MEREU SÎNTEM DATORI
  • 29-11-2021
  • 0 Comentarii
  • 146
  • 0

Cum să te cînt, Țară, cînd tu ești un cîntec nestins
Ca izvoarele din Munții Daciei străbune?
Generații întregi perimetrul tău l-au cuprins
În cîntecul inimii, ca pe măiestre strune;

Cum să te laud, Țară, cînd însăși numele tău sfînt
E cea mai mare laudă ce-o avem de la tine?
Din cîte țări sînt pe întinderea acestui pămînt
Singura ești de care dorul aproape ne ține;

Cum să te privesc, Țară, izvor curat de lumină
Cînd ochii mă dor de perpetua-ți strălucire?
În atîtea veacuri, ne-ai încrustat pe retină
Conturul tău de Mamă-Țară, cu dulce menire;

Și cum să-ți vorbesc, Patria mea, cînd cuvintele tac
În fața minunii ce ești și veșnic vei rămîne?
De peste două mii de ani, de la Poporul Dac,
Mereu sîntem datori Patriei și Limbii Române!

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite