Iată şi un exemplu, care vine să ne sprijine afirmaţiile că fabulele ei sînt ca un joc de cuvinte, armonios împletite cu arma criticii, prin personificări de plante și animale: „În poiana din pădure, sub crengile de alun/ S-a zgribulit un arici îmbrăcat cu un zăbun./ O ciupercă înfoiată l-a primit sub pălărie,/ Aşa cum se cade, soro, din prea multă omenie/ Căci ploua atît de tare de-ţi venea să-i plîngi de milă/ Avea un aspect plăpînd şi o faţă aşa umilă./ - Mulţumesc, mărită doamnă,/ Cum pot să vă răsplătesc?/ M-aţi acoperit de ploaie că puteam să şi răcesc./ - O plăcere să ajut la nevoie un amic./ Ce să vreau? Doamne fereşte, nu pot să pretind nimic/ După ploaia înteţită, Soarele rotund şi mare/ A-nceput să încălzească în poiană orice suflare/ Şi ariciul, la plecare, a îndrăznit/ Să înfigă ţepii în ciuperca din cărare.// Morala spune răspicat: prietenul adevărat/ nu-i întotdeauna acela pe care l-ai ajutat”. („Ariciul”, pag. 19).

Aceasta este fabulista Silvia Lărgeanu, care locuieşte în arealul cultural giurgiuvean, unde are numeroase oportunităţi de a-și face cunoscute încercările literare. Iar fabulele sale, prin simțul critic de care sînt străbătute, ne îndeamnă să privim mai atent în jurul nostru, decelînd racilele societății în care trăim. Aici trebuie căutată valoarea fabulelor sale care, prin efectul lor moralizator, combinat cu umorul involuntar pe care îl degajă, exprimat cu eleganță scriitoricească, devin un soi de medicament în tratarea apucăturilor omului modern, preocupat să parvină cu orice preț. Ea trage un semnal de alarmă, apelînd la umorul de bună calitate, pentru ca omul, indiferent de statutul său, să nu uite de unde a plecat.

Fabulele Silviei Lărgeanu sînt binevenite în peisajul nostru literar, mai ales că sînt scrise cu tîlc şi har poetic. Ele vin să completeze piesajul vieţii noastre literare actuale, bogată în poeţi, dintre care puţini sînt, însă, înzestraţi cu talent... Cît de departe vrea să ajungă autoarea pe latura scriitoricească, numai de ea depinde, de felul în care îşi va cultiva meseria de scriitor. Pentru originalitatea fabulelor sale, în care spiritul critic moralizator este evident, Editura ,,Amurg sentimental” i-a acordat, pe anul 2020, o diplomă de excelenţă.

ION MACHIDON