Deodată, ați rămas goi-pușcă, în lumina reflectoarelor. Nu v-a mai crezut nimeni. Lumea rîdea de voi ca de niște caricaturi. „Echipa de zgomote” cu care ați ținut sub teroare o Țară întreagă, timp de 11 ani, șantajînd-o cu represaliile străinătății, nu mai făcea nici două parale. Și se băgaseră atîtea milioane de dolari în voi, și tăiaserăți atîta frunză la cîini pe la burse internaționale, și simpozioane, și instructaje tipice spionajului! Atunci, în loc să dispăreți, pur și simplu, să vă pulverizați în neantul din care ați apărut, v-ați năpustit împotriva mea, în haită.

Nici nu se terminaseră bine alegerile și, pe toate posturile de Televiziune centrale, s-a declanșat o prigoană barbară împotriva mea, a familiei mele, a părinților mei morți, a partidului pe care îl conduc. S-a pornit un bombardament fără precedent în istoria politicii și a presei românești. Ziaristul Ion Cristoiu numea această prigoană „linșaj” și „proces de demascare de tip stalinist”. Niciodată, în România, n-a fost vînat un om, un singur om, mai rău ca un animal al pădurii. În această campanie de demonizare a mea ați folosit armele celui mai sinistru arsenal al terorii, pe care încă nu știu unde să-l încadrez. E nazism? E stalinism? E Ku-Klux-Klan? Probabil că este cîte puțin din toate. Încă nu e prea tîrziu să-mi popularizați adresa pe micile ecrane și în ziarele voastre, care trăiesc din șantaj și „taxă de protecție”, pentru a asmuți lumea să mă omoare. Ce atîta pierdere de vreme, doar voi înșivă ați spus că pentru apărarea democrației poate fi folosit și pistolul și orice metodă e bună.

Dar cine deține etalonul democrației și cine stabilește de partea cui e dreptatea? Ați mers pînă acolo, încît ați instigat cîțiva studenți, învrăjbiți de niște agitatori de profesie, să organizeze joi, 7 decembrie, un fel de procesiune cu zvastici naziste, pelerine și cizme, ca-n „Noaptea cuțitelor lungi”, marș care să treacă, obligatoriu, și prin fața casei mele – nu v-ați gîndit o clipă că am copii mici de crescut, că îi puteți înspăimînta cu acest spectacol grotesc, născocit de cîteva minți bolnave? Dacă eu aș fi fost extremist, cum pretindeți voi, aș fi organizat un contra-miting, nu cu cîteva zeci de rătăciți, cărora li s-au dat bani, ci cu 25.000 de oameni, pentru a-mi apăra familia, și nu știu pe unde ați fi scos cămașa. Numai că eu n-o fac, eu respect regulile democrației și mă rog la Dumnezeu să vă trezească la realitate, să opriți inchiziția! Lumea vede și judecă, și habar n-aveți ce bumerang reprezintă asemenea hăituire primitivă. Ați mers pînă acolo, încît m-ați pus la zidul de execuție nu numai pe mine, dar l-ați stigmatizat și pe tînărul și curajosul ziarist Dan Diaconescu, care „îndrăznise” să mă invite la TELE 7 abc, miercuri, 29 noiembrie. Cu numai o jumătate de oră înainte de emisiune, aceasta a fost anulată, iar Dan Diaconescu a fost, pur și simplu, concediat de către noua conducere străină a postului. Cum e posibil așa ceva? În ce Țară trăim? În ce secol? Aspirăm să ne integrăm în Europa, sau în jungla Africii Negre? O altă grozăvie, săvîrșită de aceiași propagandiști de teapa lui Goebbels: așa cum se știe, președintele Comunității Evreilor din Oradea, ing. Felix Kopelman, mi-a trimis, prin Fax, un Mesaj în care mă felicita de ziua mea de naștere, dar și pentru rezultatele obținute în alegeri, exprimîndu-și convingerea că eu pot face multe pentru o adevărată reconciliere națională. Imediat, s-a dezlănțuit și împotriva lui o hărțuire inimaginabilă, omul fiind, literalmente, terorizat de tot felul de „ziariști” români și străini, pentru a dezminți sau a retracta acel salut. La fel s-a încercat instigarea împotriva mea a altor doi intelectuali evrei de valoare: acad. Nicolae Cajal și scriitorul Dorel Dorian. Spre cinstea lor, cei trei au respins aceste presiuni și au declarat că nu există nici un fel de pericol la adresa evreilor. Nu numai că eu îi prețuiesc pe evrei, care sînt Poporul Bibliei, dar unora dintre ei le dăruiesc hrană și medicamente, în cadrul Programului Umanitar „Cina Creștină”, iar la rugămintea șefului lor, acad. Nicolae Cajal, eu și ceilalți 27 de senatori și deputați ai PRM am votat, nu demult, pentru retrocedarea bunurilor comunitare ale evreilor: în mod concret, e vorba de Sinagoga și Templul Coral din București, de mai multe băi rituale, de Teatrul Evreiesc de Stat și de Spitalul Caritas. Iată, aici, globul din argint, în palma lui Dumnezeu, pe care l-am primit în dar de la o organizație din Ierusalim, prin omul admirabil care este Sandu David. Și atunci, ce mai rămîne din așa-zisul meu antisemitism? Și unde oare, decît în „România Mare”, au apărut cele mai multe studii și articole împotriva fascismului, care a făcut posibil odiosul Diktat de la Viena și ne-a îndoliat Țara, ba chiar, datorită Pactului dintre Hitler și Stalin, încă există consecințe grave și acum, prin despărțirea de Patria-Mamă a Basarabiei și a Bucovinei de Nord?

Această campanie de exterminare nu s-a limitat numai la mine, ci a avut în vedere și memoria părinților mei. În repetate rînduri, eu am afirmat, și la Antena 1, și la TELE 7 abc, și în cărțile mele, că iubiții și regretații mei părinți au fost creștini după Evanghelie, dar eu am fost botezat ortodox, m-am cununat ortodox, la Biserica Amzei, și mi-am botezat fetițele tot în ritul ortodox. Nașul meu de cununie a fost preotul Gelu Bogdan, de la Biserica Sf. Vineri, iar la slujbă a asistat și cel care avea să devină Arhiepiscopul și Vicarul Bucureștilor, Teodosie Snagoveanu. Nu știu ce ar trebui să fac mai mult pentru a dovedi că sînt creștin ortodox – poate cumva să mă călugăresc, să mă îmbrac cu o rasă monahală legată cu sfoară și să mănînc, precum sfinții în pustie, lăcuste și faguri de miere și să beau apă de ploaie din căușul copitelor de cai? Și față de cine să fac eu dovezile astea? Nu cumva față de niște atei nefericiți, și homosexuali rămași șomeri după falimentul postului „Europa liberă”? Dar e o curată nebunie! Nu credeam că acum, în România sfîrșitului de Mileniu, cu cîteva zile înainte de Jubileul a 2000 de ani de la Nașterea lui Isus Christos, să se mai practice prigonirea creștinilor, mai rău ca pe vremea turcilor, care ne-au respectat credința, sau ca pe vremea cînd Armata Roșie transforma bisericile în grajduri. Nimeni, în România, n-a făcut mai multe donații la bisericile și la mînăstirile ortodoxe, așa cum am dat eu aproape toată agoniseala mea, la peste 60 de lăcașuri, începînd cu Mînăstirea Sîmbăta de Sus, a lui Constantin Brâncoveanu, la care iconostasul e realizat din dania și obolul meu, și asta se poate citi pe placa de marmură de la intrare, unde, printre noii ctitori, figurează și Fundația „România Mare”. Chiar astăzi, de Moș Nicolae, am făcut daruri la cei 150 de copii orfani ai Revoluției din București, de care eu am grijă din 1990 și pînă acum – dar posturile de Televiziune nu popularizează