, însă golită de orice semnificație și fără să lase nimic în urma lor. Dacă ăsta e motivul, eu nu doresc să urmez un asemenea model.

(va urma)

Marius Marin,

antreprenor HORECA