asemenea acțiuni filantropice. Tot eu, și nu altcineva, i-am redescoperit, i-am repus în drepturi și i-am publicat pe marii poeți ortodocși Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru. Niciodată eu nu mă voi dezice de părinții mei, care au fost niște sfinți. Dar, în această veritabilă criză de „delirium tremens”, postul de Televiziune PRO TV i-a jignit grav și pe creștinii după Evanghelie, numindu-i „sectă” – ori ei reprezintă un „cult”, diferență de la cer la pămînt. În timp ce cultele sînt recunoscute și ocrotite de Lege, sectele sînt interzise. A fost insultat și Poporul American, unde trăiesc peste 100 de milioane de baptiști. A fost tocată, mărunt, și telegrama de felicitare pe care eu i-am adresat-o președintelui ales al Americii, dl. George W. Bush, în finalul căreia îl rugam pe acest creștin practicant, care umblă cu Biblia la piept și se roagă pe genunchi, să citească Psalmii 23 și 91 ai Regelui David, în ideea că asta îi va da tărie în lupta cu forțele răului. Unde nu dă Dumnezeu să existe în România mai mulți politicieni care să aibă relații excelente cu puternica și influenta comunitate baptistă din SUA? Tot acest „cor al broaștelor” face caz de o orientare pro-americană, pe care ar avea-o, dar îl vînează pe un cetățean american, care e predicator din Texas, căsătorit cu nepoata mea și stabilit în România. Și ne mai mirăm că America ne privește așa cum ne privește! Sînt singurul politician român care are în familie un pastor american, dar, în loc să-l rugăm să-și folosească toate relațiile de peste Ocean pentru apărarea intereselor României, iată că el este pus la stîlpul infamiei, în vreme ce se folosesc milioane de dolari pentru un pretins lobby pe la diverse firme străine! Pentru a vă face o idee despre stadiul înalt la care a ajuns „democrația” la PRO TV, vă voi spune că postul cu pricina a primit nu mai puțin de 3 proteste, de la Cultul Creștin Baptist, Cultul Creștin după Evanghelie și Alianța Evanghelică din România, care își exprimă revolta față de această discriminare religioasă foarte gravă, cu consecințe internaționale neplăcute – dar nici unul dintre proteste n-a fost difuzat pe post, toate au fost aruncate la coș, le am eu, în copie, și le țin la dispoziția tuturor acelora care vor să vadă cine practică asuprirea și demascarea creștinilor de parcă ar fi niște răufăcători. Mai repede decît se așteptau unii, am aflat și ce se ascunde în spatele campaniei furibunde de denigrare a mea: cele peste 20 de firme-căpușă ale lui Adrian Sârbu, de la PRO TV, au de plătit la Bugetul Statului nu mai puțin de 800 de miliarde de lei, iar liderii PDSR-ului i-au promis că îi vor anula datoriile dacă mă lichidează pe mine. Cu o asemenea sumă fenomenală, s-ar putea asigura mîncarea în TOATE spitalele din România, pînă la Paște. Nicăieri în lumea civilizată nu sînt iertați cei care se fac vinovați de evaziune fiscală – aduceți-vă aminte de marea actriță italiană Sophia Loren, care a stat la închisoare din cauza fiscului, sau de tatăl celebrei sportive germane Steffi Graf, ori de impresarul lui Michael Jackson, Marcel Avram. Numai la noi, un personaj corupt și abuziv, ca șeful PRO TV, încalcă toate legile, practică șantajul cu demascarea pe micul ecran, îi cheamă la ordine pe generalii de Poliție, ca pe niște copii de mingi, și, în vreme ce azvîrle în aer cu ceva confetti și baloane colorate, ca un fel de spoială peste mizeria cronică a populației, el îi buzunărește pe români. Unealta lui cea mai logoreică e un actor ratat, un fel de „poznă a firii”, cum zicea cronicarul. Acesta face pe lupul moralist, dar a venit timpul ca lumea să știe cu ce afaceri de tip mafiot se îndeletnicește: de 1 an de zile, el percepe „taxă de protecție”, de 2 miliarde de lei pe lună, de la un mare producător de alcool, care e și patronul unei echipe de fotbal (iată de ce actorul cu pricina se preface a fi un fan al acestei echipe); în acest an, infractorul a cumpărat, cu numai 5.000 de dolari, un autentic bacșiș, Sanatoriul pentru copii rahitici de la Eforie Sud, în urma unei licitații trucate; același personaj de o rapacitate ieșită din comun a pus mîna, tot ca urmare a unei licitații trucate, pe Institutul de Optică Militară din București, care are o clădire de 9 etaje, cu sute de laboratoare și birouri și cu o aparatură de mai multe zeci de milioane de dolari – prețul plătit Mafiei de la FPS de către actorul-afacerist este de 30 de ori mai mic decît cel real, nu mai vorbim de pagubele aduse cercetării și tehnicii militare. Și, ca dovadă că sînt bine informat: chiar numărul de mîine al „Evenimentului zilei” mă acuză de cele mai aberante fapte. Așa se explică violenta cîrdășie dintre Mafia politică și Mafia din presă – eu am fost acela care a izbit „nucleul dur” al Mafiei din România, eu i-am tăiat „caracatiței” brațele și acum, într-o agonie dezgustătoare, mă împroașcă și mă spurcă pe toate canalele. Aceeași explicație e valabilă și pentru acele ziare centrale care trăiesc, efectiv, tot din furat, din șantaj, din „taxă de protecție” și care știu bine că, dacă voi veni la Putere, li se vor închide robinetele jafului, ale reclamelor de la FPS, ale sponsorizărilor de la tot felul de afaceriști băștinași și străini. În realitate, neavînd ce să spună concret despre mine, fiindcă eu nu am făcut absolut nimic de care să-mi fie rușine, dușmanii mei și ai Țării au umflat, artificial, gogoașa unui pretins extremism. Numai că nimeni nu poate produce nici cea mai mică dovadă concretă a acestui așa-zis extremism – este limpede că, dacă eu aș fi fost așa, pînă acum ar fi avut de suferit în vreun fel toți acei pirați de presă care mi-au bălăcărit familia, dar uite că nimeni nu i-a atins nici măcar cu o floare. Însuși avocatul Antonie Iorgovan, părintele Constituției, actualmente senator PDSR de Prahova, a pledat, strălucit, la un proces artificial, pentru a demonstra ceea ce știe toată lumea – că noi nu sîntem extremiști. Și atunci, în disperare de cauză, ei se leagă de cuvinte. În mod concret, același PRO TV a extras dintr-un discurs polemic și metaforic de-al meu, vechi de aproape 3 ani, cîteva cuvinte, în care vorbeam de salvarea Țării cu mitraliera – dar, prin cele mai diabolice mijloace ale cenzurii de tip stalinist, au fost tăiate și începutul, și sfîrșitul frazei, în care eu afirmam că nutresc speranța că nu se va ajunge aici, și dezastrul cumplit al Țării se va rezolva pe cale pașnică. Dar, în definitiv, cine îmi reproșează mie un cuvînt, un simplu cuvînt? Nu cumva chiar aceia care n-au mînuit cuvintele polemice, ci chiar mitraliere, în decembrie 1989, în martie 1990, în iunie 1990, în septembrie 1991, în februarie 1999? Atunci au murit oameni, uciși în numele aceleiași democrații de tip Idi Amin sau Pol Pot, care mă incriminează pe mine acum.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(6 decembrie 2000; mesajul a fost citit, în direct, la TVR)